Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE TOT
Rezultatele 411 - 420 din aproximativ 1670 pentru DE TOT.
Grigore Alexandrescu - Satiră Duhului meu
... tale Te fac să scoți cuvinte ce nu ar fi cu cale, Să superi din greșeală persoane însemnate, Ba încă câteodată și dame delicate, Râzând de-acele două, statornică pereche Care își petrece seara șoptindu-și la ureche, De celelalte patru contese ideale, Umflate de pretenții și vrednice de jale, Pe care dacă prințul le ia la bal de mână, Nu mai vorbesc cu nimeni câte o săptămână. Astăzi râzi de-o pedantă, mâine de-o prețioasă; Zici de una ajunsă în vârstă cuvioasă Că atestatul vremii nu va să-l priimească; Și de-alta ce iubește de cinste să vorbească, Ce laudă virtutea și-n veci ți-o pomenește, Zici că e virtuoasă cât știm noi evreiește. Greșelile acestea îți fac un ... n lume Că cinevași s-apucă defecturi să arate: Mulți scot sub al lui nume minciuni nenumărate. S-a vorbit într-o casă de un fanfaron mare, Declamând sentimente ce sigur nu le are, Care la tot ar pune suflarea omenească, Când cineva cu dânsul ar vrea să o tocmească; S-a zis ceva de Iancu, de Stan,
... Duiliu Zamfirescu - Harpista Harpista de Duiliu Zamfirescu Orgia se sfârșise... ieșeau grupe glumețe De capete aprinse, de ostenite fețe, Mergând să se întinză sub cerul cel senin, Beți unii de câștiguri, iar alții beți de vin. În umeda tavernă abia mai rămăsese Câțiva bețivi de fructe ce dormitau pe mese, Trei lampe fumegânde, trei calfe de cizmari Și Paola harpista cu ochii săi cei mari. Cum, Paola, sărmano, vii tu din Miramare Unde-ai cântat în duo cu întristata mare Suspinul ... dor nemărginit... La tine, golf poetic, cu apele senine, Speranța mea visează... la tine, tot la tine! Adio, cer albastru, ca sufletul senin, Adio, vânt de mare, ca cugetul de lin, Alerg mereu prin lume, dar gându’ mi-e ‘napoi... Cu voi e fericirea, cu voi..., numai cu voi...â€� Și glasul ei se ... fi încălzite, Când văd că sunt ființe ce port pe frunte scris Eternă suferință și-n trai, și-n somn, și-n vis, Mă-ntreb de nu-i mai bine a-și duce fiecare Adânca sa durere pe șesuri sau pe mare Spre groapă sau spre bal? De nu e drept să moară talente prin taverne Și ochii mari să plângă, pierduți pe negre perne, În nopți de ...
Gheorghe Asachi - Cântecul plăieșului moldovan
... Gheorghe Asachi - Cântecul plăieşului moldovan Cântecul plăieșului moldovan de Gheorghe Asachi La ocazia unei serbări naționale Frunza care crește verde N muntele Carpat A ei color nu-l va pierde, Deși-n ... iarnă-a dat. Din cea frunză mii cunune, Hai să țesem, hai, Pe români să încunune De pe șes și plai! Pin bătrân tot încă-i verde, Deși-n iarnă-a dat, A lui inimă n-o pierde De cându-i Carpat. Negru-i munte, verde-s salbe, Râul curge viu, Lui plăieș cu ițe albe Crește-un verde fiu. Între munți și codrul ... român nu s-a pierde Cât va fi Carpat, Cât pre miel iubi-va oaie, Râul cât n-a sta, Cât de
Alexandru Macedonski - Rondelul țiganilor
... Alexandru Macedonski - Rondelul ţiganilor Rondelul țiganilor de Alexandru Macedonski Țiganii merg fără-ncetare -- Nu știu nici ei când au pornit, Dar se tot duc necontenit, Împinși de-o vecinică chemare. Cu galbeni ochi pierduți în zare, -- De când se știu, s-au pomenit -- Țiganii merg fără-ncetare Nu știu nici ei când au pornit. Mereu țigani, — cu mic, cu mare, Au ...
Iancu Văcărescu - Buna vestire
... Iancu Văcărescu - Buna vestire Buna vestire de Iancu Văcărescu Îmbărbătați-vă, români! Vă îndreptați greșala, Acestor Table voi urmați și lepădați sfiala; D-întâi temeiuri, Legea aveți și-întreaga moștenire De nume, fapte de români și a Patriei iubire. Oricare om veți auzi, ce către voi vorbește Cu-al maicei voastre dulce glas răspundeți-i frățește, Prea ... a fi din fire. Iubiți mărirea de români, cinstiți acest sfânt nume, Și a-l cinsti îndatorați prin fapte mari pre lume, De neamuri câte sunt greșeli vedeți în istorie, De nedreptate vă feriți, de lene, de mândrie, Pravili temeinice clădiți, fiți Bruți spre a le ține, Ciceroni și Coriolani având, păstrați-i bine. Voi duh aveți curând să fiți ... cu drag sudoare, Iar învățatul e dator să dea poveți la toate, Și-a fi-nvățat desăvârșit, iar nu pe jumătate; El fie tot respunzător, el aibă îngrijire De-a fi-ntre câte trele stări unire și iubire, Urâți și numele de lux, de jaf, de tiranie Și cel de
Mihai Eminescu - Scrisoarea III
... parte închinării însă, doamne, să ne ierți; Dar acu vei vrea cu oaste și război ca să ne cerți, Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale, Să ne dai un semn și nouă de mila măriei tale… De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris și pentru noi, Bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război. — Cum? Cînd lumea mi-e deschisă, a privi gîndești că pot Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot? O, tu nici visezi, bătrîne, cîți în cale mi s-au pus! Toată floarea cea vestită a întregului Apus, Tot ce stă în umbra crucii, împărați și regi s-adună Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună. S-a-mbrăcat în zAle lucii cavalerii de la Malta, Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta, Fulgerele adunat-au contra fulgerului care În turbarea-i furtunoasă a ... înainte ți s-a pus?… Ce-i mîna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus? Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier, A credinții biruință căta orice cavaler. Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul… Și
Grigore Alexandrescu - Cântecul soldatului
... Grigore Alexandrescu - Cântecul soldatului Cântecul soldatului de Grigore Alexandrescu I Pe câmpul României Trompeta când răsună, La glasul datoriei Oștirea se adună. Și steagul o umbrește, Și arma-le lucește, Și inimile ... Bat repede, voios. De nici un fel de vreme Soldatul nu se teme, Deviza-i e credință Și suflet curajos. II Când bolta din tărie De nori se încunună, Pe munți și pe câmpie Când fulgeră și tună, Soldatu-naintează, Și marșul său urmează, De misia sa mândru, Nu cată înapoi. El legea împlinește, Și țara-și ocrotește, E totdeauna gata, În pace și-n război. În astă lume mare ... trece, Când bate ceasul rece, De frații săi de arme Măreț e-nmormântat; El vesel viețuiește Și moare bărbătește, Căci astfel este traiul Și moartea de
Cincinat Pavelescu - Mamei (Pavelescu)
... Cincinat Pavelescu - Mamei (Pavelescu) Mamei de Cincinat Pavelescu Astă-seară simt în mine Clocotind trecutul mort: Lacrimi, visuri, tot amarul Ce în gând și-n suflet port. Astă-seară moartea rece Mi-e atâta de aproape... Ca și lacrima ce-mi trece Arzătoare printre pleoape. Obosit de râsul farsei Și scârbit de plânsul dramei, Văd cum alb, din întuneric, Se desprinde chipul mamei. Numai ea pricepe zborul Sufletului meu, ce strâns-a Într-o lacrimă ...
... jos pe cele tocite. Găsindu-le pe acestea prin curte, slugile i le duseră împăratului, care prin aceasta se încredință că a ajuns tot departe. "Te pomenești că acela găsește în cele din urmă rodul pomului, zise el în gândul lui, eu însă tot n-am să-i dau fata mea." Iară Danciu se urcă tot mai departe, o zi, două zile și după a treia zi iar dete de o colibă. Găsi și în coliba aceasta o babă încă mai bătrână, Mama Soarelui; o păți însă și cu aceasta tot ca și cu celelalte două și plecă mai departe. A urcat acum, a urcat și iar a urcat timp ... o fâșie. După aceea a pus fâșie lângă fâșie, ca să le coase la loc, dar să vedeți minune! fâșiile se țineau una de alta, încât Lia, Zâna Zânelor, stătea cuprinsă de uimire când l-a văzut dimineața îmbrăcându-se tot ca ea. Lia s-a dus apoi să se pieptene. Țiganul, de asemenea. Li se pu- seră două oglinzi, fiecare cu toate cele
Vasile Alecsandri - Doina haiducească 3
... Vasile Alecsandri - Doina haiducească 3 Mândră mămucă-am avut, Frumos copil a făcut, S-a-nfășat cu flori de munte Ca s-jung viteaz de frunte, Gura toți să mi-o asculte, Mândrele să mi-o sărute, Zi-le, maică, să se strângă Ca oițele la strungă, Mie-acum că ... Eu îi zic cu glasul blând: ,,Copiliță, Liță, fa, Mai dat-ai gură cuiva?" Ea prinse a se jura: ,,Să mă bată anaftema De-am mai dat gură cuiva Afară de dumneata!" Iar de dreaptă ce era Soarele se-noura. De-atunci, vere,-am pribegit Și m-am dat la haiducit. Că mi-e sufletul amar Și mi-e traiul în zadar! Vai de mine și de mine! Nu mai știu ce-i rău, ce-i bine. De când mama m-a făcut, Tot prin codri am șezut Și lumea n-am mai văzut Decât numai soarele, Decât căprioarele. Căprioară a codrului, Du-mă-n valea Oltului ...
Mihail Săulescu - Durerea lui Faust
... sfârși ?... Și toată lumea asta enigmă poate n'are; Ci este-așa cum este — nemărginită, mare, Iar tu, o! biete suflet, tu ești atât de mic, Că nu pot ști nimic, — Că tot ce știi și câte vei ști de-aci 'nainte — Va fi ca o poveste ce pururea te minte. ...Dar cine-mi puse oare otrava asta'n mine, A veșnicei ... vie; Și eu conduc concertul ! — și plânge un neant!... « Iar setea ce-am în suflet, cu ce s'o stăpânesc? Mi-e sete de oceanul enorm — nemărginit; De adevăr mi-e sete, întinsu-i să-l privesc! Și cu un strop de rouă să fiu eu mulțumit, Vai! cu un strop de rouă căzut la întâmplare Când înainte fuge talazul de pe mare ? » * * * Așa vorbea, din turnu-i, privind nemărginirea; Și mare părea Faust, părea că toată Firea, Descoperind secretu-i, c'un deget doar ... și-o sucește, râzând de toate 'n sine. ...Și-a râs și el în urmă de toată faima lui; A râs de gându-i liber nesocotit de ...