Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru M��CEL
Rezultatele 401 - 410 din aproximativ 955 pentru M��CEL.
Grigore Alexandrescu - Suferința
... e vecie atâta de frumoasă, Încât să uit pământul ce tu împodobești? Să mor dar la picioare-ți; să mor dar de plăcere În ceasul cel din urmă s-auz că m-ai iubit, Să strâng draga ta mână, să simt a ta durere Vărsându-se asupra-mi ca balsam fericit. Și sufletu-mi atuncea ...
... mătasă, Brâu cu țesătura deasă Îi lega brațele-n cruci Și-l dăruia rob la turci. II Lângă malul ridicat Sta Vulcanul răsturnat Ca stejarul cel frunzos În pădure-aruncat jos. Împrejuru-i adunați Ședeau turcii înarmați Și pe rând se întreba Ca ce moarte i-ar afla? Unii ziceau să ... Că tu ești a mea ursită, [8] Ca lumina de iubită. Mergi acum la tine-acasă Și-ți ia haine de mireasă Și m-așteaptă bucuroasă. Că eu dacă-oi izbândi Cu tine m-oi logodi, Ș-om face casa-mpreună, Să trăim viată bună." III El la târg se îndrepta, Mamei lui se arăta, Iar bătrâna lăcrima Și ... înșelat Într-a cui mână l-ai dat Alei! fiară veninoasă! Litfă rea, necredincioasă! [11] Ce rău, spune, ți-am făcut, Turcilor de m-ai vândut? Ori la mine n-ai avut De mâncat și de băut? Haine bune de-mbrăcat? Cal frumos de-ncălecat? Ai vroit tu să ... de mătase lucrate de dânsele, ce se deosebesc prin dibăcia țesăturilor. ↑ Turcii dau Moldovei denumirea de Bogdania, după numele lui Bogdan, fiul lui Ștefan cel ...
Constantin Stamati-Ciurea - Floricica codrului
Constantin Stamati-Ciurea - Floricica codrului Floricica codrului de Constantin Stamati-Ciurea Legendă Cuprins 1 I 2 III 3 IV 4 Note I În timpul robiei poporului rusesc* gemeau sub al ei jug apăsător optzeci de milioane de suflete pe un teritoriu întins, începând de la zidurile Chinei până la malurile Nistrului, un teriÂtoriu colosal în mărimea lui. Boierul era servul țarului, iară poporul de rând sclavul boierului. Acea epocă plină de desfătare era fericită pentru boierimea nobilă, care se folosea în plin de puterea mai că nemărginită ce o avea peste robii săi... Boierii trăiau în orgii și în risipă, negânÂdind la interesele patriei, chibzuind că, dacă terenul lor este neatârnat și robii supușii lor, trebuie să fie țara în bună orânÂduială. Iară la caz de război cu turcul păgân, boierimea ducea la căsăpie legioane de robi pentru statul militar, și cu asta scăpau de datoriile lor în caz de război față cu țara, zicând că sângele nobil trebuie păstrat în țară ca un product scump, iară nu vărsat în luptă de-a valma cu mojicii, ba încă cu antihriști și neÂbotezați**. Astă nedreptate provenea mai mult din cauza că feuÂdalii Rusiei ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură și de umilință în Dumineca Florilor
... pre sine, sau cu lăcomiia, sau cu strâmbătatea, sau cu curviia și cu altele asĂ©menea. Închipuiaște încă și celuia ce au adaos la păcatul cel dintâi și al doilea și, călcând o poruncă a lui Dumnezeu, nu s-au temut să calce și a dooa și ... mijlocul cetății și în vederia tuturor oamenilor, cu scandilă de obște și cu paguba vecinului său. Al treilea mort, carele iaste Lazar, ne adeverează pre cel ce au îmbătrânit în păcat și s-au obicinuit în răutate și nu poartă grijă niciodată pentru mântuirea sufletului său. Toată zioa curvĂ©ște, preacurvĂ ... la aceasta, socotiți rogu-vă acĂ©ia ce au făcut Hristos când au înviiat pre cei trei morți și veț înțelĂ©ge adevărul. La mortul cel dintâi, carele era fata lui Iair, zice evanghelistul Mathei cum când au mers Hristos să o înviiaze n-au zis un cuvânt, numai au apucat ... Și lacrămă Iisus. A treia: Au rădicat ochii în sus și s-au rugat pentru dânsul lui Dumnezeu Tatăl: Părinte, mulțumescu-ț că m-ai ascultat. Și la cea de pe urmă, cu glas groaznic, cu carele au turbutat tot iadul, aduse pre Lazar dintru întunĂ©recul morții la ...
Ion Luca Caragiale - Cam târziu...
... Costică Panaite. — Domnule, zice al treilea; asta este ceva care să o spui ori la cine, nu te poate crede. La cine credeți că m-am gândit eu acuma, când ai întrebat dumneata întâi: „Frate, ce s-o fi făcut Costică?" — ?... — La Costică, domnule... la Costică Panaite ... e vreme de bere? Ai la o... mustărie, frate... — Fugi, nene, ca mustul strică stomacul! zice unul. — Ei, aș! răspunde Costică. — Nu m-am bolnăvit alaltaieri din două pahare! zice altul. — Parol? — Cea mai infamă băutură! zice al treilea. — C-eșt' copil !? După o pauză ...
... mai suntem în stare să înțelegem farmecele viețiÄ lor, de Ă³menÄ cumpătațiÄ, care, mulțumindu-se cu puțin, trăiaÅ totdeauna în belșug. Boierul de nĂ©m mare, care stapânia un colț de țară, se scula și el în rÄ•vÄ•rsatul zorilor de zÄ din culcușul luÄ curat, dar la fel ... gândurile, atât de ‘n gĂ³nă ne petrecem viața, în cât ne strecurăm ca niște orbÄ prin lumea luI DumnezeÅ, nu ne mai dÄ•m sĂ©ma despre rostul trecereÄ nĂ³srte prin viața acĂ©sta și nu maÄ ajungem să vedem seninul ceruluÄ ce se ‘ntinde de-asupra ... stÄ•pânirea luI Satana e maÄ temeinic așezată. Numai pornită din gândul acesta pĂ³te să fie binecuvântată lupta contra Evreilor. N’avem să dÄ•m în EvreiÄ, care-și agonisesc pânea muncind potrivit cu aptitudile lor fireștÄ, ci ‘n pÄ•cÄ•toșiÄ, care cheltuiesc maÄ mult de cât ceea ...
Dimitrie Bolintineanu - Clavecinul
... ciocan pe cuiul tristului sicriu Unde se întinde dulcea creatură Care noi iubim. Ea-nțelese doruI ce mă-mpovăra Și de rozioare fața-și scutura. M-adora pe mine dulcea mea frumoasă? Cine poate spune misteru-i divin! Se-ntrista tăcută, se punea sfioasă Lâng-un clavecin. Mâinile-i p-octavuri ... niciodată farmecu-i dulce! Vai! Pentr-un suflet ce s-a zdrobit, Uitarea-i floarea vindecătoare, Floare ce crește surâzătoare În câmpul morții cel veștezit. Eu mă voi stinge p-acest pământ Ca crinul dulce ce-n lacrimi piere Și nimeni știe cruda-i durere Ce-i pleacă fruntea ... întoarce din întâmplare, Afla-vei toate la locul lor, Pline de viață, junețe,-amor, Precum fusese l-a ta plecare. Ochii tăi poate m-or căuta... Eu voi fi lipsă, vai! dintru toate. Atunci la mine gândi-vei poate Și ochii-ți de lacrimi s-or îneca!" Astfel răspândește ... lăcrimioare-nrouă fața sa. Sufletul ei fraged, într-o căutare, Se părea că-mi da. Au trecut pe viața-mi zile de durere, Chipul ei cel dulce de când n-am zărit. Dar nimic nu stinge din a mea vedere Îngeru-mi dorit. Iar când văz femeie lângă-un ...
Nicolae Gane - Două zile la Slănic
... Avea o față albă ca laptele, cu doi bujori rumeni pe umerii obrazului, încât de departe părea a fi sulemenit; iar peste albul cel bătăios la ochi cădea, ca contrast de culoare un păr negru de abanos căruia știa să-i dea îndoiturile cele mai artistice. Cu un așa ... se și el cam ce ar avea de făcut pe timpul vacanțelor. Din când în când se oprea dinaintea oglinzii petrecându-și degetele prin părul cel bogat și vorbea omului din oglindă cam astfel: — Peruzescule, ești nostim! nu degeaba porți nume de piatră scumpă... Poet și romanțier!... cum șede omului ... a III-a, unde voiajase tot timpul tăcut și ghemuit într-un colț, cu pălăria pe ochi, cu gulerul paltonașului ridicat, păstrând cel mai strict incognito. Îi trebuia acum o trăsură pentru Slănic. Trăsurile însă erau scumpe și Peruzescu sta pe gânduri. Dar numai de noroc să nu ... mai rupe din preț, iată că un domn gros și roș la față îi puse mâna pe umăr; — Mă rog de iertare! zise domnul cel gros c-un glas care parcă-i ieșea din fundul pântecelui. Nu te mai osteni să cauți birjă. Am eu loc la mine în trăsură
... Voiesc cu tine să împart A mea din lume izgonire Și voie bună și mâhnire. Moșneagul Măcar că tu ai petrecut Între norodul cel bogat Și cu știință luminat, Tot ne iubești pre noi prea mult, Însă nu-i pururea plăcut Și traiul nostru, la acei Ce-n desfătare ... Într-o zi de dimineață Zamfira veselă cânta Și la Alecu se uita. Cântecul I* Arde-mă, frige-mă În foc vânat pune-mă. De m-ai frige pe cărbune, Ibovnicul nu-ți voi spune. Că el este tinerel, Drăgălaș și frumușel; Iar pe tine, bărbat rău, Eu de-acum nu ... stăpânire. Pe când știam noi de sultan, Iar pașa de la Akerman Ocârmuia Bugeacul tot, Atuncea tânăr eu eram Și să-ți închipuiesc nu pot Cel dintâi foc ce s-au aprins Întru simțirea mea nestins. În scurt, ceea ce-am dorit Cu mare chef am dobândit, Dar un minut de ... fericire, A fost un vis, o nălucire. Nevasta mea numai un an Mi-a arătat ceva plăcere, Apoi fugind cu alt țigan M-a fost lăsat în supărare Și cu Zamfira mititică. Alecu Dar tu n-ai mai făcut nimică? Moșneagul Ce să mai fac! Și ...
... Voiesc cu tine să împart A mea din lume izgonire Și voie bună și mâhnire. Moșneagul Măcar că tu ai petrecut Între norodul cel bogat Și cu știință luminat, Tot ne iubești pre noi prea mult, Însă nu-i pururea plăcut Și traiul nostru, la acei Ce-n desfătare ... Într-o zi de dimineață Zamfira veselă cânta Și la Alecu se uita. Cântecul I* Arde-mă, frige-mă În foc vânat pune-mă. De m-ai frige pe cărbune, Ibovnicul nu-ți voi spune. Că el este tinerel, Drăgălaș și frumușel; Iar pe tine, bărbat rău, Eu de-acum nu ... stăpânire. Pe când știam noi de sultan, Iar pașa de la Akerman Ocârmuia Bugeacul tot, Atuncea tânăr eu eram Și să-ți închipuiesc nu pot Cel dintâi foc ce s-au aprins Întru simțirea mea nestins. În scurt, ceea ce-am dorit Cu mare chef am dobândit, Dar un minut de ... fericire, A fost un vis, o nălucire. Nevasta mea numai un an Mi-a arătat ceva plăcere, Apoi fugind cu alt țigan M-a fost lăsat în supărare Și cu Zamfira mititică. Alecu Dar tu n-ai mai făcut nimică? Moșneagul Ce să mai fac! Și ...
Titu Maiorescu - Asupra poeziei noastre populare
... Sunt două moduri de a privi lumea care ne încunjură: cu reflecția rece, speculativă sau speculatoare, și cu inima plină de simțiri. Din cel dintâi mod ies pentru literatură cărțile de știință, din cel de al doilea, lucrările de artă. Ceea ce constituie defectul operelor de artă celor rele este confundarea acestor sfere, este lipsa de inspirare sentimentală și ... dulce ca și mierea. Mie-mi pare că-i ca fierea. (pag. 405) Când eram la mama fată Purtam rochii de bucată, Dar de când m-am măritat C-un moscal din cela sat, Nici n-am fustă de purtat, Nici papuci de încălțat! Inima-mi e cu lăcată; Când aș ... rele, or vești bune. Du-te, vezi dacă mai sunt Frați de-ai mei pe-acest pământ, Sau dacă i-a omorât Ungureanul cel urât? De-or fi vii, să mă răpăd Într-o fugă ca să-i văd, De-or fi morți, să mi-i răzbun Cu-o ... d. e., în următoarele poezii: BADE TRANDAFIR Bade, trandafir frumos! Vrut-ai să te-arăți duios, Dar te-ai arătat ghimpos Și din minte nu m-ai scos. — Vai! leliță din ...