Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CA SĂ NU

 Rezultatele 421 - 430 din aproximativ 2617 pentru CA SĂ NU.

Ion Creangă - Fata babei și fata moșneagului

... — Draga tatei, iaca ce-mi tot spune mă-ta de tine: că n-o asculți, că ești rea de gură și înnărăvită și că nu este de chip mai stai la casa mea; de-aceea du-te și tu încotro te-a îndrepta Dumnezeu, ca nu se mai facă atâta gâlceavă la casa asta, din pricina ta. Dar te sfătuiesc, ca un tată ce-ți sunt, că, orișiunde te-i duce, fii supusă, blajină și harnică; căci la casa mea tot ai dus-o cum ai dus-o: c-a mai fost și mila ... Duminică. Slujește la mine astăzi și fii încredințată că mâine n-ai ieși cu mâinile goale de la casa mea. — Bine, măicuță, dar nu știu ce trebi am fac. — Ia, -mi lai copilașii, care dorm acum, și -i hrănești; apoi -mi faci bucate; și, când m-oi întoarce eu de la biserică, le găsesc nici reci, nici fierbinți, ci cum îs mai bune de mâncat. Și, cum zice, bătrâna pornește la biserică, iară fata suflecă mânecile și ... și bolnavă; dă și ea de părul cel ticsit de omide, de fântâna cea mâlită și seacă și părăsită, de cuptorul cel nelipit și aproape

 

George Topîrceanu - În jurul unui divorț

... pe toată lumea care-o cunoștea, C-a luat-o numai cu ce-a fost pe ea... El putea desigur altfel se-nsoare, — Dar în loc -i fie recunoscătoare, -l respecte-n casă și -l menajeze, Dumneaei, din contra, ține dicteze ! Mișu nu e liber nici măcar un pas, Toată lumea vede că l-a dus de nas. Dar în schimb, firește, ea, de la-nceput ... încântat. — Mă iertați — le zise — că v-am deranjat !... Puse-apoi paltonul peste geamantan Și venind cu-ncetul către Damian Care sta plece, zise: — "Bună seara. (Damian atuncea s-a făcut ca ceara.) Nu mai stați de vorbă? Poate că ți-e somn... Te grăbești prea tare, mult stimate domn !" Și zicând acestea cu o voce calmă, Vru ... se certară furcă. Ea-l lua cu bine, nu-l scotea din "dragă", Socotind că astfel va putea s-o dreagă, Dar la urma urmei, ca -l deie gata, A-nceput ...

 

Constantin Negruzzi - Disțărare șlicului

... dumnezeiță, ai noștri supuși și fii, Ce de toate n-a veți teamă, ce sunteți pururea vii, V-am adunat pe toți astăzi ca vă cerem un sfat, Ce facem unii nații ce, pentru a lui păcat, S-au fost osândit de soartă de un veac întreg trecut poarte pe cap o povoară ce nu s-au mai auzit. O mahină umflată, mare, pe care șlic o numesc. Nu pot găsi în cer lucru v-o asămăluiesc. Își aduci cu a lumii glob ceva la rătunzire Și de-aș vrea pentru plăceri va fac o potrivire, Când pe creștitul Ecatii se puni cât o planetă Și-o întunecă de-i eclips, așa are o plăcintă Și el ... cineva a tot ceri E lucru prost, de rău ton, cari aduci neplăceri. Prin această oricine arată că n-are învățătură, Că neștiind ce zică, numai bani îi ias din gură. Eu ca creditorii breaslă mai ră fie nu crez, Căci îi destul p-unu numai dintre dumnealor vez. Îndată chefu

 

George Coșbuc - Patru portărei

... III 4 IV 5 V I Din larguri de palată ies patru portărei: Au coifuri, au ceaprazuri, au sulița la ei. Nebun s-aruncă roibul, ca viforul pe luncă, Trei cai cu el alături p-același pas s-aruncă. Și zice portărelul, al cărui cal e corb: Ca pajură pe Surgă, zdrobit, am eu -l sorb! Ți-l strâng, până ce-mi urlă că nu-i mai trebe fete. Vorbește cel ce fuge pe cal stropit cu pete. Și cel pe calul muced răstește vulturel: Așa trăiesc! Astăzi îngrop sulița-n el! De nu-l fac eu cenușă, n-am de mamă parte! Se jură cel cu roibul frumos ca scris în carte. II Un zmeu a dus pe Veta lui Trăsnet-Împărat Pe Veta s-o găsească ei patru s-au jurat ... în spete, Suspină cel ce fuge pe cal stropit cu pete. Și cel pe calul muced oftează tulburel: -mi dai pe Cosinteana, eu tot nu lupt cu el! Nu, da -mi dai tot cerul și, și din rai o parte, Vorbește cel cu roibul frumos

 

George Coșbuc - Vântoasele

... pământul știe; Dar spui ce-am auzit și eu — Că l-au văzut fugind orbește Se jură vameșul, de-i ceri, Și doar el nu-i copil de ieri nu-nțeleagă ce vorbește! —„Venea ca un nebun spre rău. Din jos de pod! Și cu mirare Eu stam văd ce gânduri are, Că-n vad e apa până-n brâu. Pe mal s-a desculțat în grabă, Trecând prin râu. L ... sate l-au purtat de-a rândul! Și-acolo, într-al treilea sat Bătu-n ferestre la o casă — Ei, vezi, și te miri ce spun: din om întreg te fac nebun, Și din voinic, neom te lasä. Ei spun așa ca s-a ținut Cu văduva din cas-aceea. Dar eu nici nu cunosc femeia — Și-a fost apoi, că nici n-am vrut știu de ea. Și-am stat întruna. Am stat de el ca -l însor, Și el, văzând că-i tot dăm zor, S-a lepădat de ea cu buna. Și-acolo, Doamne, mi l-au ...

 

Ion Luca Caragiale - În tren accelerat

... cu geamantanașul lor în extremitatea cealaltă a cupeului și vorbesc pe-nfundate foarte agitat... Fiindcă sunt discretă de felul meu, cum mă știți, ca nu-i deranjez, mă fac că dorm și trag cu urechea și cu ochiul. Deodată tânărul, după ce se uită la mine lung, țoc! o sărută ... o îndoiește, ca și cum ar vrea se lege pe sub fălci, și ridicâdu-se hotărât, pornește spre mine... Se-nsera și lampele vagonului nu se aprinseseră. Atunci trec prin imaginația mea toate reminiscențele romantice, toate istoriile de briganzi în drum de fier... vrea mă sugrume banditul!... și n-apucă junele nostru întinză mâna cu batista spre gâtul meu și sar în picioare și încep țip desperată. Tânărul rămâne încremenit, dar după o pauză, luându-și inima-n dinți, în timp ce tovarășa lui de călătorie își ascunsese capul în ... Iată de ce e vorba. Eu am răpit pe domnișoara de la moșia părinților ei, unde o țineau închisă pentru a o face mă uite. Sunt sigur că depeșile trebuie curgă pe urma noastră: la prima stație, poate, poliția infamă va veni

 

Ion Luca Caragiale - Bubico

... a terminat treaba și iese. Cocoana își învelește favoritul mângâindu-l "mumos"; eu mă lungesc la loc închizând ochii, pe când Bubico mârâie înfundat ca tunetul care se tot depărtează după trecerea unei grozave furtuni. Acum nu se mai aude de loc. Dar auz hârșâitul unui chibrit: cocoana își aprinde o țigaretă... Încă nu mi-e somn. De ce n-aș aprinde și eu una? A! de degrabă nu pierz trenul, am uitat -mi iau chibrituri. Dar nu face nimic... S-o rog pe mamița lui Bubico... Scot o țigaretă, mă ridic și dau m-apropiu de cocoana. Dar n-apuc fac bine o mișcare, și Bubico scoate capul lătrându-mă mai furios decât pe conductor; latră și chelălăie și tușește și... - Bubico - zice cocoana - șezi ... zice cocoana; până se-nvață cu omul; dar nu știți ce cuminte și fidel este, și deștept! Ei bine! e ca un om, frate! doar ca nu vorbește... Apoi către paner, cu multă dragoste: - Unde-i Bubico?... Nu e Bubico!... Din paner se aude un miorlăit sentimental. - ...

 

Dosoftei - Psaltirea în versuri

... cădea-n grea scârbă. PSALMUL 2 Ce poate fi de poveste, Ca aceasta, și de veste, De zborâră păgânii, Gloate, tineri și bătrânii, De vorovăsc cu svaturi În deșert din toate laturi! Și sfătuiesc necurațâi, Cu craii și cu-mpărațâi, Și cu toțâi -nvitează Spre Domnul, de vor piarză Pre alesul lui și svântul Iubit fiiul și cuvântul. Iară noi, svânta sămânță, nu dăm cu dânș în sâlță. Legătura le spargem, În giugul lor nu tragem. Că Dumnezău toate vede Din scaunul său ce șede 1 ce veți. În ceri, unde odihnește, De-acolĂ³ pre toț prăvește. Pre pizmașii și ... De m-oi închina cu rugă, În frica ta, ce țî-s slugă, În beserica ta svântă. Și mă du fără de smântă Spre-adevăr, nu duc greață, Că tu, Doamne, m-ești povață Și spre tine-m deregi pașii, Ca nu-m strice pizmașii. Că li-i gura nedireaptă Și li-i inema deșartă. Cu gâltejele căscate, De izbucnesc răutate, Cu graiuri necuvioase, Ca un mormânt plin de oase. Și cu limba lor înșală, facă-n lume sminteală. Ce le dă, Doamne, osândă, nu

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Odă la ciocoi

... odată ninge... dar neaua se topește Sub călduroasa rază! XIV Un mort, ce-n cursul vieții a secerat blesteme, Poporul povestește Că viermii nu-l mănâncă și nemiloasa vreme În veci nu-l putrezește: Când vine miezul nopții, când fulgeră și tună, Din gaura-ngrozitoare Strigoiul dezmorțește și iese la furtună... fie asta oare? XV Mai știm că mortăciunea se-ntâmplă câteodată strângă din sprâncene, Ori ochii deschidă, ori mâna-i înghețată S-o lase jos alene, Și frica ne cuprinde... dar amăgirea trece Și nu ne mai înșeală: Cadavrul nu se scoală, cadavrul este rece, Mișcare mașinală!... XVI O, nu! E viu ciociul! Nu-i vis, nu-i rătăcire, Nu-i nea de primăvară! Nu-i spaimă zburătoare, născută-n zăpăcire Și gata dispară! Nu-i chiar nici letargia, ce lasă o pecete Pe tristele-i victime! O, nu! E viu ciocoiul, cu bube și cu pete, Întocmai ca-n vechime!... XVII Nu s-a schimbat nimica! Aceeași fudulie De nașteri venetice Din oameni fără nume, goniți de prin Grecie Și pripășiți aice. Aceeași goliciune la ... la minte, La cugete române; De jafuri lăcomie, dispreț de cele sfinte Și lipsă de rușine! XVIII O, nu

 

Mihail Kogălniceanu - Tainele inimii

... de gând schimbe Copoul într-un oraș, menit de a da tifla Iașilor vechi. Prin urmare Copoul cum este acum în curând nu va mai fi, va trece și se va uita, ca cedrul Libanului, ca floarea câmpului, sau, dacă vroiți comparații mai puțin biblice, ca fostul club [al ] vânătorilor, sau ca Societatea istorico-naturală. Mai aud încă și alta. Se zice că Departamentul Lucrărilor Publice s-ar pregăti facă pozna de a planta la Copou o primblare cu alee de copaci după pilda Câmpiilor Elisee și a Praterului. De ... echipajul ei nu este așa de frumos ca balonul dnei F. și mai că-i pare rău că soarta n-a menit-o trăiască din spatele clerului și din colivele mitropoliei. Primblarea și observațiile țin până când înnoptează, până când tunul (zic tunul pentru că scena se petrece ... număra în această nație. Omul, începând de la strămoșul Adam, purure a voit a ști ce nu știe și, deși eu nu sunt în stare ca vă fac ...

 

Iancu Văcărescu - Adevărul (Văcărescu)

... Ș-înșale, s-înșale :     D-ăst cearcăn al greșalei     E toată istoria.     Doresc ca floarea minții     A fi nemuritoare,     Și rodu-i ne fie     Pîine, de totdauna.     Voi, înțeleșii zdraveni     -i fie grădinari     Și săditori, și paznici,     Împlinitori de lipse,     În veci nu lipsească !     Voi, cei d-aproape mie,     Românii dea pilda     Ca cei ce se coboară     Din neamu-ntîei pilde !     Cunoaștem pre mulți oameni     Cu mare-nțelepciune     Ce-au săvîrșit științe,     Arte și meșteșuguri.     Sînt monumente, vrednici ... mirare,     Ce preschimbări croiește     Din șapte ani în șapte :     Năravuri felurite,     În om se pun altoaie     Cînd rele, și cînd bune.     Pravila-nvățătura,     Religia, guvernul     Nu pot mîie frîul     Al regulării vieții,     Opinia a lumei     Prea slab se-nfiorează.     Așa n-avem zăbală,     S-înduplece pornirea.     Soțietatea încă     Nu-și cată izvodirea     De om îngrijitoare,     Ca p-un copil -l poarte,     În veci -l ție slobod     Cu cele spre odihnă-i,     Ferit de tiranie !     Ș-în veci răspunzătoare      ție a lui ființă     De orice lenvire-i !     Molranic lui, și lumei     Lucrînd l-al vieții bine.     Religii de tot felul     Tot s ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>