Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru FI CĂUTAT

 Rezultatele 411 - 420 din aproximativ 817 pentru FI CĂUTAT.

Alexei Mateevici - Primejdia

... puțin la gânduri de primejdia lui și-i zice surorei-mea Anicuța: — Lucrul nu se știe, poate cu bună seamă ne gonesc. Oricum ar fi, Anică dragă, ia tu, frate, banii, pune-i în poală și du-te de te ascunde după o tufă. Dacă s-a întâmpla ... mult și sar la tătuca trei călăreți; unul zdravăn, botos, cu cămașă de cit roș și cu ciubotele mari și ceilalți doi rupți, zdrențăroși, or fi fost de la mașină. Cum gândise tătuca, așa ș-a fost, domnule, cu adevărat. Acel cu cămașa roșie, om zdravăn, tare, ceva mai ... Da Anicuța zace, sărmana, le ascultă toate vorbele lor și tremură, ca pe tava. Ce să facă? Da din vorba lor află că tătuca ar fi murit și că zace în drum, culcat de-a curmezișul, și i se pare ei — dacă era copil fără de minte â ... că pe sărmanul tătucă îl mănâncă lupii și câinii, că calul nostru s-ar fi dus departe în pădure și că pe dânsul l-or fi ...

 

Anton Cehov - Primejdia

... puțin la gânduri de primejdia lui și-i zice surorei-mea Anicuța: — Lucrul nu se știe, poate cu bună seamă ne gonesc. Oricum ar fi, Anică dragă, ia tu, frate, banii, pune-i în poală și du-te de te ascunde după o tufă. Dacă s-a întâmpla ... mult și sar la tătuca trei călăreți; unul zdravăn, botos, cu cămașă de cit roș și cu ciubotele mari și ceilalți doi rupți, zdrențăroși, or fi fost de la mașină. Cum gândise tătuca, așa ș-a fost, domnule, cu adevărat. Acel cu cămașa roșie, om zdravăn, tare, ceva mai ... Da Anicuța zace, sărmana, le ascultă toate vorbele lor și tremură, ca pe tava. Ce să facă? Da din vorba lor află că tătuca ar fi murit și că zace în drum, culcat de-a curmezișul, și i se pare ei — dacă era copil fără de minte â ... că pe sărmanul tătucă îl mănâncă lupii și câinii, că calul nostru s-ar fi dus departe în pădure și că pe dânsul l-or fi ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Sorcova

... Grăbește, Irină, să-i duci ceva găteje, nițică mămăligă și ceva fiertură; să le aprinzi focul cum ăi ști, să le pui masa, c-or fi flămânzit; și e mai mare păcatul să știi pe femeie cu copilașul ăla pocâltit și degerat la o zi așa de mare! II Zăpada îi ... gălbejit de boală și de sărăcie, începuse a da în vânăt; ochii, pironiți asupra copilului, pierduseră luciul vieții ca și cum i-ai fi răzuit c-o gresie. — Mamă, mi-e frig lângă tine, tu ești prea rece, îngână copilul dârdâind, lasă-mă să mă dau jos. â ... Câteva lacrimi îi umeziră ochii ei uscați. — Mamă, mie mi-e frig când stau în casă, adăugă copilul trăgându-și cizmele, mai bine ar fi să mă duc cu sorcova. Soba nu s-a dezmorțit de trei zile, și eu am merișor și busuioc uscat, pot să-mi ... nu-i venea să spuie drept — deși abia era de șase ani — căci simțea pe mă-sa bolnavă greu, și tot zadarnic ar fi fost s-o mai mâhnească și el cu foamea lui. — Du-te, răspunse Bălașa închizând ochii. Știu eu ce te mână pe tine, dragul ...

 

Vasile Pogor - Poezie

... face dobitoc pe om nitot.     Cu nadă înșălătoare îl zmulge din adevăr     Și-n prăpastia pierzării îl tîrîește de păr.     Decît toți a fi mai mare, în patria mea dorem     Și pentru pogorîtorii cei din mine o gătem.     Aceasta cum se lucrează ? Să lucrează prin păcat.     Ca să calc ... rele și ce m-așteaptă curînd.     Mustrarea lui acea dreaptă o sîmpt bine, dar tîrziu :     Că într-o clipală iată voi înceta a fi viu.     Ce-au fost dar a mea viață ? Un durelnic valmașag     De cruzimi, de prigonire și de cumpliri înșirat.     Un suflet plin de ... a-l cerceta,     Sărmanul moștenirea părințască a-și căta.     O văduvă întru lacrămi are de a jălui     Averea ce răpitoriul căuta a-i mistui,     Cel puternic răsplătirea vînează a-și izbîndi,     De împilarea în care să sîlea a osîndi.     Toți ...

 

Gelu Vlașin - 11:43

Gelu Vlaşin - 11:43 â†�â†� 11:11 11:43 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 13:08 →→ și o față de masă albastră ochii tăi confundați printre sticle pe raft să-ți spun cum privesc spinii din curtea părăsită să-ți dau un semn rău sau bani murdari sunt același beteag și nu-ți caut perechea uitată pe stradă nici tu n-o să știi cum te ascund printre rafturi când cerșești lacomă un strop de venin galben (

 

Gheorghe Asachi - Mormântul

Gheorghe Asachi - Mormântul Mormântul de Gheorghe Asachi Mormântul se încungiură De noaptea mult temută Și cu văl negru acopere O țară neștiută. A lumei dulce-armonia În sânul lui nu sună, El curmă toată patima, Pre soarta rea și bună. A duioșiei bocetul Mormânturi nu străbate, Și în darn de plângere Sunt țărânile-i udate. Omul oriunde caută Alt loc ș-o altă soartă, De-a trece cătră liniște Nu află altă poartă. Că o sărmană inimă De valuri zbuciumată Atunci repaos capătă, Când curmă să mai bată. Însă din ceri religia Ne-aduce mângâiere, Că după moarte sufletul Acelui bun nu

 

Mihai Eminescu - De ce mă-ndrept ș-acum...

Mihai Eminescu - De ce mă-ndrept ş-acum... De ce mă-ndrept ș-acum... de Mihai Eminescu De ce mă-ndrept ș-acum la tine iarăși? Căci făr- de tine n-am de spus nimică... Și azi nu-mi pasă lumea ce-o să zică De-acest poem, în contră-mi, spre ocară-și. De grija ei un fir de păr nu-mi pică... Să ieie dar copiii mei în gheară-și; Părerea ta, iubit și blond tovarăș, De ea mă bucur și de ea mi-e frică. Amor și moarte sunt în dușmănie: Amic acestei des am căutat-o, Ci-n drumul ei m-am dat, copilo, ție... Viața mea din nou ai câștigat-o Și orice road-a ei și armonie A ta-i cu drept: deci și pe-aceasta iat-

 

Mihai Eminescu - Părintele Ermolachie Chisăliță

... gândeai că arde satu, or[i] că s-o aprins pădurea, și căpătase și bătaie de la oameni pentru scandalul ce-l făcea... s-ar fi și lăsat bucuros de palamarie, da de colaci nu. În taină o putem comunica că-i plăcea și coliva; să-l fi văzut pe mândrul Nicodim umblând pe la prohoade și pe la pomene cu Basaltirea or[i] cu Vanghelia (așa-i zicea el) după părinte și ... eu îs dracu, ai?!... Dă-i!... Ei las' că ți-oi da eu ție pe dracu. Poc! Bietul Buchilat înțepenește sub loviturile popii, s-ar fi făcut covrig, da n-avea de unde, prea era scurt, numa' scădea* ca un dop de plută. Popa l-ar fi rupt bucăți dac-ar fi avut ce rupe, dar așa... unde lovea i se părea că nu dă-n nimica, așa de ne'nsemnat era sărmanul dascăl. Am mai putea ... Domnul ar prefera să-și caute de treabă decât să-l asculte pe părintele. Despre neeficacitatea duioșiilor sale religioase era convins. Apoi chiar să se fi pus părintele Ermolachie pe aceea ca să citească blestemele sf. Vasile, oare-ar ...

 

George Coșbuc - Pe pământul turcului

... chiar pe lângă drumul țării așezat! Deci mirare nu-i că ochii nevestei din când în când Rătăceau pe drum, să vază cine naiba-o fi trecând. Tu bărbate!... Vai de mine! of, privește cine trece! Lasă snopul în năpaste, seca-i-ar viața să-i sece! Constantin ridică ... cum fac oamenii isteți. După ce-nserează bine, pune scara la podeț Și se urcă-ncet pe scară. Aoleo! De altă dată Nu s-ar fi suit nevasta în podeț nice legată, Dar acum suie de zboară. Mamă, mămulica mea! Iute-ncepe ca să caute, prin podeț. Cum mai zâmbea Și ... veni, cum n-aș veni, Dar vă cad spre greutate: nu s-a mânia bărbatul? Nu, bădiță! Nu-i acasă. N-ar mai fi să calce satul! Vină-n casă fără teamă, că-i un mut și-un nătărău: Cel mai nătărău din țară și lumea lui Dumnezeu! Dar ... plăcinte de-ai ave! Dar de-aduc aci vro două, vei mânca? Străinu-n fine: De-i aduce, bine-i face, dacă nu, iar va fi bine! Pe loc Veronica pleacă și s-arunca, dragii mei, Pe fuștei, sărind degrabă câte patru-cinci fuștei; Zboară,-aleargă și se duce, ca de ...

 

George Coșbuc - Dintr-o poveste

... a batjocori mereu Ori hulind pe Dumnezeu Și nesocotind bărbații Care ne ridică țara, Ori umblînd ca apucații Să ne batem vecinic pieptul: De-am fi oricît de nemernici, Să ne credem toți puternici, Toți cu cap și toți cu dreptul De-a fi călcători de lege Și-ntr-un sat fără de cîni: Astea sunt deocamdată Voi, iubiții mei români, Marfa cea mai căutată. O, dar nu te ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Din memoriile Trubadurului

... până la ceea ce vroia și trebuia să facă. Ah! dar ce nenorocire blândă pentru mine, care, înfiorat de soartă de-a nu fi înțeles de lume, mai găsesc prieteni buni și drepți ca să mă smulgă din lumina îngustă, zgomotoasă și spălăcită a orașelor! Acele case ... și conabii, cu ochiul-șarpelui ca o pâlnie civită, cu măselarii năutii, cu jaleșul aspru și stânjeniu, și cu drăgaica stufoasă, fără foaie, parc-ar fi un pămătuf muiat în gălbenuș de ou. Nesfârșita simfonie a vietăților pe cine n-ar descânta a bine, cu glasurile ei ... numai gândul, să uit această poftă nestăpânită de bine și de armonie universală. Nebunii pe care cel sătul le găsește fără a le căuta, iar cel flămând le caută fără a le găsi. Așa e. E atât de bine și de aromitor pe iarbă verde, la umbră ... se înmulțesc, se înșiruie ca un cârd înalt de cocori și se duc, pe alte tărâmuri, peste nouă mări și nouă țări. De unde-or fi venind toate câte au venit? Și unde or fi ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>