Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE URMĂ
Rezultatele 401 - 410 din aproximativ 1478 pentru PE URMĂ.
George Coșbuc - Cântece (Coșbuc)
... Copila zâmbitoare: Mireasă-i astă fată Cu moartea cununată, Și-n stingerea de soare Părea un chip din basmuri La cârma plutei sta! Privind în urma ei, Vedeam cum dânsa trece Râzând pe lângă stâncă De nu venea adâncă Din ceruri noaptea rece, Și-acum aș fi acolo Privind în urma ei! XLIV Tu, ulciorule de lut, Am avut aceeași soarte Amândoi dintru-nceput Eu din tine m-am născut Și de-a pururi ... meu bine Și ești lut și tu ca mine. Din etern am fost un lut, Dar o soartă-ntâmplătoare Te-a făcut ulcior pe tine: Om pe mine m-a făcut; Ah, întors era mai bine! XLV Toamna târziu, În noaptea cu lună, Cum vâjâie codru Și geme, și sună ... ndoaie; Și-l biruie vântul, Râzând, îl sugrumă Și-i rupe vestmântul, Și părul i-l smulge Și-n văi îl aruncă. Un țipăt răsare Pe deal și pe luncă: Grăbitele păsări Cu vuiet aleargă Și norii vin stoluri Pe-ntinderea largă, De spaimă s-ascunde Pârâul sub gheață Și regele codru, Din ultima viață, Suspină văzându-și Pustiul, și geme, Și cade pe
Elena Liliana Popescu - Imn Existenței
... de Elena Liliana Popescu Informații despre această ediție Dacă s-ar putea vreodată să auzi neauzitul, să privești în nevăzut și să afli neștiutul, ar urma iar începutul? I Ne-am întâlnit Odată, pe când întreaga Fire se concentrase-n Punctul atotcuprinzător – Atunci noi eram Unul, cuprinși în neclintire și nerostit Cuvântul de viață dătător, Fiindcă însuși Gândul ... Ta desăvârșire, în sine tăinuită și-n care-i încrustată Iubirea ce răsare și dăinuie în Fire, din Inimă ivită și-n inimi revărsată – Pe care-a căutat-o, de când se știe, omul privind, fără să vadă, în tot ce-l înconjoară acel etern în toate, ce ... doar de orgoliu, o falsă calitate a lumii-nșelătoare ce pân-atunci păruse, în mintea sa confuză, doar ea realitate mereu în transformare, pe care-o cunoscuse… VII Atunci văzu aievea momentul-despărțire în care-l stăpânise dorința să cunoască ce-i rău și ce e bine în aparenta ... ca ea să știe spre marea regăsire, în lungă căutare... VIII Văzu că amintirea – a tot ce-a fost odată, pe
... n-a slujit, Și e bună de-aninat De un gât de vinovat Și-n Siret de cufundat." Turcii toți evet ziceau. [7] Pe Vulcan iute-l duceau Și de piatră mi-l legau Și-n Siret îl aruncau. Apele se deschideau Și pe loc se închideau Cum se-nchide pe-un mormânt Gura negrului pământ. Apoi turcii purcedeau, La Galați ei se duceau, Lăsând îndărătul lor Pe luciul apelor Vălurele ușurele Și vârteje-n cercurele. Iar Vulcan se cufunda Până ce de fund el da. Când în fund el ce făcea? Brâul ... fântâni, în lucirea misterioasă a stelelor, în forma copacilor de prin păduri etc. ↑ Bocitul e un obicei ce există la români de pe timpul vechilor romani. Ca și în epoca lui Traian, se află între femei bocitoare, care merg de bocesc morții pe la case, și pomenesc cu un ton plângător, de toate meritele lor. ↑ Când este a se face vreo înmormântare, obiceiul antic cere ... porții casei o pânză albă peste care trece cortegiul. A doua pânză se pune asemenea la jumătatea drumului, și a treia pe ...
Ion Luca Caragiale - Un artist
... rade, o admir, căci într-adins m-așează cu fața spre opera lui — știe bine cât îmi place. Artistul meu avea odată doi cocoși, pe cari-i deprinsese la beție, și încă beție de alcool, fiindcă le dedea boabe și grăunțe zăcute-n rom. Am văzut într-o dup-amiaz ... chivără de hârtie în cap, încins cu o sabie enormă și având, se-nțelege, tot aerul sever necesar situației... Artistul meu ședea picior peste picior pe laviță și le comanda, cântându-le din ghitară marșul de la 48... Era atâta nerv în ritm, atâta suflare marțială în executarea bătrânului cântec popular ... din mahala, adunați să admire cocoșii, se puseră deodată la rând smirna și, apucați de mișcarea covârșitoare a sunetelor, porniră să defileze în urma cocoșilor de colo până colo și înapoi și iar, tropăind voinicește cu piciorușele lor goale pe paveaua încinsă de soarele de vară... Și pentru ca parada să fie deplină, o adiere de seară — ce binecuvântare după o zi de arșiță ... s-a înnoptat bine, s-a dat comanda ruperii rândurilor, și artistul meu, ridicându-se-n picioare și scoțându-și ghitara de ...
George Coșbuc - Povestea căprarului
... Povestea căprarului de George Coșbuc Publicată în Literatură și artă română , 1899, nr. 1 (25 nov.) Când ne-au respins de la movilă, Căzurăm mulți pe-aceste lunci. Și-ntreg un regiment atunci, De ce-a văzut, a plâns de milă. În șiruri strânse și-mproșcând Necontenit ... mult și iute focul, Iar între-ai noștri și vrăjmași Erau cel mult optzeci de pași Dar noi lăsam cu palma locul. Și, iată-n urma tuturor. Un biet căprar, având un frate Ucis, s-opri să-l ieie-n spate, Și-apoi spre șir porni cu zor. Dar, lunecând pe ... n-am crezut Că omul în mânie poate S-azvârl-așa de mult omor, Că plumbii-n deznădejdea lor Curg râu! Dar azi le cred pe toate. Iar noi ne-ndepărtam mereu, Și i-am strigat de-a multa oară Că e nebun, că stă să moară, Și că ... pasul Acum nici nu ne-aude glasul, Acum el e pierdut de noi. Treizeci de pași mai au nizamii, Au cincisprezece, zece-acum Și-aștepți pe-ai tăi, plângând pe
Nicolae Filimon - Schiță biografică asupra celebrului violonist Paganini
... produseră un mare efect în inima auzitorilor, se duse la Parma ca să ia lecțiuni de la Alessandru Rolla, cel mai renumit violonist al Italiei pe timpii aceia. Ajungînd în acel oraș și prezentîndu-se la celebrul violonist, fu supus la un riguros esamen. Pe dată însă esecută una din compozițiunile sale; Rolla rămase uimit și declară în prezința mai multor artiști că el se simte necapabil de a ... aplicat la stilul instrumental. Înturnîndu-se iară la Genova la 1797, întreprinse prima sa călătorie artistică, împreună cu părintele său, și după ce se prezintă pe scena celor mai principale teatre ale Italiei și electriză pe aceia ce-l auziră, să despărți de părintele sau și începu a călători singur. Ajungînd la Pisa, în etate de 15 ani, se ... gelozia, după care venea accentele de bucurie și de reconciliare. Această noutate muzicală produse un mare efect asupra auditorilor, dar ceea ce recompensă mai mult pe Paganini fu sublima impresiune ce produse asupra damei pasiunilor sale, care pe cît ținu esecutarea nu încetă a vorbi inimei artistului prin secretul limbagiu al ochilor ei. Iar principesa Eliza, după ce-i arătă cele
Vasile Alecsandri - Iașii în 1844
... care, când pornește la un drum, își propune să meargă unde l-a duce fantezia lui, astăzi spre răsărit, mâine spre apus, astăzi pe mare, mâine pe uscat. Iar cât pentru acela care se jertfește de bună voie unui țel întocmit după harta geografică, acela îl socot un curier însărcinat de a ... sau despre Siret, i se înfățișează de departe o panoramă măreață și vrednică de a trage toată a lui luare-aminte. Pe coastele unor dealuri mici se întind pe malurile Bahluiului și în fața altor dealuri acoperite cu păduri și cu vii romantice, el vede o adunătură curioasă de case mari, ce par a ... fără stil cunoscut, câteva cișmele cu înscrieri grecești și turcești, și vei avea o idee destul de lămurită despre acea parte a Iașilor pe care o numesc orientală, neavând alt cuvânt ca să o botez mai bine. Acum, amestecă-le pe toate la un loc în închipuirea ta, aruncă-le ca niște jucării dinaintea ochilor tăi, și de vei produce un totul neregulat și neobișnuit, atunci ... cu ușile și ferestrele risipite, un schelet de piatră pustiu care îți umple sufletul de jale; palatul lui Duca Vodă, locaș plin de suveniruri și ...
Ion Luca Caragiale - Știe carte băiatu lui Papuca!...
... “Aceasta este (gândi junele, izbit de ciudățenia fenomenului) ori o paradoxală minune, ori o minunată paradoxă!... Cum să umble boul, vaca, vițelul, ori mânzata pe tavan?... S-ar putea?... Să cercetăm dicționarul!â€� Și se pune băiatul pe răsfoială: o noapte întreagă consultă dicționarul favorit, citește, scrie, calculează, își sparge capul cu meditația, îsi revarsă în spirit toate amintirile, și geaba! Până la ... urmă Falstaff merită și el o mențiune mai de preț decât aceea din dicționarul băiatului. Se zice cu multă stăruință că Shakespeare numise, mai întâi pe acest erou caraghios sir John Oldcastle; dar din familia Oldcastle existau pe vremea Elisabetei urmași; aceștia au silit pe poet să schimbe numele tipului. Astfel, mentorul de chefuri al junelui Enric s-a numit sir John Falstaff. Această omonimie s-a ... voia să tragă de aci chiar un efect artistic. E mai comic parcă un așa berbant când poartă un nume ce amintește atâtea mari virtuți, pe care el, tipul opus și grotesc, tocmai nu le are. Închipuiți-vă într-o comedie modernă la noi un tip de bețivan bătăuș de alegeri ... ...
Dimitrie Bolintineanu - La uitare
... mormânt. Ca o mână înflorită Lacrimile ștergi plăcut Și durerea infinită O gonești către trecut. Dar cu tine, orice rele, Orice bunuri se topesc Și pe urma fugii tele, Noi dorințe înfloresc. În durerea lui amorul Te consultă multe ori; Tu îi vindeci dulce dorul Cu-ale tele triste flori. Și când ...
Petre Ispirescu - Ciobănașul cel isteț sau țurloaiele blendei
... i căutăm un bărbat dintre fiii de împărați, tot așa de frumos și de cu minte ca și dânsa. - Fata noastră va lua de bărbat pe acela, zise împărăteasa, care îi va ghici semnele ce are pe trup; altfel nu o mărit, Doamne ferește. Împăratul ascultă de vorbele împărătesei și dete sfară în țară și pe la toate împărățiile, precum ca să se știe că oricine va ghici semnele ce are fata împăratului pe trup, aceluia i-o va da de soție. Când se auzi de astă hotărâre împărătească, se făcu mare vâlvă între împărați și oamenii locului, și ... spre a mânca peste noapte. Puseră deci de le făcu un foc mare de părea că au să frigă un bou, se puseră pe lângă dânsul și, după ce cinară, începură a vorbi verzi și uscate; mai multe rele decât bune. Nu le scăpase nimic pe lume de care să nu se alege. Stau tolăniți pe niște rogojini pe dasupra cărora erau așternute niște velințe lucrate cu meșteșug. Noaptea era frumoasă. Pic de nour nu se vedea. Din când în când greierii și prigoriile ... trăiești
Dimitrie Bolintineanu - O noapte la morminte
... Dimitrie Bolintineanu - O noapte la morminte O noapte la morminte de Dimitrie Bolintineanu Mergeam pe căi sălbatice, Cătam adăpostire; Iar fantasme lunatice Râdeau p-o monastire. Lătra departe câinele La duhuri neguroase, Scoteau din groapă mâinile Scheletele hidoase. Pe munți, regina nopților Păruse gălbenindă, Așa cum fruntea morților Se vede suferindă. Atunci trecură ielele De mâini în horă prinse; Ș-un abur toate stelele ... Mortul ,,Deschideți, schelete, aceste mormânturi, Căci ploaia se varsă pâraie din nor, Căci vântul mă bate, și câini mă-nconjor, Și ielele albe duc hora pe vânturi. Aseară, când umbra cădea pe pământ, Ieșii să văz luna jucând pe ruine, Căci două schelete gemeau lângă mine Și-un verde balaur zbura prin mormânt. Dar luna s-ascunde d-odată-n furtună Și astfel ca ... Dar ochii satanei în noapte lumină, Ca două steluțe ce-n nori strălucesc, Ca doi cărbuni roșii ce-n umbră roșesc, Și negrele-i aripi pe capu-mi se-nclină! Credeam eu acestea, și-așa am urmat! Pâraie de sânge vărsam cu cruzime, Și-aceast-omenire ce geme în crime Un ... ...