Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ������N������I������I
Rezultatele 411 - 420 din aproximativ 2873 pentru ������N������I������I.
Cincinat Pavelescu - Necunoscutei
... Cincinat Pavelescu - Necunoscutei Necunoscutei de Cincinat Pavelescu Blondă, palidă, înaltă, Când trecu pe lângă mine, mlădioasă, Statuie abia ieșită de sub daltă Avea-n ochi privirea caldă, voluptoasă, Și visa niște imagini depărtate... Scene dulci din vremi de mult înmormântate, Iar cu degetele albe și subțiri Scutura dintr-un ... parfumate, Ce, plutind în juru-i albe și ușoare, Păreau fluturi ce se țin după o floare! Urmăream prin cugetare al ei vis, Când privirea-i, de lumină rătăcită, Mă-nveli cu-o mângâiere infinită. Ceru-albastru cu seninu-i depărtat Parcă tot în al meu suflet a intrat, Când din ochii ei adânci, de peruzea, Două raze scăpărară-n noaptea mea. ... Ani trecură; toamne lungi și ierne grele. Peste frunte-mi perii albi au înflorit, Și, spre zările pierdute, rândunele S-au tot dus ... pe lunci, Să mai scapere asupră-le lumina Din privirile Necunoscutei de atunci... Dar, de când cărarea serii a-nghițit-o Și amurgu-n păru-i galben a apus, Că e moartă pentru mine am simțit-o, Și-o plâng și c-a venit și că s ... parte ești de lume, Dacă râzi în fericiri ori dacă gemi; ...
Constantin Negruzzi - Aprodul Purice (Negruzzi)
... că însetați de sânge în Ungaria au intrat. Și că foc și pustiire pe-a lor urmă au lăsat; Iar noi care bărbătește n-am lipsit a ne lupta, De abia numai prin fugă viața ne-am putut scăpa, Și cununile de lauri ce-n războaie-am adunat Moldovanul cel obraznic în picioare le-au călcat; Oare-această înfruntare și batjocoră și reu, N-a să aibă răsplătire de la dreptul Dumnezeu? N-a să mai sosească vremea să ne răzbunăm și noi, S-arătăm că-n unguri curge viteaz sânge de eroi? Vremea este îndămână, prilejul favoritor. Oastea lor este departe, și cu ea-i și domnul lor; Mergiți dar, și-n astă noapte toți ostașii vă gătiți Și când va miji de ziuă, nesmințit călări să fiți, Ca prin marș iute și grabnic, fară veste să ... ei, Se întoarce și le zice: — „Iată dușmanul, flăcăi! Năvăliți la el cu toții, voinicește vă luptați, țara și casele voastre în pradă-i să nu lăsați. Dați de tot! să n ...
... Precum un soare dulce în veci neasfințit! Așa nu te vei stinge din minte-mi niciodată, O! suvenir puternic de dragoste-nfocată! O! timp ferice-n care minunea ce iubesc M-a deșteptat în raiuri cu glasu-i îngeresc! * Era blânda oră a blândelor șoapte, Când nu mai e ziuă și nu-i încă noapte. Pământul și cerul, ca doi frățiori, Își dau sărutare prin stele și flori, Și-n aer parfumul al florilor dalbe Plutea cu lucirea steluțelor albe, Și-n toată natura cuprinsă de dor Plutea o șoptire de dulce amor! Din marginea lumii a nopții regină Vărsa-n calea noastră duioasa-i lumină, Și-n lunca pătrunsă de razele ei Zburau caii noștri cu aripi de zmei. Mergeam noi în cale ca umbre tăcute, Pe-un covor de frunze, pe ... de este vreun nume La care să se-nchine un suflet omenesc, Cu tot ce e mai nobil, mai iubitor pe lume, Cu tot ce-n omenire e mai dumnezeiesc, Tu ești acea ființă, tu, gingașă lumină, Aprinsă-n
Ion Luca Caragiale - Om cu noroc
... serios, un bun soț și un bun tată de familie. Cu atâtea calități trebuia să reușească în lupta pentru viață: invidioșii, cu toate clevetirile lor, n-au putut nimic în contră-i. Odată, în vremea primei sale căsnicii, el avea o mare întreprindere publică, - aceea a fost începutul prosperității lui, deoarece din câștigul acelei afaceri ... și cu un proces răsunător, el trimise pe nevastă-sa să parlamenteze cu un personaj de mare influență, care oricând îl ajutase la nevoie arătându-i multă bunăvoință. Domnul Guvidi se cunoștea pe sine; el știa că, cu caracterul său "neîncovoiat și mândru", n-ar fi putut conduce așa de bine ca soția sa aceasta daraveră delicată. Doamna Guvidi, deși foarte tânără, sub întâțișarea și manierele ei copilăroase, ascundea ... în cine știe ce dispoziție de spirit se afla omul - se zice că jucase toată noaptea trecută la "Jockey" și pierduse mult - și de atunci n-a mai avut pace nici somn. Astea le povestește însuși amicul nostru comun, Guvidi. Caii aceia au devenit pentru N... o marotă, o idee lixă, o boală, cum vreți s-o numiți. Ce n-a făcut ca să-i ...
Iancu Văcărescu - Primăvara amorului
... un oraș ce a domnit; O gârliță-ncoaci desparte Un crâng foarte-nveselit. Acolo am eu cășcioară Pe un vârf de delișor; Curge-n vale-i o apșoară Murmurând încetișor. În potrivă zmăltuite Dealuri altele se văd, Ș-în vălcelile-nflorite Miei pasc, alerg, se joc, șăd. Lăsând ale lumei mare ... tăcere, o luceală Preste tot domnea-mprejur. Firei, glasul cântăreții. Blândei, dulci privighitori, Spunea-ntoarcerea verdeții, Ș-a luminei după nori. Apoi doru-i venea-n minte, Ea de jale se spărgea, Nevorbind spunea cuvinte Ce simțirea atingea. Înfoca spuindu-și tângu, Subt ea un copaci stufos Ce de nalt stăpânea ... puteam temea, Neferit, fără gătire, La arme nici mai gândind, Plin de râsuri, de iubire, La suppușii mei venind. Zăresc, văz așa copilă, Abia seama i-am luat, Când mă aflu fără milă Tot dodată desarmat. Norocu gândea să poată, Ca, prin ea meșteșugind, Să mă-njuge-n veci subt roată; D-abia am scăpat fugind. Prin păduri coprins de frică, Alerg, stau, mă uit, ascult; Mă tem când o frunză pică; Deșii ... a lui nelegiuire C-altu nu e vinovat. Aș zbura d-aș avea stare, La maică, la dumnezei; De rușine mi se pare Că ...
... aburii-mi deși, Dar cum să ivește un cît de mic vînt, Eu trebuie-ndată să fug d-unde sînt. Suflă, mă gonește să nu-i stau în drum, Și mă răsipește tocma ca p-un fum. Auzind Gherlanul si că nuorul chiar Altuia mai mare este supus iar, Să pogorî ... pe pămînt. Primindu-l vîntul într-al său palat Și d-a lui venire fiind întrebat, Începu Gherlanul și la dînsul iar Să-i zică întocma ca si la nuor chiar, ÎI făcu că este puternic în duh, Încît răsipește nuorii din văzduh. Vîntul îi răspunse : -Așa este, sînt ... este zidită mai de la potop, Fiind pustiită de niște tirani, 0 bat și eu de sînt două mii de ani, Și nu am ce-i face, nu o poci da jos Puterea-mi supune, deși sînt vîrtos. Auzind Gherlanul și pe vînt asfel; Fără de zăbavă plecă de la el ... vînt ? ce-ntîmplare aci l-au adus ? El cu plecăciune pe loc a răspuns Și ș-a spus tot dorul nimic n-a ascuns. Mai zicînd cetății că ea, c-un cuvînt, Este care
... în el ca într-o grilă. Uimit Giafer se-ntoarce și îi spune Sultanului văzută-acea minune; Și-au hotărât la Curte a-i aduce, Pe amândoi la cercetare a-i pune. A doua zi Harun în tron de fală, Înconjurat de suita lui regală, Ordonă ca pe-acel bătrân de-aseară Și pe ... l-a tronului său treaptă Bătrânul alb cu fața înțeleaptă, Ținând de mână pe un mândru tânăr Ce ochii lui sfioși în sus i-ndrepată. Ei după chip păreau de viță-arabă, Dar fața celui tânăr este slabă Și palidă de multe suferințe  Deci cu mânie împăratu-ntreabă ... dar trecând odinioară Pe-a lui cămilă arida Sahară, Sub arșița cumplită de amiazăzi Ce sacă râuri, lacuri și izvoare, Vuind aude împrejuru-i vântul Samum, ce-n gură-ntunecă cuvântul, Și volburi de nisip rotind în aer Cu ceru-ntunecat uneau pământul. Prin volburi repezi și prin vânt fierbinte Zbura pe-un ... de nisip o-mpresurară Și calul ei în loc l-împiedicară, Iar ea țipa cu un copil în brațe Chemând pe-Ali în ajutor să-i sară. Cum volbura-mprejuru-
... o furie nebună Un pistol din brâu smucește, glonțul șuieră, detună, Cântărețul cade mort. Musulmanii trag hangiarul și cruzimea îi orbește, Pe creștini voiesc să-i vadă zvârcolindu-se-n dureri, Dar Osman atunci năprasnic se repede-n ieniceri, Șeful lor scăldat în sânge îndrăzneala și-o plătește. El apoi către Zopira se apleacă-nduioșat Și la viață o recheamă din leșinul ce ... sânul alb, de lapte, cade părul ei ușor Și întreagă o-nvelește risipindu-se în unde. Ochii ei au strălucirea unui negru diamant, Și sprâncenele-i arcate par umbrite cu cărbune, Vechiul basmu de iubire unul altuia și-l spune, Până ce-i cuprinde-n brațe somnul, veșnicul amant Dar când ziua se revarsă și cuprinde tot seninul, Fiecare se deșteaptă, rob al tristului destin. Și oh! groază!... două corpuri ... frații mei, vă mulțumesc! Și pe turci sub a lui ghioagă ca un trăsnet îi doboară, Dar Osman atunci răcnește: Nu, voi încă n-ați învins! Înapoi, ghiauri sălbatici, căci în viață m-aflu încă! Râde groaznic, îi desfide și, de gloanțe neatins, Se oprește și-i
... oglindă de George Coșbuc Publicată în Convorbiri literare , 1890, nr. 1 (1 apr.) Azi am să-ncrestez în grindă Jos din cui acum, oglindă! Mama-i dusă-n sat! Cu dorul Azi e singur puișorul, Și-am închis ușa la tindă Cu zăvorul. Iată-mă! Tot eu cea veche! Ochii? hai, ce mai ... l? Și tu-l cerți, dar el, nătângul, Ca răspuns te mai cuprinde Și cu stângul. Iar de-ți cere și-o guriță Doamne! Cine-i la portiță? Om să fie? Nu e cine! Hai, e vântul! Uite-mi vine Să văd oare cu cosiță Sta-mi-ar bine? O, că ... testemelul Pe la spate. Uite ce bujor de fată Stai să te sărut o dată! Tu mă poți, oglindă, spune! Ei, tu doară nu te-i pune Să mă spui! Tu ai, surată, Gânduri bune. De-ar ști mama! Vai, să știe Ce-i fac azi, mi-ar da ea mie! D-apoi! N-am să fiu tot fată, Voi fi și nevast-odată: Las să văd cât e de bine Măritată. Că mi-a spus bunica ... ...
Emil Gârleanu - Ochiul lui Turculeț
... domol: — Mocanul, tat-său, mă vrea, că știe că-s om de treabă, om cu stare. Fata parc-ar face nazuri. Că ea, ce-i drept, are de toate. Că nu-i lipsește nimic. De asta nu pot zice. — Ei, și ție ce-ți lipsește? Flăcăul nu-mi răspunse de-a dreptul. — Ei ... până jos. Câteva cucoane ce erau înăuntru se făcură nevăzute. M-am îndreptat către stăpân, un neamț gros cu ochelari, pe care-l cunoșteam, și i-am spus să-i puie băiatului un ochi. Turculeț se apropie și adăugă sfătuitor: — Da vezi mneatale, să se lovească bine cu ăst de-l am. Neamțul zâmbi ... era făcută. După ce sfârși, luă pe băietan de mână și-l duse în fața oglinzii. Turculeț rămase o clipă cu gura căscată, apoi fața i se lumină de un zâmbet ce părea că-i izvorăște din ochi, din gură, din fiecare părticică a obrazului, și izbucni deodată într-un hohot scurt și puternic de râs. Pe urmă ... nu putea să-și curme mirarea, adăugă, ca pentru dânsul: Halal! Când a văzut că trebuia să plătească mai puțin decât bănuia, nu-i
Alexandru Vlahuță - D-șoarei G.
... Alexandru Vlahuţă - D-şoarei G. D-șoarei G. de Alexandru Vlahuță Publicată în Lyra română , an I, nr. 11, 22 februarie 1880 Te-ador, ș-a mea gîndire în veci neadormită Veghează ca o mamă la gingașul tău sîn, Și ... te păzească de visuri necurate, Cu drag a mea gîndire se las-atunci ușoară, Și-ți fură de pe buze săruturi înfocate, Și-n dezmierdări nebune se joacă pe-a ta față. Și joacă, și s-alintă pe fragedul tău sîn Cum joacă lin zefirul pe-a ... a cîmpului verdeață, Cum fluturul s-alintă pe-o roză sau pe-un crin. Dar iarba se apleacă alene după vînt Și pare că-i șoptește ceva misterios, Dar roze, crini s-alintă și capetele-și scutur Ca lebedele-n apă, și tainic șoptesc firei Că-i dulce sărutarea zburdalnicului flutur, Că simt și ele focul și farmecul iubirei. Iar tu să nu spui nimica gîndirei înfocate Ce-ai prins-o ca ... Tu nu șoptești nimica ființei fermecate, Pribeagă ca un Cain pe-a lacrimilor vale. Din inima-mi făcut-ai o arpă plîngătoare Și-n veci- ...