Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CÂND

 Rezultatele 421 - 430 din aproximativ 2514 pentru CÂND.

Mihai Eminescu - Ondina

... ntr-altele,        Mână-le lin. Căci ca în sufletu-ți n-a găsit altele        Regele Lin. Cântă cu doliul, ce-l varsă belele        Când plâng de-amor, Să creadă lumile, să creadă stelele        Că-i tactul lor. Cum zboară îngerii din stele-n stele, Barzii zbor, flutură printr-a ... lor bele;    Din lungul horelor amestecate    Barzii ridic a lor glasuri bărbate.    Arpele-n cântece par că se sfarmă    Când gem cu sufletul, când zic de-alarmă.    Muzica sferelor: Serafi adoară    Inima lumilor ce-o încongioară,    Dictând în cântece de fericire    Stelelor tactul lor să le inspire.    Și cum ... a-nvinețit.    Crucea-mi pare gânditoare,    Parcă arde-a vieții-mi tort    Și prin neguri mormântare    Privesc fața mea de mort.    Dar atunci când albe zâne    S-or privi-n sufletul meu,    A! Gândiți, gândiți la mine    Că am fost în lume eu. Un murmur feeric dezmiardă ... Ce arde-n o inimă jună, Un glas de pe buze aprinse de dor, O minte pustie, nebună        Și dulce descânt        Pe coarde de-argint, Când palida mea nebunie        Învie. Dar am o câmpie ce undoie-n flori, Câmpia speranțelor mele. Acolo te-așteaptă râzândele zori, Pletindu-ți coroană de stele ...

 

Mihai Eminescu - Ondina (Fantazie)

... ntr-altele,        Mână-le lin. Căci ca în sufletu-ți n-a găsit altele        Regele Lin. Cântă cu doliul, ce-l varsă belele        Când plâng de-amor, Să creadă lumile, să creadă stelele        Că-i tactul lor. Cum zboară îngerii din stele-n stele, Barzii zbor, flutură printr-a ... lor bele;    Din lungul horelor amestecate    Barzii ridic a lor glasuri bărbate.    Arpele-n cântece par că se sfarmă    Când gem cu sufletul, când zic de-alarmă.    Muzica sferelor: Serafi adoară    Inima lumilor ce-o încongioară,    Dictând în cântece de fericire    Stelelor tactul lor să le inspire.    Și cum ... a-nvinețit.    Crucea-mi pare gânditoare,    Parcă arde-a vieții-mi tort    Și prin neguri mormântare    Privesc fața mea de mort.    Dar atunci când albe zâne    S-or privi-n sufletul meu,    A! Gândiți, gândiți la mine    Că am fost în lume eu. Un murmur feeric dezmiardă ... Ce arde-n o inimă jună, Un glas de pe buze aprinse de dor, O minte pustie, nebună        Și dulce descânt        Pe coarde de-argint, Când palida mea nebunie        Învie. Dar am o câmpie ce undoie-n flori, Câmpia speranțelor mele. Acolo te-așteaptă râzândele zori, Pletindu-ți coroană de stele ...

 

Mihai Eminescu - Pintre stânci de piatră seacă

... de piatră seacă Pintre stânci de piatră seacă de Mihai Eminescu Pintre stânci de piatră seacă, Auzi plâns de cucuvai, Țipând noaptea tristu-i vai! Când în nouri se îneacă Chipul lunii cel bălai. Vraja trece peste lume, Vraja... cântec amorțit, Ca un vis îngălbenit, Pe-a ei buze ... tremură spumând, Ochii-i joacă schinteind, Sub nebuna ei cântare Lumea doarme în descânt. Este daÄ�na cea nebună, Care cântă noaptea-n crâng, Pe când stelele se sting, Pe când frunzele-abia sună, Pe când apele-abia plâng. Vezi cum luna înghețată, Dintr-al nourilor hău, Trece ca și visul greu ­ Sună-n noaptea descântată Cântul trist din ceasul ...

 

Nicolae Gane - Comoara de pe Rarău

... Aerul răcoros și parfumat ce se râdica din sânul codrilor îi străbătea adânc în piept și ochii săi alergau rătăcind din loc în loc, privind când figurile bizare ale stâncilor, când cursul împletit al Bistriței, când șesurile întinse și aurite ce se zăreau dincolo de munți la marginea orizontului. Trei oare și jumătate Costin urcase mereu la deal și căldura soarelui ... pe spinare povara lor. Mâncate de șiroaie, brăzdate de fulgere, ele se desfac pe unele locuri în adâncimi întunecoase, în sânul cărora s-aude din când în când strecurându-se picăturile de apă ce izvorăsc din umezeala nourilor. Costin privea cu sfială la stâncile ce-l apăsau prin măreția lor și iată că ... Întreprinderea sa era din cele mai îndrăznețe. Deasupra sufla furtuna așa de puternic, încât ducea păserile de-a roata în aer, și amenința când de când să-l răstoarne în prăpastie, dedesupt pământul năsipos și ud îi luneca sub picioare, și, cu toate aceste, el se urca mereu ajutânduse când cu piciorul, când cu brațul de fiecare ruptură unde putea să se sprijine, de fiecare bolovan, de fiecare creangă, până ce, în fine, ajunse pe coama stâncii. Apoi ...

 

Nicolae Gane - Duduca Bălașa

... ei. — Eleno! Tu faci copilării, zise duduca Balașa care priveghea cu neadormire asupra neispititelor ei tinerețe. Dacă vom pierde atâta vreme la fiecare brad, când ne vom întoarce acasă? — O! niciodată! niciodată! ... strigă Alexandru plin de entuziasm. Aici e bine de trăit, între fragi și zmeură și între brazi ... era să facă? Ce ar fi ajuns neispititele tinerețe ale Elenei fără neadormita ei priveghere? Vrând-nevrând, ea trebui să încalece ca toți ceilalți, și când se văzu cucuiată pe șea, aruncă un țipăt de spaimă, crezându-se pe un vârf de casă; din loc însă nu voi să plece pănă ... adresa vreo glumă răutăcioasă. Cărarea pe care se înșirase ceata călătorilor era strâmtă și umbrită pe amândouă laturile de brazi nalți și tufoși, bătrâni de când lumea, cu rădăcini împletite ca șerpii, cu găuri putregăite în care se adăpostesc șoimii, și din timp în timp prin spărturile crengilor se vedeau în ... și unsă, de strălucea ca o mușama în lumina asfințitului. Ia pregătiți, băieți un caș pentru boieri. Mica ceată de călăreți descălecă, iar duduca Balașa, când voi să se dea jos de pe cal, se cumpăni astfel, că dacă n-ar fi întâlnit mâna scorțoasă a baciului care s ...

 

Petre Ispirescu - Pasărea măiastră

... Împăratul se puse pe gânduri văzând că după atâta mare de timp nu se mai întoarse fiii săi nici cu pasărea măiastră, nici fără dânsa, când fiul cel mai mic îi zise: - Tată, iată este acum destul timp de când frații mei cei mari au plecat să aducă pasărea măiastră și nu s-au mai întors nici cu ispravă, nici fără ispravă. Să-mi dai ... frumoasă, de unde de deschidea mai multe drumuri. Acolo am voit să conăcesc. Mi-am făcut un focșor bun, am scos merindele ce aveam și, când era să mă pui la masă, mă trezesc cu un vulpoi lângă mine. Nu știu nici de unde, nici pe unde veni, că eu nu ... tot frământându-mi mintea să știu cum a venit și cum s-a dus fără să bag de seamă, am adormit. Când a venit a doua zi în faptul zilei, m-a găsit minunându-mă de niște stane de piatră ce ... locul unde am mas noaptea trecută era moșia lui, că este însurat, că are copii, că el era blestemat să poarte corpul de vulpoi până ...

 

Urmuz - Puțină metafizică și astronomie

... metafizică și astronomie de Urmuz Și iarăși, cine dintre noi se mai poate plânge că forța primordială, cauza cauzelor, nu poate fi niciodată atinsă, descoperită, când toți se căznesc să o apuce de la început, înapoi, și nimeni nu s-a încercat să o învăluie, pentru clipa de față ... prindă măcar o dată pe flanc? Și care e rostul să ții morțiș să descoperi vreo cauză, și că numai una singură și cea dintâi, când toate cauzele, din nenorocire, sunt și efecte și dau din ele efecte îndrăcit de multiple și de încâlcite. Deci la ce bun să vrei numai ... aveau și nu dreptate să se teamă astfel... În adevăr, cine a putut mai întâi obliga materia și forța cosmică să fie ceva, când ele însele, la rândul lor, desființându-se, dându-și demisia, ar putea oricând obliga pe acel „cine" nu fie „nimic"?!... (Urmează o variantă ...

 

Vasile Alecsandri - Briar

... Și bivolii sălbatici, nebuni de groaza ei, Revin la cârd în fugă, supuși ca niște miei. Știu lupii, hoți de noapte ce ies la vânătoare Când cerul se ascunde în neagra-nvelitoare, Și-n poalele pădurii, sub crânguri tupilați, Privesc duios la bivoli ce-n iarbă stau culcați, Dar nu-ndrăznesc ... în ochi și-n cale. Știu încă și tătarii din Crâm și din Bugeac De groaznica-i lovire de moarte, fără leac. O știu de când o ceată păgână, rătăcită, Scăpat-au peste Nistru amar jumătățită, Și-acum, în tremur, zice năprasnicul tătar: "Allah să te ferească de ghioaga lui Briar ... dulce grai, Ce vis frământă gându-i, ce taină spune-ades Și stelelor din ceruri, și florilor din șes? III Trei zile sunt acuma de când pe-o seară lină Văzut-au o minune zburând pe sub lumină, O fată alungată de-un bivol cu ochi crunți. Era domnița, fiica lui ... pas! Briar în neastâmpăr, atras de-a nopței soare, Pășește pe câmpie ca un năluc de noapte Privind pe sus... Deodată, prin stele când și când ...

 

Vasile Alecsandri - Doina voinicească 1

... ca să trăiesc? Să m-apuc de plugărie, Ori s-apuc în haiducie? Măiculiță, ce m-oi face Plugăria că nu-mi place, Că de când eram eu mic Aveam semne de voinic. În loc să mă leg de sapă Eu duceam murgul la apă, Iar când murgul necheza Doru-n mine se trezea, Dor de codru înverzit, Cum e bun de voinicit. Când eram de șapte ani Luam miei de la ciobani, Fără plată, fără bani. Când eram de optsprezece, Cercam vinul dacă-i rece, Pivnița de-i răcoroasă, Crâșmărița de-i frumoasă. Când eram de douăzeci, Mă legam de turci, de greci Și de capete-i scurtam Și aleanu-mi ușuram. Dar acum sunt om stătut, Și pățit ...

 

Vasile Alecsandri - Dolca

... neîntreagă, Sus la stână se ducea Ș-oile cât le vedea, Cârduri, cârduri le rupea, Cu botâul le mâna În codru la Pandina. Iar Costea când se-ntorcea Mare pagubă-și vedea Că lui, mări, nu-i venea Nici laptele la mulsoare, Nici cașul la-nchegătoare, Nici urda la-nvelitoare! Costea ... Optezeci de felii tăia, Patruzeci la pui de câini, Patruzeci la câini bătrâni. Toți în grabă le mânca Dar seama nici că și-o da. Când, la urma tuturor, lan că venea-ncetișor, Schiopătând, schelălăind, Laturile cam ținând, Dolca, haita cea bătrână Ce știa rândul la stână. Ea venea, nu prea ... de-ai lăsat, Furii stâna de-au prădat?" Gemea Dolca, se culca, Laba ruptă-și arăta: ,,Dolca mea, Dolcuță fa! Furii laba ți-au rănit Când la dânșii ai sărit? Dacă-mi ești tu pricepută Și nu te-arăți prefăcută, Înainte să apuci Și la furi drept să mă duci Pe ... ici, urma-i colea, Dolca nici c-o prăpădea. Ziua-ntreagă ea mergea Și-ndeseară ajungea În codru la Pandina Ce de foc se lumina. Când în codru se-ndesea, Bietul Costea ce zărea? Fulga masă că-și gătea, Miei de piele că-i jupea. Care prin frigări frigea, Care prin ...

 

Vasile Alecsandri - Fata ardeleancă

... țara românească, Nu e floare pământeancă Ca fetița ardeleancă! Ea-i năltuță, mlădioară, Ca o verde trestioară, Și-i frumoasă, vorbitoare Și de suflet iubitoare. Când văd sânu-i rotunjor Mă ajunge foc de dor, [1] Când văd păru-i de mătasă, Cumplit dorul mă apasă Când văd fața-i rumeoară, Dorul aprig mă omoară. Iar când trece și zâmbește, Câmpu-n față-i înflorește Și când

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>