Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru C��L��I
Rezultatele 401 - 410 din aproximativ 894 pentru C��L��I.
Dosoftei - Psaltirea în versuri
... său ce șede 1 ce veți. În ceri, unde odihnește, De-acolĂ³ pre toț prăvește. Pre pizmașii și pârâșii Domnul va râde de înșii Și-i va mustra de ocară Pentru carea-l supărară. Cu mânie le va zâce A ce stătură cu price Și-i va turbura-n urgie De muncile cu vecie. Iară eu-s pus de Domnul Crai pre muntele Sionul, Ca să-i spui de-nvățătură Ce poroncește-n scriptură. Cătră mine Domnul zâce: „Fiiul mieu ești din mătrice, Eu astăz te nasc pre tine. Și vei ... las să mi să tâmple Asupra mea pizmașii mânia să-ș împle, Sufletul să-m gonească pizmașii la fugă, Să nu hălăduiască, ce să mi-l agiungă. Viața-n pământ să-m calce atocma cu pravul Și slava să-m defaime, precum li-i năravul. Scoală, Doamne,-n mânie, rădică izbândă, Răsâpește pizmașii, le fă pre osândă. Și cu a ta poruncă, Doamne, te rădică. Să să ... le-a slobozî-le, arse și-nfocate, Aceste vase toate de moarte gătate. Cine umblă cu pizmă, îngreacă durere Și-ș fată strâmbătate, de-i face scădere. Cine va săpa groapă altuia să-
... se apropie de mine. — După d-ta, mă rog, șopti el înclinându-se. Accent curat românesc — nu e ungur. — Poftim, zisei, întinzându-i ziarul și surprins de interesul ce-mi insuflă îndată ce ridicai ochii. Un om pe care-l cunoșteam fără a-l cunoaște, una din acele figuri ce ți se pare că ai mai văzut-o vrodată-n viață, fără s-o fi văzut niciodată, fenomen ce ... Oamenii noștri, zic eu, sunt de-un cosmopolitism sec, amar, sceptic — ba și mai mult: au frumosul obicei de-a iubi orice-i străin, de-a urî tot ce-i românesc. Noi am rupt-o cu trecutul fie ca limbă, fie ca idee, fie ca mod de-a privi și a cugeta ... ca o bombă în mijlocul pustiitei noastre inteligențe, va fi un semizeu pentru mine, un mântuitor, poate, pentru țara lui. — Schimbați opiniunea publică, dați-i o altă direcțiune, răscoliți geniul național — spiritul propriu și caracteristic al poporului din adâncurile în care doarme, făceți o uriașă reacțiune morală, o revoluțiune ... ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Apă și foc
... alții de ai lor, pe ai lor de cât chila și cum au dat-o . Copiii vor pepeni verzi și galbeni, și mai ales să-i ducă în brațe, măcar de i-ar doborâ boșarii la pământ. Ba tărtăcuțe, ba tivgi, ba porumb verde, ba să-i suie și în căruță. Pe cei mai mici femeile i-aruncă în brațele celor de pe cai, iară aceștia, ca pe niște dovleci i-azvârlă în culmea grâului; și copilașii se scoală cu nasul, cu gura și cu părul plin de boabe, și scuipă, și se șterg cu dosul ... nici pe Sandu, nici căruța lui nouă și ferecată, nici prăștiașii lui, cari sforăiau și ninchezau, deși îi îngheață inima să mai auză „Nu l-am văzut, cumătrăâ€�, „nu i-am dat de urmă cu nici un chipâ€�, deși abia-și stăpânește plânsul ca să nu-și sperie copilul, nu mai poate răbda și întreabă ... închină copilul ca să-l adăpostească cu sfânta cruce, îl sărută pe frunte și se vâră binișor lângă dânsul. De trudă și de griji, puterile i ...
... au înroșit cu sânge râuri mari și-ascunse plaiuri. Când prin văile bulgare Ioniț-avea locaș, Și frumosul grai al nostru printre bâlbâite graiuri Și-l păstrau, murind sub steagul ducilor de Făgăraș. Iată-i, înșiși vin în frunte cei ce-au cârmuit norodul, Principii din munți și banii cu viteze fiare-n scut, Și cu Negru-vod-alături vine ... la Prut. Și-Alexandru-al cărui nume și-astăzi codrii-l mai îngână Tânăr și părând ca Hector cel cu coif fluturător, Când cu sulița-i grozavă, falnic răsucind-o-n mână, Sare-n mândru-i car și umple câmpii Troiei de omor. Trăsnet al mâniei noastre, Mircea, tu iuțește-ți pașii, Adă-ți gloatele ce-n clipa bine-potrivitei vremi ... să-ți spargă poarta ca să-ți intre-n țarigrad? Și ce cale-avea să facă! Dar s-a tânguit vrodată Fulgerul că-i drum departe de la nor până la brad? Iată-l însă cel din cuibul pus de-oștenii teutonici, Ștefan, turnul de-apărare al românilor, venind Suflet mânios și-n toată strălucirea câtă-n cronici Scrisă ... ...
Dimitrie Bolintineanu - Ana-doamna
... zboară spre mânie; Iar cel ce domnește popoli pe pământ, Își lumină calea numai de cuvânt. Un domn se mărește prin înțelepciune. Patimile-n sânu-i vin din slăbiciune! Orice domn se află patimii robit, L-al măririi templu nu va fi primit. Voi lua-n vedere toate câte-mi scrie; Pân-atunci, voi mergeți, fiți-mi oaspeți mie, În repaos ... pentru-acest pământ Ca flori rătăcite pe un vechi mormânt! Rupeți legătura care ne supune Și prepară țării ani d-amărăciune." Zice. Două lacrimi genele-i stropesc Și ca roua lină p-al ei chip lucesc. Sub aceste vorbe cu care-i răspunde, Bucuria-i dulce domnul îi ascunde — ,,Tu, ce jos în lume fraged am iubit, Suflete prea gingaș, mie prea dorit, O, femeie rară! Dulcea ursitoare Nu ... Căci tot ce mai poate, sub al nostru dor, Să ne mai consoale, e lumina lor. Astfel sub povara vârstei ce-l zdrobește, Cu trecutu-i dulce, cel bătrân trăiește, Și încins în lanțuri, robul cel străin Anii libertății cântă dulce, lin. VI Într-o sală mare, cu lumini puține, Intră ... lumini de candeli ce se-ngân ușor, Ana-doamna vine în mijlocul lor. Ochii săi se lasă peste adunare, Străbătuți de dalbă, nobilă-nfocare. Păru- ...
Ion Heliade Rădulescu - Visul (Heliade)
... umbra era nedezlipită, Vrăjmașă pe odihna-mi era neîmblânzită; Zicea că mă iubește, și-n dragoste-i turba. Ura-i îmi era pace și dragostea-i osândă, Rece-ntr-a ei mânie și foc când era blândă; Ce-amestec și într-însa, și-n mine volbura! Eu o iubeam ... pe cinstea mea dușman! În faptele-i spurcate era însuși păcatul, Sub mască de virtute vedeai pe vinovatul; În veci dup-ale sale și umbra-i bănuia. Ardea să-l crează lumea de cinste, curăție, Și lumea-l vedea-ntocmai ocară, viclenie; Și când afla că-l știe, atuncea se-ndrăcea. XIII Parcă era femeie... trăsuri amestecate Se gâlcevea pe fața-i de nevoiaș bărbat: Lungă, lungă, subțire și oase înșirate, O sprintenă momâie forma grozavu-i stat. Ochii îi erau negri ș-un foc în ei de sânge, Sub ei un nas 1ung, groaznic umfla fatale nări; Gura-i, un iad de largă, voia cochet a strânge; Scălâmbu era-n fața-i, în trupu-i, în mișcări. Galbenă și uscată fața-i cea lunguiată, Până la urechi buza-i ...
George Coșbuc - Filozofii și plugarii
... am sculat destul devreme, M-am sculat, cinstite doamne, deodat cu-a zorilor foc, Dar mi-a-mblat cruciș norocul, bată-l pacostea noroc! Craiul, ascultând, cu jale: Ce să fac! Așa-i sub soare! Dar, te rog, spune-mi, moșnege, lat e drumul nostru oare? Mare de n-ar fi! Altmintrea până la viață nu-i? Vâjul îi răspunde-ndată: Pune-ți, doamne, grija-n cui! Drumu-i mic, fără putere, cam așa ca-n miez de vară: La primejdie n-ajunge din potcoavă până-n scară! Vâjul tace; craiul râde; sfetnicii se ... mai pot toate să țin: Alta-i mintea cea de tânăr, alta mintea de bătrân! Sfetnicii priveau în față la moșneag cu grijă mare. Oare-l criticau și-acuma? Ce fel de logică are? Nu-i poveste! Chiar de cumva bătrânu-ar fi cuvântat Nonsensuri cât Himalaia, dânșii n-ar fi observat: Logica nu-și are locul, când dă omul de ... se vede, așa numai pe nimica. Ia scoateți pungile-afară, ca să vad pe ce vorbesc! Sfetnicii privesc prin casă, apoi la moșneag privesc, Și-i promit cincizeci de galbeni, pentru osteneală! Fie, Că aruncă-atâta aur numai pentru-o nebunie! Însă dracu- ...
Iancu Văcărescu - Primăvara amorului
... veste A-ndrăsnit de a intrat?" Mă uit!... Ce să văz? Minune! Prea ciudat un copilaș Fricos cere ertăciune, Se roagă să-i dau lăcaș. Văz în spate-i arepi zmulte, Port frumos, dar sfâșiat; Gata el să-mi spue multe, Eu de somn îngreuiat, -"Las' - îi zic - om vorbi mâine, Acum culcă-te ... puternic nu știu ce! Ce-al ticnitei mele soartă Fir, când el veni, tăie. Frumos caută, îmi zâmbește, Mi-e drag, îl iubesc mai mult. C-o blândețe el vorbește D-aș vrea tot ca să-l ascult. Zice: -"Aici nu este locu Unde poci eu ca să-ți spui Cine sunt, la ce norocu Mă făcu să mă suppui". Binișor mă ... se părea d-aproape Că vrăjmașul m-a sosit, Nezburând, adesea-n groape Sărind, eu cădeam zdrobit. A ta bună priimire C-am scăpat m-a-ncredințat, Și d-a lui nelegiuire C-altu nu e vinovat. Aș zbura d-aș avea stare, La maică, la dumnezei; De rușine mi se pare Că n-o să-i ...
... atunci niște negustori și făceau cărbuni. A bătut la ușă. Iese o femeie, nevasta pădurarului. Anicuța îndată, mai întai, la plâns, ș-apoi i-a spus tot drept cum a fost, ba încă și de bani i-a spus. Pădurărița s-a muiat la inimă. — Drăguța mea! Frumușico! Asta pe tine, așa de micuță, Dumnezeu te-a ... ne spunea nouă, că așa miroseau măturile celea, ca cum miroase mierea! S-a culcat Anicuța și nu poate s-adoarmă, plânge încetișor, i-i jale de tătuca și se teme. Numai, domnule, trece un ceas, altul și vede ea că-n casă intră acei trei hoți, care îl chinuiseră ... apropie de femeie și zice: — Ei, femeie, numai degeaba am scos un suflet. Acuma, zice, pe vremea mesei am omorât un om. De omorât l-am omorât, da ce ți-i bun, că n-am găsit nici un șal. Vrasăzică, acel cu cămașa roșie era bărbatul pădurăriței. — A pierit în zadar omul, zic ... tindă după topor. Da Anicuța nu era chiar din cele proaste. Măcar că n-avea minte, da răzgândise, mă rog, una de cele ce nu-i ...
... atunci niște negustori și făceau cărbuni. A bătut la ușă. Iese o femeie, nevasta pădurarului. Anicuța îndată, mai întai, la plâns, ș-apoi i-a spus tot drept cum a fost, ba încă și de bani i-a spus. Pădurărița s-a muiat la inimă. — Drăguța mea! Frumușico! Asta pe tine, așa de micuță, Dumnezeu te-a ... ne spunea nouă, că așa miroseau măturile celea, ca cum miroase mierea! S-a culcat Anicuța și nu poate s-adoarmă, plânge încetișor, i-i jale de tătuca și se teme. Numai, domnule, trece un ceas, altul și vede ea că-n casă intră acei trei hoți, care îl chinuiseră ... apropie de femeie și zice: — Ei, femeie, numai degeaba am scos un suflet. Acuma, zice, pe vremea mesei am omorât un om. De omorât l-am omorât, da ce ți-i bun, că n-am găsit nici un șal. Vrasăzică, acel cu cămașa roșie era bărbatul pădurăriței. — A pierit în zadar omul, zic ... tindă după topor. Da Anicuța nu era chiar din cele proaste. Măcar că n-avea minte, da răzgândise, mă rog, una de cele ce nu-i ...
Dimitrie Bolintineanu - Cetatea Albă (Akerman)
... de plângeri durere Se înalță în aer... Soarele repiere. Pe o lată piață, printre fum și sânge, Armia lui Ștefan mai ales se strânge. Acolo-i seraiul. Pașa, cu puțini, Apără haremul necat de creștini. Ștefan își repede calul alb de spume, Dintr-o gură-n alta trece mândru-i nume. S-a luat seraiul. Sabie și foc, Pradă și urgie fulger acest loc. Cum prin vijelie sună felurite Vânturile nopții, printre stânci ... alarme. Locul de cadavre este semănat, Sângele torente gâlgâie turbat. Calul, la vederea leșurilor moarte, Sforăie, răsaltă, se-nspăimântă foarte; A derăpănării umbră l-a lovit... Omul singur vede, pare fericit! În derăpănare sufletu-i se-mbată. În oroarea morții gloria sa cată. O femeie turcă printre cete pasă... Merge către Ștefan; în genunchi se lasă, Își ridica vălul: ochii ... mare par împovărați. Pe bălaia-i coamă flori apar voios Cum lucește p-aur smalțul grațios Și cum crinii tineri printre raze-albesc, Prin buzele-i rumeni dinții strălucesc. Astfel cum lumina soarelui văratic Aurește fața lacului molatic, Căutarea vie noată voluptos În azuru-i dulce, candid, languros, Sub albeața dulce după juna- ...