Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru DES

 Rezultatele 401 - 410 din aproximativ 800 pentru DES.

Mihai Eminescu - Speranța

Mihai Eminescu - Speranţa Speranța de Mihai Eminescu Cum mîngîie dulce, alină ușor Speranța pe toți muritorii! Tristeță, durere și lacrimi, amor Azilul își află în sînu-i de dor Și pier, cum de boare pier norii. Precum călătorul, prin munți rătăcind, Prin umbra pădurii cei dese, La slaba lumină ce-o vede lucind Aleargă purtat ca de vînt Din noaptea pădurii de iese: Așa și speranța — c-un licur ușor, Cu slaba-i lumină pălindă — Animă-ne-o dată tremîndul picior, De uită de sarcini, de uită de nori, Și unde o vede s-avîntă. La cel ce în carcere plînge amar Și blestemă cerul și soartea, La neagra-i durere îi pune hotar, Făcînd să-i apară în negru talar A lumii paranimfă — moartea. Și maicii ce strînge pruncuțu-i la sîn, Privirea de lacrime plină, Văzînd cum geniile morții se-nclin Pe fruntea-i copilă cu spasmuri și chin, Speranța durerea i-alină. Căci vede surîsu-i de grație plin Și uită pericolul mare, L-apleacă mai dulce la sînu-i de crin Și fața-i umbrește cu păr ebenin, La pieptu-i îl strînge mai tare. Așa marinarii, pe mare îmblînd, ...

 

Mihai Eminescu - Surori

Mihai Eminescu - Surori Surori de Mihai Eminescu O gingaș copil de rege când în haina-ți înfoiată Treci în faetonu-ți mândru... se mlădie nalta-ți poză Cum din frunzele-nfoiate râde un boboc de roză Ce frumoasă treci prin lume de-arătarea-ți luminată. Ochii tăi cei mari și negri strălucesc de-o jună viață Fața-ți marmură lovită de răsfrângerea-aurorei, Părul tău negru și luciu lin în respirarea borii În cununa lui de roze albe s-îmflă și se-ncreață. Șase cai l-a ta trăsură zbor pin vuietul mulțimei Cari cu căciule-n mână și cu gurile căscate Salutează-n a ei cale pământească zeitate. Tu surâzi. Te simți născută spre fericea omenimei. Toți o știu asta, căci bună zic că ești dulce copilă, Că un ochi nu s-urcă-n lacrimi înspre tine în zădar Și ades când noaptea pune ochiol lumei otar, Neștiută cauți praguri, scunde, vrednice de milă. Dar deodată în mulțime, tu oprești ochiul tău mare De-o idee dureroasă al tău suflet e cuprins... Spune înger, ce durere al tău suflet a atins De s-a-ntunecat deodat-a ta ...

 

Mihai Eminescu - Traduceri și adaptări

Mihai Eminescu - Traduceri şi adaptări Traduceri și adaptări de Mihai Eminescu Dulce cu corp de omăt înecat în păru-i de aur, Venera zace murind ­ cine o va moșteni? Ah, în două părți dopotrivă-mpărți bogăția-i ­ Ție: frumsețe ș-amor; mie: durere și dor. * Ce cumplit este amorul, deși dulce aparent. Un tiran, care nu varsă decât sânge inocent. * Pallas ­ în Lacedemon ­ văzu pe Venera armată: ­ Aide acum să luptăm, judice Paride-acum. Venera însă răspunse: ­ Armată mă-nfrunți temerară? Eu, pe când te-am învins, știi cum că goală eram. * ­ Cum poți s-omori un colibri, diamant frumos de aer? Nu e frumos și strălucit, n-ai milă de-a lui vaier? ­ De ce mai flutură și el sclipind o aripă luxoasă? Natura mea, amicul meu, e ternă, serioasă. * Anii fug ­ cu ei viața ­ cu ea totul. Azi suntem, iară mâne cinis et umbra ; Să-ncununăm a plăcerilor dulci trecătoare        Cupă de aur. * Cine-a făcut din trestii mai întâi și-ntâi un fluier Și a săpat întâiul verset într-o coajă de copac, De pe umbră pe părete ...

 

Mihai Eminescu - Tu mă privești cu marii ochi...

Mihai Eminescu - Tu mă priveşti cu marii ochi... Tu mă privești cu marii ochi... de Mihai Eminescu Tu mă privești cu marii ochi, cuminte; Te văd mișcând încet a tale buze, Șoptind ca-n vis la triste, dulci cuvinte. Urechea mea pândește să le-auză ­ Abia-nțelese, pline de-nțeles ­ Cum ascultau poeții vechi de muză. În ochii tăi citeam atât eres, Atâta dulce-a patimei durere, Că-n suflet toată, toat-o am cules. Vorbirea ta mi-i lamura de miere, În ochii tăi de visuri e un caos, Și-atât amor c-auzi pân- și-n tăcere. Frumosul chip în voluptos repaos Pătruns-au trist și dulce în cântare-mi. Ființa ta gândiri-mi am adaos. Căci numai tu trăiești în cugetare-mi. A ta-i viața mea, al tău poemul, Cum le inspiri tu poți să le și sfaremi. Nu crede tu că eu sunt cuiva emul Când cântul meu se-mbracă fel de fel: Ici în terține suspinând, vedemu-l, Dincolo el oftează în gazel, Același e, deși mereu se schimbă, De tine-i plin, de tine-mi zice el... Alege forme dulci din orice limbă: Acuma- ...

 

Mihai Eminescu - Ursitorile

Mihai Eminescu - Ursitorile Ursitorile de Mihai Eminescu Codru-i alb și frunza-i neagră. A lui mii de rămurele De zăpadă îi sunt grele, Vântul trece doar prin ele, Vântul rece și vro țarcă Scuturând le mai descarcă... Albă-i noaptea cea cu lună, De-n departe codrul sună, Lupi-n pâlcuri se adună. Suflă vântul, suflă-într-una, Câmp și cer mi le-mpreună. Te-apuc-o jale nebună, Jale lungă și întinsă, Ca și țara toată ninsă, Codri tremur ca o vargă Cât îi zarea ta de largă, Lupii peste culmi aleargă, Străbătând ninsorile, Pâlcuri zboară ciorile, De mai zici cu zicătoarea: Albă-i lumea, neagră-i cioara. În temei de codri deși Nu e pârtie să ieși, Nu-i cărare, nici răzor, Nici urmă de vânător. Vicolind, troienele Au umplut poienele, S-au lăsat pe crengi uscate, Peste frunze scuturate, Peste ape, peste toate. În pădurea nepătrunsă, O căscioară e ascunsă, Nu-i aproape sat, nici drum, Singurică, nu știi cum, Doar din horn îi iese fum... Cine-n casă o să-mi șadă, De nu-i pasă de zăpadă, Care cade ș-o să cadă Tot grămadă pe grămadă, De-ntrece gardu-n ...

 

Mihail Săulescu - Aeternitas (Săulescu)

Mihail Săulescu - Aeternitas (Săulescu) Aeternitas de Mihail Săulescu Informații despre această ediție     Un car cu boi, un popă, coșciugul, o bătrână     Și seara ce coboară, pe toate 'ncet stăpână —     Cum soarele se lasă, îngălbenit și pal,     Privind în urmă lumea din coama unui deal.     Atât... E tot ce poate să 'nsemne-o îngropare!     Pe nas îngână popa o rugăciune, — arare.     Bătrâna plânge 'n poală și boii merg la pas,     Încet, cu gândul poate c'aproape-s de popas...     Atât! Se lasă satul în urmă, pe o vale,     Și nu-i de plâns nimica, și nu-i nimic de jale,     Un car cu boi, un popă, bătrâna, un coșciug —     Trag boii 'n jug nainte, așa cum trag la jug...     Și soarele se lasă domol în asfințit     Așa, ca 'ntotdeauna când ziua-i pe sfârșit...     Trei plopi înalți deoparte, la margine de drum,     Și 'ntind în lături umbra... Pe miriște e fum...     Doar popa dacă 'ngână o rugăciune 'n gând,     Bătrâna dacă plânge oftând din când în când,     Pricepi că 'n lumea asta tot e prilej de dor,     Deși în fire toate-și urmează cursul

 

Mircea Demetriade - Pastel alb

Mircea Demetriade - Pastel alb Pastel alb de Mircea Demetriade Informații despre această ediție     Făr’ de idei și făr’ de scop, nehotărât,     Un gol arid, nelocuit, păstrez în mine;     Un cer murdar, meschin, urât,     Ce-nchide-n nori apusul vis și-a lui lumine.     Și orișicând dacă-aș voi, și orișicând     Norii să-i sparg, lacrimi șuvoi din ei să cadă,     Zadarnic cerc... gerul vrășmas tot înghețând,     Cad fulgi... pustiul prins e de zăpadă.     Decolorat deasupra mea ți-l port de-acum     Albastrul cer ce mi-a zâmbit, copilărie;     Că astăzi griji, necaz și ani mă duc pe-un drum     Lipsit cu tot de ideal și de tărie.     Ca iarna alb, deși timid e-nsuflețit,     Și sub zăpezi plin de curaj tiptil se ține,     Din ochii tăi ce cu amor m-au ațintit,     Un ghiocel prevestitor de vremi

 

Naum Râmniceanu - Sfătuiri către pămînteni

Naum Râmniceanu - Sfătuiri către pămînteni Sfătuiri către pămînteni de Naum Râmniceanu Informații despre această ediție     Și pe voi, fii, vă rog foarte         De-acum nainte să fiți     Într-un cuvînt, pîn' la moarte,         Laolaltă și uniți.     Vă sfătuiesc părintește         Chipul, care să-l urmați     Trăiți toți moralicește         Ca nume bun să vă dați.     Cea d-acum împrejur stare         Sînguri voi o judecați,     Că fără nici o dreptate         Vă cunoașteți vinovați.     Nu ați grijit pentru mine         Nicidecum să mă cinstiți,     N-ați cunoscut al meu bine,         Nimene să mi-l măriți.     Să-nălțase-ntr-unii măria         Pîn' la punctul cel de sus,     Să lățise lăcomia         Umblînd cu capul tot pe sus.     Uitaseră p-a lor frate         Căruia era datori,     Și cinstea pe cît se poate         Pe străini lingușitori.     Vedeți acum la ce stare         Nemernicia m-au adus,     La cea rea dărăpănare         Pentru voi, ei m-au supus.     Fără nici o judecată         Voi cu ei v-ați însoțit,     Acum vedeți că dodată         Mai de tot m-au pustiit.     Nu mă socoteați de mumă         Să-mi fiți fii, și voi toți frați     Vă numeați fii drept o glumă         Iar nu drept adevărați.     Și-n fumul diplomatici         Au năvălit unii cu ...

 

Nicolae Filimon - Schițe trase din viața și scrierile muzicale ale celebrului maestru G. Verdi

Nicolae Filimon - Schiţe trase din viaţa şi scrierile muzicale ale celebrului maestru G. Verdi Schițe trase din viața și scrierile muzicale ale celebrului maestru G. Verdi de Nicolae Filimon Celebrul maestru Verdi, devenind atît de mult popular prin frumoasele sale opere muzicale, socotim că n-ar fi de prisos pentru publicul nostru a avea oarecare noțiuni asupra vieții și scrierilor sale. Luînd de autoritate pe biograful său Bernani, arătăm că el se născu în anul 1814 în orașul Busseto din ducatul de Parma. Părinții lui nefiind în stare a face educațiunea acestui mare geniu, care încă din etatea adolescinții sale da semne de un gust decis și dă cele mai bune dispozițiuni asupra artei muzicale, un oarecare Provesi Ferdinando, nume necunoscut în arta muzicală, dar carele în calitatea sa de organist al bisericii din Busseto scrisese oarecare piese de muzică, care, după cum zic unii, nu erau lipsite de oarecare valoare, se însărcină a iniția pe junele Verdi în primele elemente ale muzicii. Peste puțin timp lecțiunele lui Provesi deveniră de neajuns acestui geniu îndrăzneț și viguros, care începuse a devina cele mai abstracte și mai minunate secrete ale artii. Atunci ...

 

Nicolae Nicoleanu - 9 martie

Nicolae Nicoleanu - 9 martie 9 martie [1] de Nicolae Nicoleanu Informații despre această ediție Multe valuri furiose năvăliră peste mine, Multe inimi prea iubite în pămînt s'au prefăcut, De când pentru prima oră te-am văzut printre suspine, Zi funestă, zi fatală, întru care m'am născut! Cu tote că pretutindeni un destin cumplit mă duce, Din ruină în ruină în secret a lăcrăma; Cu tote că nouă rele stau pe capu-mi să s'arunce, Precum vulturii p'o pradă — eu nu te voiu blestema. Nu, căci am simțit viața, deși-am încercat durerea; Nu, căci pentru a combate, n'am pierdut încă puterea; Nu, căci jalnicul meu suflet e tăcut, dar nu învins. Nu, căci de-am pierdut speranța viselor copilăriei, Mintea mea și-a luat sborul p'aripele veciniciei, Și de ziua cea din urmă pieptul meu este coprins. Note ↑ Ziua aniversară a

 

Nicolaus Olahus - Elegia la mormântul lui Erasmus din Rotterdam

... său împărat. Sufletul nostru era înfrățit prin virtuți și credință Ce ne-ndemnau a trăi și a muri la un loc. Des de-acolo despre multe lucruri primit-am aicea Multe scrisori despre cari nu pot acuma vorbi. Însăși regina a fost cuprinsă de-o ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>