Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NE
Rezultatele 401 - 410 din aproximativ 1684 pentru NE.
Ion Luca Caragiale - Epigrame (Caragiale)
... atât pare poetului mai mic: foarte ingenioasă epigrama țaței! Ce se întâmplă însă, spre marea noastră mirare? Un confrate din Iași, „Evenimentulâ€�, vine și ne spune că un oarecare domn Cuza, scrisese mai demult, în epigramele sale, una aproape la fel cu a țaței și o citează întreagă ... și epigrame. — Nu se poate! am zis; desigur „Evenimentulâ€� a fost indus în eroare. Dar iată că din toate părțile țării ne sosesc telegrame, scrisori și cărți poștale, prin care ni se confirmă aserțiunea ziarului ieșean. Toată această monstruoasă corespondență este în versuri mai mult sau mai ... dragă țățică, Te prinsei, mânca-ți-ai muza, Și nu cu ocaua mică, Ci cu ocaua lui Cuza. Disperați, am alergat la Teleor. — Ce ne-ai făcut, țațo? Și i-am spus totul. — Țața, cu mult sânge rece, ne-a răspuns că este dinastic și nici n-a fost cuzist, că nici nu vrea să știe că a existat ...
Ion Luca Caragiale - Un nou plagiat Zola
... încrețită a Maestrului, și brațele-i răsuceau metalul cald, pe când picioarele i se-nglodau în vrafuri de documente îngrămădite... Pe când această viziune ne umplea ochii de admirație, de groază, aproape de milă, d. Zola, așezat frumușel înaintea mesii de lucru, jumulea liniștit două-trei repertorii, a căror ... rigide, Ă©tendu sur son lit, entourĂ© de sa cour pontificale! Ah! taper enfin Ă ce mur de cerveau, pour ĂȘtre bien certain, que rien ne repondait plus, qu’il n’y avait rien lĂ dedans que de la nuit et du silence! Et ces trois appels retentiraient: Joachim! Joachim! Joachim ... al] XIII-lea o audiență, pe care-o solicitase, s-a “documentatâ€� cum a putut... Însă spațiul nu permite să ne lungim prea mult. Cine dorește să cetească in extenso remarcabila cronică literară a lui Gaston Deschamps o va găsi în Le ...
Mihai Eminescu - Povestea Dochiei și ursitorile
... au sosit. Veneau crai și veneau soli Învățați în multe școli, Cu cuvinte așezate Mă cerură cu dreptate. ,,Bună vreme, baci bătrân, Împăratu nost' stăpân Ne-au trimis a întreba De măriți fata ori ba." El răspunde-atunci cinstit: ,,Dragi voinici, bine-ați venit, Dragu mi-e să v ... că mi-au supus. Era mândru și-narmat, Un oștean împlătoșat, Era mândru și voinic, N-avea grijă de nimic. El înalt și eu înaltă, Ne sta bine laolaltă, Potriviți cu de prisos, Eu frumoasă, el frumos, Amar mie-ntr-un suspin Lacrimile vale-mi vin, Cu năframa de le șterg ... Auzit-au d-auzit Pețitori din răsărit Că eu stau să mă mărit, Iară cum m-am măritat, Multe neamuri s-au sculat, Casa doar ne-o vor strica Și pe noi ne-or depărta; Mii de limbi curgeau în râuri, Răsărite din pustiuri, Și veneau adunături, Răsărite din păduri, Mai călări și mai pe jos, Tot veneau ...
Nicolae Filimon - Despre teatrul italian. Impresiuni din sezonul anului 1858
... lumei ca să arate omenirei pînă la ce grad poate să ajungă violarea cînd este protejată. El dară, în loc de artiști de prima forță, ne dete o companie compusă de artiști de aceia care se aud numai în teatrele de a treia clasă din Italia; în loc de ... puse pe scenă fără a fi bine studiate; în locul unui orchestru compus de artiști exersați și cu cunoștințe întinse în specialitatea lor, ne dete un corp compus de individe foarte puțin demne de această misiune [1] . În contract se prevede îndatorirea de a ne da un cor compus de douăzeci și patru individe de ambele sexe. În realitate însă, corpul acesta, care constituie unul din cele mai esențiale elemente ...
Nicolae Gane - Fluierul lui Ștefan
Nicolae Gane - Fluierul lui Ştefan Fluierul lui Ștefan de Nicolae Gane Junele Victor, abia ieșit din școli, cu capul plin de visuri și inima plină de dor, se afla într-o frumoasă zi din mai într-un loc ce se numește Brădățelul. Brădățelul este o grădină ieșită din sânul naturei în care nimic n-a lucrat mâna omenească, este un colțișor uitat, necunoscut în țara noastră, pe care călătorul nu-l vizitează, pe care poeții nu l-au cântat încă, dar care nu încetează a fi mai puțin desfătător decât toate acele locuri ce au inspirat pănă acuma lira barzilor noștri naționali. Brădățelul are acea însușire rară, că ori de câte ori îl vei vizita, întipăririle ce-ți lasă sunt tot atât de vii, ca și cum l-ai vizita pentru întăia oară. El vorbește nu numai ochilor, ci și sufletului. Închipuiți-vă în mijlocul unei păduri întinse un lac limpede în care se văd jucându-se păstrăvii; apoi cascade și izvoare la fiecare pas, un mușchi răcoros care se întinde ca un covor verde pe pământ: piscuri cu figuri capricioase; într-un cuvânt, tot ce poate natura produce mai frumos, mai drăgălaș adunat într- ...
Vasile Alecsandri - Chirița în provincie
... Bârzoieni. SCENA I CHIRIȚA (în costum de amazonă intră călare pe poartă înconjurată de țărani) (Arie din “Scara mâțeiâ€�: “Tâlhariiâ€�) ȚĂRANII Dreptate, dreptate Ne fă. Cucoană, dreptate Ne dă! CHIRIȚA Ce vreți voi?... dreptate? ȚĂRANII Așa. CHIRIȚA Cu biciul pe spate Ce vreți voi?... V-oi da! (Împreună.) ȚĂRANII Dreptate, dreptate Ne fă. Cucoană, dreptate Ne dă! CHIRIȚA Cu biciul pe spate V-oi da. V-oi da eu dreptate Așa. CHIRIȚA (amenințând țăranii cu cravașa): Tacă-vă gura, mojicilor. UN ... o făcut suflețelu... De ce nu vă păziți vițeii și Măriucile?... Așa să pățiți... Hai, lipsiți de-aici! UN ȚĂRAN: Da-i păcat, cucoană, să ne lași păgubași... Da! dacă nu ne-om jălui la d-ta care ne ești stăpână vecinică... la cine să ridicăm glasul, săracii de noi! ALTUL: Am ajuns mai rău decât țiganii! CHIRIȚA: Auzi-i?... auzi-i, țopârlanii!... Ei ... spune-mi, te rog... (Îi vorbește încet, în vreme ce scoate un port-țigar din buzunar.) ȘARL (în fund): Dis donc comme moi, Goulitze: Calypso ne pouvait se consoler du dĂ©part d’ Ulysse. GUGULIȚĂ: Calypso ne ...
Vasili Andreievici Jukovski - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul
... La sunetul arfei îndată să sosești, Ca măcar atuncea Cu-a lui Armin umbră să te-nsoțești, Căci de nime frică Eu atunci ne-având, Nici trupesc nimică Intrând cu viața toate-n mormânt... Toate... dar nici moartea Amorul tău numai nu mi-l va răpi, Ș-al meu ... de a te iubi; Pe stejar las martor Ce-acum ne umbrește Ș-a vântului abur Ce duios prin strune viind ne bocește. Tăcând își țintiră Ochii săi pe gânduri cătr-a sa amată, Și parcă-i vestiră Glas că ea de dânsul va fi ... Ziua se iviră Și tăcură toate împrejurul său. De-atuncea mâhnită Ea numai cât noaptea sub stejar ședea, Lângă arfa tristă, Și la ceea lume ne-ncetat gândea Ca-n etern să poată Cu Armin trăi... Atuncea deodată Și arfa răspunse că așa va fi. „O, dragilor strune! Sunați... iată ...
Constantin Stamati-Ciurea - Istoria unui țânțar
... legea noastră din veacuri nestrămutată, și s-ar încredința, că nu ei, uriașii creației, stăpânesc lumea, ci noi, fericiții, care în legioane nenumărate creștem și ne înmulțim, hrănindu-ne din sângele lor, nepăsându-ne nici de puterea, nici de mintea lor. Noi trăim fără a ne gândi la viitor. Viitorul nostru este pentru noi asigurat și reglementat de mama natură, care ne îndatorește să iubim la timp, înmulțindu-ne, și să murim la timp, reînviind iarăși în noi reproduceri nenumărate. Noi nu simțim chinurile sufletești ale mustrării de cuget, ale invidiei, ale nesațului de ... locașuri unde trăiesc oamenii în trufie și lux, fiind pielea lor fragedă și îngrășată prin producte cosmetice și scutită de arșița soarelui. Noi, țânțarii, nu ne naștem în dureri și chinuri ca oamenii, ci primim viața în cel dintâi moment și vedem cu extaz întâia rază a luminii, ce ... a dovedit că și în viața noastră sunt laÂcrimi de dureri, că și zborul nostru îl urmărește fantoma morții fără timp și că ne prigonesc dușmani aprigi și neîndurați. Din 500 de oușoare, depuse de frageda noastră mamă, cel dintâi a fost al meu, care plutea pe ...
Ștefan Octavian Iosif - În surdină
... Ştefan Octavian Iosif - În surdină În surdină de Paul Verlaine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Liniștiți în adumbrirea Ce din ramuri se desface Dragostea să ne-o pătrundem De-o așa adîncă pace. Ca-ntr-un vis frumos și tainic Duși să ne topim cu-ncetul În melancolia vagă Ce-o împrăștie brădetul. Ține-ți brațele în cruce, Ochii-nchiși pe jumătate Și din inima ți-alungă Orice ...
Ștefan Octavian Iosif - Departe
... liniștit, cu dînsa. De vedeam atuncea toate-așa de clar, N-ar fi plîns, sărmana, poate, în zadar ! A speranței noastre stea strălucitoare Ne arată basme fermecate-n zare; Numai cînd zărim pustiul dinainte, Ne trezim plîngînd din basmul ce ne minte. Că pe mine tot un vis frumos, nebun M-a purtat în lume, trebuie să spun?... Și că lumea singur de cînd ...
Alecu Donici - Frunzele și rădăcina
... de jale-n al său fluieraș. Iar de primăvară, chiar privighetoarea, Cântăreața văii, cea fermecătoare, În desimea noastră mult s-a răsfățat Și ne-a tot cântat. Apoi când românul doina hăulește, El pe frunză verde întâi o numește; Înșiși zefirașii, voi ne legănați Și ne dezmierdați. — Dar spre neuitare, Nu se cade oare — Frunzelor le zise un glas din pământ -- Despre rădăcină vreun bun cuvânt? — Cine-i ...