Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA LA OCHII DIN CAP
Rezultatele 411 - 420 din aproximativ 554 pentru CA LA OCHII DIN CAP.
Vasile Alecsandri - Istoria unui galben
... degetele ienicerilor și nu mi-a fost frică! Tocmai tu vrei să mă sperii? Ambele mele monede stătură puțin într-o poziție teatrală, ca doi dușmani viteji care se măsoară cu ochii pân-a nu se încleșta la luptă. Eu mă uitam la ele fără nici a mă răsufla, atât eram de curios a vedea un duel bănesc; dar așteptarea mea fu și acum ... fost despărțiți? Prin care valuri, prin care pungi, prin câte soiuri de degete ai mai trecut? GALBENUL: Ah! iubita mea, câte întâmplări am avut de la 1820 încoace!... De câte ori am trecut de la treptele cele mai nalte ale societății la cele mai de jos, din mâinile cele mai curate în labele cele mai mârșave, de la sânurile cele mai nobile la piepturile cele mai deșarte de oricare simțire! Nu este soartă în lume mai curioasă și mai vagabondă decât a ființei nenorocite ce se ... multe însemnări și descoperiri asupra oamenilor. M-am folosit mult de privilegiul ce avem noi, banii de aur, a fi strânși cu scumpătate la pieptul lor, pentru
Dimitrie Bolintineanu - Bârlad
... Dimitrie Bolintineanu - Bârlad Bârlad de Dimitrie Bolintineanu Turcii intră-n țară, trec, se grămădesc, Alții totd-odată la hotar murgesc. Dar Ștefan cel Mare cu oștile sale Spre Bârlad se duce și-i așteaptă-n cale. Un boier îi zice: — ,,Doamne! Mulți ... pe moldavi îi strânge. Soarele s-ascunde sub un nor de sânge, Noaptea împrumută zilei val de dor, Negură și pâclă pe pământ cobor. Cum din munți coboară două repezi unde, Se-ntâlnesc pe cale, scot mugiri profunde, Apoi preunate, pe un singur pat, Spumegă și-aleargă, și-alergând se bat ... a stins. Cei mai mari s-adună... Ce vor face oare? Buciumele sună, răspândesc teroare. Unul ia d-a fuga... Toți îl urmăresc, Ca pulberea în vânturi toți se risipesc. Ștefan îi preurmă, fuga lor nu-i scapă. Mulți, cuprinși de spaimă, sar și pier în apă. Alții, între ... ce le-omor. Râul spumă sânge. Turburile-i valuri, Strânse de cadaveri, se revars pe maluri. Ștefan pretutindeni îi doboară-amar, Dându-le gonire până la hotar, Cum pe calea coasei, pe întinse crânguri, Maldărul cel verde zace rânduri, rânduri! Astfel pretutindeni zac și morții lor. Corbii, cete late, peste dânșii ... ...
Gheorghe Asachi - Voichița de Românie
... familie a se alea cu țarul Moscvei. De aceea, să ni grăbim prin foc și sabie să tulburăm serbările nunței, prin toate chipurile! Osman: Din partea mea, voi adăogi o nouă greutate; voi triimete un înadins cătră hanul tatarilor a Oardei de Aur ca să atace pe neamicul comun cu toată puterea sa militară și cu furia religiei sale. Vlad: Propun ca prin mijlocirea cavaleriii sale, care repede ca vântul cutrieră deșertările ce-l despart de moscoviți, să cerce a întrerumpe cale ambasadei lui Ștefan, ce peste puțin s-a îndrumat ... dispus a răscumpara a ei eliberare prin mari sacrificii. Vlad: Planul e bine combinat și merită un ferice rezultat. De aceea, la lucru, că fortuna favorează pe acii întreprinzători! Osman: Din partea mea voi face cele pentru alți neputincioase; mă voi îngrija a organiza cavaleria tatară, ca să cuprindă calea. Vlad: Eu mă voi ocupa despre cele-alte. Să ni revedem! Osman: Revederea ferice să ni fie! Scena VI Cii de mai ... cu miezul puterei și că la apropierea mea moldovenii ...
Ion Luca Caragiale - Dintr-un catastif vechi
... dântâi, atunci când de la București până la Ploești se călătorea în birjă de Herasca cu coviltir și codirlă, cu patru cai în rând, doi la oiște și doi la cetlău! La 9 dimineața ieșai din București pe la capul Podului Mogoșoaii și, după trei opriri (la Săftica un sfert de ceas, la han la Țigănești două ceasuri și jumătate de prânz, și iar un sfert de ceas la Puchenii Dorobanțului), intrai în Ploești, pân straja Bucureștilor, pe la 6 trecute seara... O diligență făcea o dată pe zi cursa de poștă între cele două orașe; astfel, scriai din Capitală o scrisoare luni după-prânz; o aducea marți seara diligența, și o primea adresantul în Ploești miercuri la amiază. Și totuși, serviciul de reportaj îl făcea cocoana Luța, de la Sf. Voievozi din Ploești, cu o celeritate și cu o exactitate, care ar putea face gelos pe cel mai neadormit dintre confrații noștri speciali în materie. Niciodată provincialii ... a sărit din pat. Când a-nserat bine, s-a suit într-o caretă cu patru telegari, îmbrăcat tiptil[xcviii] ca un mirean, însoțit de un credincios, și... mână, băiete! Nici caii tăi, nici drumul tău! Ajungând ...
Vasile Alecsandri - Sânziana și Pepelea
... te-a păcălit, Tomo! MĂRICA (râzând): Cred și eu că l-a păcălit, dacă jupân Macovei, bărbatul meu, știe și cerul din toacă... asta... toaca din cer. MACOVEI: Tronc, Mărico, iar ai sclintit-o, suflețele. Ș-am mai fost, oameni buni, pe la curtea lui Lăcustă-Vodă. TOȚI: Lăcustă-Vodă? MACOVEI: Da! Ce? n-ați auzit de el?... un domn mare, cu oaste mare... și cu stomac și ... De-abia-mi port tinerețile, cu ajutorul cârjelor... și mi s-a frânt una astă-noapte. PEPELEA: Se vede că încălecaseși pe ea, ca să mergi la nunta lui Statu-Palmă. BABA RADA: Ba am alungat o pisică neagră care se băgase pe coș la oala cu smântână. PEPELEA: O fi fost duhul necurat? BABA RADA: Ucigă-l toaca!... Când am lovit-o cu cârja, a scos foc ... n cer, Ș-apoi din cer venea Și barba mi-o ciupea. Pe atunci eram tânără, frumoasă... eram zână... dar m-a scos din minte Făt-Frumos... și mi-am pierdut darul. PEPELEA: În adevăr, că ești cam schimbată la ...
Alexei Mateevici - Obiceiurile și rânduielile nunții la moldovenii basarabeni
... fiii lor. Asta și se numește ,,răspuns". La răspuns, neapărat sunt de fața vreo câteva rude de ale mirelui și ale miresei. Ele se pun ca martori ale celor petrecute în casa mirelui. Tot atunci se înseamnă și ziua nunții. Când au venit toți la învoială, cineva iese afară și dă de trei ori din pușcă sau din pistol. Apoi se toarnă vin în pahare și toți cei de față beau și se veselesc pân' dimineață. Nunta Cu o săptămână înaintea nunții, mirele ... Ne-a trimis pe noi șase jerpani, Călări pe patru juncani Cu coamele-ncâlcite, Cu frâurile zugrăvite, Cu unghiile custurite Și cu cozile-mpletite, Ca cu toții să pornim Și la curțile dumneavoastră să venim, Ca floricica s-o luăm Și la împarat s-o dăm. Pornim Și venim Pe fața pământului, Pe aburii vântului, Bând și chiuind Și din pistoale trăgând. Caii cu rând Pe nări flăcări lăsând Și nechezând, Și din unghii scăpărând -- Păn-am sosit Și v-am găsit. Acum ori floricica să ne-o dați, Că nicăieri n-aveți să scăpați, C-am venit ... Să dai numai opt boi Și șapte vaci, Și apoi să rabzi și să taci. Ține, socru-mare, Îți dau plosca, Ia astă rădăcină uscată, ...
Ion Luca Caragiale - Partea poetului
... și domnul este peste măsură scârbit de purtările lor, și chiar se gândește cum să-i pedepsească amarnic, cu foc, apă, cutremure și alte răni, ca să-i aducă la calea pocăinții... Prin urmare, mai plimbă-te... — Bine, a zis Poetul. Și iar s-a dus jos la plimbare... Dar nu s-a mai dus la țară; a mers într-un oraș foarte mare. Umblând de colo până colo, cum umblă omul fără treabă, a intrat, către ... fundul sufletului; pe urmă, l-a luat la braț pe sus, și au pornit cu toții înainte, să ridice târgul cu nebuniile lor. La o respântie, iată că se întâlnesc, în bătaia unui felinar, cu un bătrân gros și pântecos, roșu ca morcovul și cam prea-foarte vesel — un fel de negustor provincial, d-ăi de care se-ncurcă bucuros la petreceri pân orașele mari, mai ales în toiul câșlegiului. Cum dau de el, se opresc derbedeii, iar măsculița Poetului i se smulge de la braț și se repede la ...
Vasile Alecsandri - Chirița în provincie
... sărind): Hup. ȘARL (în parte): Cristi! ușuric ca un pan... merci. CHIRIȚA (în parte): Îi nostim franțuzu... (Tare.) Ați văzut agilitaua mea? Ioane... du calu la grajd și-l adapă, dar să nu-i scoți șaua... Auzi? ION (căscând): Aud. (Duce calul între culisele din dreapta.) CHIRIȚA: Ho... că parcă-i să ne-nghiți... face-o gură cât o șură. GUGULIȚĂ: Neneacă... las’ să mă sui și eu pe cal ... luna lui iuli? îi păți ceva într-o zi. CHIRIȚA: Ce să fac, soro, dacă-i moda... și dacă-mi place... Oi zice și eu ca Ferchezeanca: Hop, hop, hop, La galop, Când alerg călare, Hop, hop, hop, La galop, Inima mea sare. Hop, hop, hop, La galop, Când sunt armazoana; Hop, hop, hop, La galop, Ieu lumea de goană. Ce plăcere de-a fugi în fuga mare Pe-un cal sprinten, ușurel ca un ogar. Câteodată alivanta pe spinare... Dar ce-mi pasă... dacă-i moda, n-am habar. Hop, hop, hop, La galop Etc., etc., etc. Ș-apoi trebuie să știi, cumnățică, că de când m-am dezbărat de Calipsița și Aristița... de când în sfârșit le ... ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Dumineca Florilor 3
... cu ramuri aț venit, cu toții, vĂ©seli, întru întâmpinarea lui. Însă, pentru ca să cunosc adevărul, vă pohtesc să-mi dăruiț puținică ascultare, pentru ca să se mângăe și cuceriia voastră și dorința mea. La învățătura ce am făcut în a dooa duminecă a postului, de veți ține minte, aț auzit cât iaste fără de asemânare ... zeciuială anului, nu pentru dânsul, ci pentru folosul nostru, pentru ca să lăsăm răutățile, pentru ca să înfrânăm patemile, pentru ca să supunem trupul, pentru ca să facem lucruri creștinești și plăcute lui Dumnezeu: să hrănim pre săraci, să miluim pre cei streini, să ertăm pre cei greșiț, să arătăm dragoste ... nu iaste cu putință vrĂ©mea ce au trecut să se mai întoarcă înapoi. Acum, dară, ce altă vrĂ©me ni-au mai rămas pentru ca să putem să ne scriem în cartea lui Dumnezeu, cu o pocăință adevărată și cu ispovedanie? Văz în Sfânta Scriptură, la Eșire, în trei capete cum când au chiemat Dumnezeu din rug pre Moisi și i-au descoperit cum că va, prin mijlocul lui să mântuiască din ...
Ion Luca Caragiale - Crucea și semiluna
... Ion Luca Caragiale - Crucea şi semiluna Crucea și semiluna de Ion Luca Caragiale Luna strălucește ca o lampă mare, Revărsând splendoarea-i până-n depărtare. La ospățul falnic, strânsă-i oaste multă; Toți vorbesc în parte, nimenea n-ascultă. Dar ca și stejarul mândru de la munte, Mircea-și netezește nobila sa frunte, Și ca și stejarul mândru când înfruntă Crunta vijelie, Mircea se încruntă. Și, apoi, se scoală deodată-n picioare Și cu glas puternic le strigă: „Tăcere ... nume să-nălțăm! El insultă crucea; nu-nsult semiluna; Sincera credință respect totdeauna; Însă vai d-acela ce p-a mea lovește! Chiar ca d-un perete capul își isbește! Mâine-n două ceasuri voi ca să sfârșim, Să zdrobim odată pe-acest Ilderim! Da! să știe bine cruntul ienicer C-aici se-ntâlnește cu un zid de fier, Zid compus ... De-a mea misiune sacră-s conștient: A Europei strajă sunt în orient. Deci, năframă albă într-un băț să puneți Și la turc să mergeți îndată, să-i spuneți, Că capitulați bucuros semnez; Altfel, nici o vorbă! nu voi să tratez! Mergeți dar cu toții, bravii mei ... ...
Vasile Alecsandri - Prietenii românilor
... mute teatrul războiului chiar în sânul Basarabiei. Ei vroiau să puie în lucrare dreptul de a face război pe care nici tractaturile de la 1392, nici acele de la 1460 și de la 1512 nu l-au contestat. Poate că dacă această propunere ar fi fost primită, expediția din Crâm nu ar fi fost neapărată. Această slujbă din partea românilor ar fi interesat mai mult Europa la cauza lor, căci ei ar fi conlucrat de la sine la hotărârea soartei lor în loc să o aștepte ca acum din mâna străinilor. Ei ar fi dat de o parte rolul de nemișcare ce li se impune totdeauna și pentru care, mai târziu, li se fac ... totuși ar trebui să fie reprezentată prin o putere militară, precum ea este reprezentată în Belgia și în Svițera, și aceasta nu cu ideea măgulitoare ca să se lupte împotriva unor vecini prea puternici, dar pentru ca să constateze călcarea privilegiilor lor prin o apărare de câteva zile măcar, și pentru ca să asigureze buna orânduială din lăuntru a țării. Noi credem că Franța și Englitera trebuie să se intereseze foarte mult