Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ����N��AR
Rezultatele 421 - 430 din aproximativ 1386 pentru ����N��AR.
Vasile Alecsandri - Răzbunarea lui Statu-Palmă
... žO cunoști pe Trestiana, frate?“ zice Strâmbă-Lemne. „O cunosc... când se arată, soarele îi face semne, Căci de când Ileana mândră n-au văzut el așa floare... Ca Ileana Cosânzana, fata-i chiar ruptă din soare!“ „Bine zici, dar nu-mi stă-n minte cum l-așa frumoasă fată Buturuga Statu-Palmă au putut să fie tată!“ „Pomul nalt, frumos, răsare din sămânța cea măruntă ... Peatră zice: „Frate, Câte stânci de aur pline și de petre nestimate Le-aș va vesel Trestianei, toate zestre ca să-i fie, De-ar vroi cu mine fata să se lege-n cununie“. „Ca și tine, zise grabnic Strâmbă-Lemne, ca și tine, Câte lunci, păduri și codri de cântări și de flori pline, Câte ... Câți lei, pardoși, căprioare, cerbi cu coarnele de aur, Cuiburi de privighetoare, cuiburi scumpe de balaur, Frunzi și fructe, umbra dulce și codreana armonie, Toate-ar fi a Trestianei, de-ar vroi a mea să fie!“ „A ta!“ strigă Sfarmă-Peatră, în văzduh făcând un salt Ș-apucând în ... ...
Nicolae Gane - Domnița Ruxandra
... și mai fioros pustiul ca o a doua apă nesfârșită, care la răsărit se unea cu ceriul. Călărețul însă, îndrăzneț ca și când ar fi el stăpânul pustiului, luă șesul de-a curmezișul, fără drum, nici cărare, și mergea împotriva vântului care șuiera în urechile lui. Sosi ... blăstăm, și nu bine apucase acest răcnet să se stângă, că un al doilea, și mai ascuțit, și mai înfiorător, se auzi spre răsărit. S-ar fi zis că pustiul, trezindu-se din somn, se îngâna singur pe dânsul. Și un al treilea, și un al patrulea răspunseră în miazăzi și ... ca săgeata zburând peste dihănii, iar acestea, de câte ori în turbăciunea lor se prea apropiau de călăreț, întâlneau gloanțele lui și copitele fugarului. Până-n ziuă se prelungi grozava luptă cu turma lupilor flămânzi ce goneau prada cu spume la gură, când, în fine, renunțând la biruință, se împrăștiară în ... ape dulci, cu codri umbroși. Acolo trebuie să mergem, să nuntim sau să războim! — Să mergem! — Acolo este fiica domnului, o frumuseță precum n-a înveselit încă pământul, n ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Decepționismul în literatura română
... sociale anormale, reaua alcătuire a vieții unui ins, anomalii sociologice (înțelegând sub sociologie fiziologia societății) ori anomalii fiziologice, iată pricinile pesimismului. Și fiindcă n-a fost încă societate în care să nu bântuie asemenea anomalii, în care să nu fie asemenea pricini, n-a fost nici o societate pe care pesimismul să nu o fi amărât cu fierea sa. Acest chip de a înțelege ... bântuie literatura noastră este înrâurirea decepționatului Eminescu, apoi care e pricina decepționismului la acest scriitor? Să fie oare pornirile-i firești? Bine. Dar atunci cum ar putea să prindă rădăcini, să se dezvolte în societatea noastră, să ne copleșească literatura, dacă mijlocul social, împrejurările sociale nu i-ar fi prielnice? Dacă mijlocul social, împrejurările sociale nu i-ar fi prielnice, decepționismul nu ar putea să se dezvolte în țara noastră, cum nu se poate dezvolta o plantă tropicală strămutată în ghețurile Siberiei. Urmează deci că trebuie să căutăm ... împotriva unei soarte care deschide năzuințelor lor drumul liber al întinderii nemărginite, și apoi le zdrobește la pragul intrării de o stavilă păcătoasă pe care n ...
... ieu În samă, Dar mi-e rușine și mi-e greu, Că scoală satu-n capul meu. Ea duce sfat din casă-n casă Că n-am broboade de mătasă, N-am șorț cu flori și dacă n-am Ce-i pasă? N-am mers să-i cer, aveam-n-aveam; Și n-o să-mi meargă neam de neam. Stă-n drum de vorbă cu vecine Și bate-n pumni: Să mor îmi vine, Auzi tu! Să se prindă ea Cu mine! Știi, ieri, la moară, ce spunea? Că-s proastă foc și gură ... i dau Pomană? Nu-i casa lor în care stau Și-n casă nici cenușă n-au! Auzi tu, mamă, câte-mi spune? Și-aleargă-n sat să mai adune Și câte porecliri pe-ascuns Îmi pune. De-aș sta să-i dau și eu răspuns, La câte legi am fi ... tu, mamă,-njurături! Că ea cu mă-sa-s zece guri. Cu gura, mă-sa bate-o gloată, Și-i de otravă Leana toată Mi-ar pune capul sub picior, Să poată. Dar lor pe plac eu n-am să mor, Că
George Topîrceanu - Sonete pluvioase
... George Topîrceanu - Sonete pluvioase Sonete pluvioase de George Topîrceanu De-o săptămână ține-ntruna ploaia, — Și-mi pică-n pat, de sus, din bagdadie... O noapte încă de-ar mai fi să ție Nu m-aș mira să-mi cază-n cap odaia! Avea simptome vagi de nebunie Peninsula Balcanică... și d-aia, De când s-aprinse-n Orient văpaia, Pământul face hidroterapie! Sau poate că divinul Mizantrop A hotărât al doilea potop?... Oricum ar fi, eu nu mă tem de moarte. Dar când o-ncepe altă veșnicie, Fac cerere să mă permute-n Marte, C-aici avem prea multă igrasie! Sunt izolat ca Robinson Crusoe, Nu vine nime-n ușa mea să bată, Și dacă stau cu ușa încuiată E că nici eu de nime n-am nevoie. Mai fericit ca legendarul Noe, Din toată omenirea inundată, În arca mea nu am decât o fată... Deasupra lumii noi plutim în voie ...
Alecu Russo - Critica criticii
... descoperiri, iscoade, cărți, zidiri și altele. La mulți, pravila aceastade deșteptare, mai bine zicând instinctul, scrisă cu inima omenească(cu care inimi domnul D. G. n-a citit niciodată) nu-i înțeles deopotrivă, nici poate a fi, de vreme ce unii sunt crescuți cu mai puținemijloace intelectuale ... orice om, în ceea ce atârnă dedânsul, se încuibează în toată tagma, s-ascunde și se preface în felde fel de patimi. Domnul D. G. n-a înțeles titlul piesei, pentru că nuînțelege oamenii. De zice domnul D. G. în trei rânduri că Băcălia nu învrednicește numele de piesă ... dramatice ce se cer neapărat într-o piesă,sau că o intitulație de asemenea în mâna dlui D. G., sau în mânaunui om cu talent, ar fi produs o comedie în 4-5 acte, m-aș închinași aș zice: "foarte mulțumesc, ai cuvânt și m-oi îndrepta, dacă voiputea"; dar când ... rămâne înfruntată și Sărmală fărănici o răsplătire, în numele dreptei judecăți răspund: domnul D.G., precum n-a înțăles pe A., precum n-a înțeles titlul Băcăliei , asemenea
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Apă și foc
... îți bate ochiul. Dar tu fă-ți gânduri bune, că nimeni nu moare cu zile. Când ai zile, treci prin foc și prin apă și n-ai habar, când nu, te pârjolește cărbunele din lulea și te îneci într-o picătură de apă. O să vie el, o să vie, de ... opintiră în picioarele de dindărăt, înfipseră în pământ pe cele dinainte, proptiră capetele în latele lor pepturi și-o porniră la trap, ca și cum n-ar fi târât nimic după ei. Maria, dreaptă și naltă, ocoli cu privirea întinsele cîmpii din fața Pantilimonului, tăiate drept pe la mijloc de drumul gălbiniu ... o întrebă somnoros și trist: - Mamă, de ce nu vine tata cum venea al’dată? Toți copiii au pepeni, tărtăcuțe și tivgulițe mici, numai eu n-am de unde, parcă n-aș avea pe nimeni... Maria tresări, închise ochii o clipă; cînd îi deschise erau calzi, roșii și umezi. Se gândi; se opri în loc; își ... întunericul lor. E un haos negru și nepătruns. Nu se mai aude nimic, afară de vuietul vântului care se umflă și îndoaie plopii nalți parc-ar ...
Vasile Alecsandri - Român Grue Grozovanul
... Grue Grozovanul, Român Grue moldovanul Care-a sărăcit pe hanul. Doi tătari țeapa-i gătesc, Doi amar mi-l chinuiesc, Dar el cântă-n nepăsare Parcă-ar fi la masă mare, Și dă semn de veselie Parcă-ar fi la cununie!.. Iată mârzăcițele [6] Și cu tătărițele Că la hanul năvălesc Și cu toate așa-i grăiesc: ,,Alei! Doamne han bătrân Cu hamger ... grabă se ducea Chiar la grajdul hanului, Hanului tătarului. Când la grajd el ce zărea? Un bahmet ce tot sărea, Un căluț cam pătrărel, Ieșea-n vară cincărel. Grue mi-l apropia; Mâna-n coamă că-i punea Și-n podele-l azvârlea, Așa cal nu-i trebuia! Dar colo, cât colo,-n fund, Iată-un negru cal rotund, Care soare n-a văzut De când mă-sa l-a făcut. [12] La el Grue se ducea, Mâna-n coamă că-i punea, Din loc nici că mi-l clintea! Așa cal îi trebuia. El afară mi-l scotea, Frumușel mi-l înșeua, Înșeua ... unul Și din fugă vă cosește Și vă taie chip snopește [18] Și de-averi vă curățește Și de boală vă scutește Și vă lasă- ...
George Topîrceanu - În jurul unui divorț
... St. Popescu vrea să divorțeze. Lung prilej de vorbe și de ipoteze ! Unii spun că Mișu singur e de vină, Că la ei în casă n-a fost zi senină. Că nu poate nimeni să-i mai intre-n voie Și-a avut norocul de-a găsit pe Zoe, Care-i rabdă toate de când l-a luat ... cine ! Că săraca Zoe când l-a cunoscut Era fără slujbă și dator vândut. Că de-atunci încoace ea zadarnic speră, Că el n-are-n casă nici o manieră, Nu respectă seara orele de masă, Rareori cu leafa nimerește-acasă, Frecventează cele mai de jos localuri Și se ține noaptea ... ea? Alții spun că totuși nu-i de vină el, Că din contra, Mișu e un soț model, Însă ea, Popeasca, este o ingrată. C-ar fi stat și-acuma tot nemăritată, Dacă din păcate nu s-ar fi găsit Un neghiob ca Mișu, un îmbrobodit... C-a luat-o tocmai de pe la Vaslui Unde se dusese la un văr ... ...
Garabet Ibrăileanu - Omul - o celulă a organismului numit societate
... a ceea ce cred ei că e rău. Majoritatea oamenilor e așa. A trage însă concluzia că acești oameni sunt ,,impasibili", ,,impersonali", ar fi o mare greșeală și nimene, de fapt, n-o face. Dar sunt alți oameni care fac din simpatiile și antipatiile lor motive de luptă, care își fac un ideal (pe care-l urmăresc ... lumea socială, omul, cu cât e mai puternic, cu atât se mlădiază mai puțin, cu atât are posibilitatea de a face, el, schimb[...]n acest mediu. 6. ...fiecare om vede lumea conform cu sentimentele sale. 7. Omul e nemulțumit întotdeauna de prezent, de aceea e un animal progresiv. 8 ... cu ei, să le faci, de pildă, onoarea de a-ți susține părerile față de dânșii -- când știi, mai ales, că sinceritatea ți-ar aduce dezagremente. 14. Subiectivismul începe numai atunci când apare atitudinea afectivă față cu propriu-ți suflet. 15. Omul întâi privește în afară și mult mai ... o inteligență superioară inteligenței sale. 17. Domnișoara care se plimbă printr-o grădină, e firesc să se extazieze înaintea trandafirului mareșal și să nu bage-n seamă vâzdoaga și chiar bujorul. Botanistul care face ca dânsa
... și. la noul lui stăpîn ce dormita într-un jeț, cetind "Voința națională". Viclean, dușmănos și cu pleoapele lăsate subt ochelarii măritori, ca și cum ar fi vrut să-și ascundă întunecatele gînduri ce dormeau în limpezile safire ale ochilor, potrivnicul îl privea pe dedesubtul foii mari deschise, în lături, făcîncîu ... trei ochi limpezi și plini de soare, luceau cele trei diamante pe cămașa scrobită a parazitului, licăritoare, ca trei lacrimi cristalizate ce s-ar fi rostogolit din înaltul unor ochi, clipeau pe plastronul parvenitului ; iradiante ca trei mustrări ardeau frumoasele diamante, orbind privirile celor ce cădeau pe ele ; și ... ce privea de sus, de pe ramul candelabrului. Beat și mulțumit de sine zîmbea parazitul, scoțîndu-și pieptul înainte, cu gesturi mari, ca și cum ar fi vrut să arate că tot ce-l înconjoară prin munca și stăruința lui a fost adunat; vorbea povestind tot soiul de întîmplări ... vorbe domoale și prietenoase se îndulci mînia stăpînită a glasului celuia ce se vedea dat pe față, dar neîndurata pasăre, ca și cum n-ar ...