Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru RĂMÂNE

 Rezultatele 401 - 410 din aproximativ 860 pentru RĂMÂNE.

Matilda Cugler-Poni - Ai plâns și tu vreodată

... văd! Un ochi, care vreodată A plâns de dor și chin, Mă crede: nu degrabă Devine iar senin! Un ce fără de nume Rămâne

 

Mihai Eminescu - În liră-mi geme și suspin-un cânt

... a crudului amor În suflet mi-o împlânt încet-încet Și simt veninul pătrunzând adânc... Cu sângele-l frământ încet-încet Și nu-mi rămâne

 

Mihai Eminescu - Și oare tot n-ați înțeles... (variantă)

Mihai Eminescu - Şi oare tot n-aţi înţeles... (variantă) Și oare tot n-ați înțeles... de Mihai Eminescu (variantă) Și oare tot n-ați înțeles        Cum nu mi-i lumea dragă, Când cu nimic nu m-am ales        Din viața mea întreagă. Când al meu cuget mistuit        De-o stranie părere A fost un lung, necontenit        Prilej pentru durere. Și a păstrat în fundul său        Ca în cenușa rece Taina părerilor de rău        După un vis ce trece. Ca un luceafăr răsărit        Din liniștea uitării Dând orizon nemărginit        Singurătății mării, Nainte de-a luci deplin        Menit îi pare stinsul, Iar ale apei valuri vin        Călătorind spre dânsul. Și totuși va luci în veci        Aprins de zeul Amor Și ale sale raze reci        Pe frunte lumina-m-or. În urma lui un dor nespus        S-alerg o să m-alunge, Deși se nalță tot mai sus        Ca să nu-l pot ajunge. Va rămânea necunoscut,        Va stăpâni departe, Cum stăpânește pe trecut        Întins, eterna moarte. Căci stăpânește tot ce-a fost        Și tot ce o să vie Și câte nu avură rost        Și nu au fost să fie. Câte iubiri fără-nțeles,        ...

 

Mihai Eminescu - Către Mercur

... Cântul, cărui nenduplecata Lyde-i                       Plece urechea. Ea ca mânza tretină-n câmp se joacă, S-o atingi chiar nengăduind. Nu știe Rostul nunții; crudă rămâne pentru-a                       Soțului patemi. Tigri după tine se iau și codri, Râul care fuge spumând opri-l-ai, Alintându-l, fere-ndărăt portarul ...

 

Mihai Eminescu - Către Mercur (Horațiu)

... Cântul, cărui nenduplecata Lyde-i                       Plece urechea. Ea ca mânza tretină-n câmp se joacă, S-o atingi chiar nengăduind. Nu știe Rostul nunții; crudă rămâne pentru-a                       Soțului patemi. Tigri după tine se iau și codri, Râul care fuge spumând opri-l-ai, Alintându-l, fere-ndărăt portarul ...

 

Mihai Eminescu - Catrene (Eminescu)

Mihai Eminescu - Catrene (Eminescu) Catrene de Mihai Eminescu Când te pierzi în valul vieții Trist la țărm doar eu rămân: Brațe fără de nădejde, Navă fără de stăpân. * Cum se turbură izvorul Când din el drumețul bea, Astfel mă-nfioară dorul Când răsari în calea mea. * Tu ești aerul, eu harpa Care tremură în vânt, Tu te miști, eu mă cutremur Cu tot sufletul în cânt. * Eu sunt trubadurul. Lira Este sufletul din tine, Am să cânt din al tău suflet Să fac lumea să

 

Mihai Eminescu - Cu pânzele-atârnate

Mihai Eminescu - Cu pânzele-atârnate Cu pânzele-atârnate de Mihai Eminescu Cu pânzele-atârnate În liniște de vânt, Corabia străbate Departe pe pământ. Iar stolul rândurelelor Trece-ntre cer și mare... O, stelelor, stelelor, Nemuritoare, De ce și voi nu vă luați Pe-ale lor urme oare? De ce mă întristează Că valurile mor, Când altele urmează Rotind în urma lor? De ce căderea florilor Ș-a frunzelor ne doare? O, norilor, norilor, Ști-veți voi, oare, De ce rămân atâtea-n veci Și numai omul moare? În cer întotdeuna Urmăm al nostru mers, Ca soarele și luna Rotind în univers. Un crez adânc pătrunde-va De-a pururi omenirea Că undeva, undeva E fericirea: Și toți aleargă după ea: N-o află

 

Mihai Eminescu - Dacă iubești fără să speri

Mihai Eminescu - Dacă iubeşti fără să speri Dacă iubești fără să speri de Mihai Eminescu Dacă iubești fără să speri        De-a fi iubit vrodată, Se-ntunecă de lungi păreri        De rău viața toată. Și-ți lasă-n suflet un amar        Și în gândiri asemeni, Căci o iubire în zadar        Cu moartea-i sor- de gemeni. Dar vindecarea la dureri        În piept, în partea stângă-i, De-acolo trebuie să ceri        Cuvinte să te mângăi. Acolo afli adăpost        Oricâte se întâmple, Ca ș-un amor care-ar fi fost        Viața ta o împle. Căci un luceafăr răsărit        Din liniștea uitării Dă orizon nemărginit        Singurătății mării. Și ochiul tău întunecat        Atunci îl împle plânsul, Iar ale vieții valuri bat        Călătorind spre dânsul. Și dau cadențe de nespus        Durerii tale lunge, Pe când luceafărul e sus        Ca să-l nu-l poți ajunge. Zâmbește trist cu raze reci        Speranțelor deșarte: În veci iubi-o-vei, în veci        Va rămânea departe. Ș-a tale zile-or fi cum sunt,        Pustii ca niște stepe; Iar nopțile de-un farmec sfânt        Ce nu-l mai poți

 

Mihai Eminescu - Despărțire (Eminescu)

Mihai Eminescu - Despărţire (Eminescu) Despărțire de Mihai Eminescu Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita? Te-aș cere doar' pe tine, dar nu mai ești a ta; Nu floarea vestejită din părul tău bălaiu, Căci singura mea rugă-i uitării să mă dai. La ce simțirea crudă a stinsului noroc Să nu se sting' asemeni, ci 'n veci să stea pe loc? Tot alte unde-i sună aceluiași pârău: La ce statornicia părerilor de rău, Când prin această lume să trecem ne e scris Ca visul unei umbre și umbra unui vis? La ce de-acu 'nainte tu grija mea s'o porți? La ce să măsuri anii ce sboară peste morți? Tot una-i dacă astăzi sau mâne o să mor, Când voiu să-mi piară urma în mintea tuturor, Când voiu să uiți norocul visat de amândoi. Trezindu-te, iubito, cu anii înapoi, Să fie neagră umbra în care-oiu fi pierit, Ca și când niciodată noi nu ne-am fi găsit, Ca și când anii mândri de dor ar fi deșerți — Că te-am iubit atâta putea-vei tu să ierți? Cu fața spre părete ...

 

Mihai Eminescu - Dintre sute de catarge

... străbat pământurile, Câte-o să le-nece oare        Valurile, vânturile? De-i goni fie norocul,        Fie idealurile, Te urmează în tot locul        Vânturile, valurile. Nențeles rămâne

 

Mihai Eminescu - Donec eris felix...

Mihai Eminescu - Donec eris felix... Donec eris felix... de Mihai Eminescu Ovidius, Tristia, I, 9, 5-6 Până vei fi fericit număra-vei amici o mulțime, Cum se vor întuneca vremile singur

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>