Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru VULPEA

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 96 pentru VULPEA.

Emil Gârleanu - Fricosul

Emil Gârleanu - Fricosul Fricosul de Emil Gârleanu Iarnă. Noapte lucie pe o lume ca din povești: copaci de zahăr, câmp de cristal, iaz de oglindă. Și-n cuprinsul larg, uriașul policandru al cerului își aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată sală de dans. Viețuitoarele pustietății sunt îmbătate de farmecul acesta: păsările zbor ca ziua; lupul poposește pe labe, în hățișuri, și privește nemișcat; vulpea stă lângă vizuină și nu se-ndură să meargă la vânat; veverița pleacă creangă lângă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea-ntreagă. Iar iepurele a zbughit-o la jucat. Încet, ascultând, ispitind, a ieșit tiptil-tiptil din curătură, și când a ajuns la margine și-a văzut întinderea lucie de zăpadă, a-nceput să sară de bucurie: „Poate mai întâlnesc un prietenâ€�, își zise iepurașul. Și gândul îi răspunse: „Poate mai întâlnești un prieten...â€� Și iar țupai-țupai, iepurele sare vesel: „Poate dau și peste o prietenă.â€� Și gândul: „Poate dai și peste o prietenă.â€� Și mergând așa, iepurașul cu gândul își vorbesc: „Ce lumină, și totuși luna încă nu a ...

 

Gelu Vlașin - 13:55

Gelu Vlaşin - 13:55 â†�â†� 13:27 13:55 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 14:07 →→ buzele tale sărutând o icoană plină de carii mâinile zbârcite printre spini fracturați pe furiș mirel colindă cu pita proaspătă coaptă pe vatră moroșanca asvârle cu deochi la păstrăvărie apa-i tulbure și păstrăvarul plin de idei în cabana din vârf un cioban (“mioriticâ€�) alerga turiști prin pădure ca-ntr-un best-seller horror te-am visat desculță prin trifoiul înalt din livadă zbenguindu-te singură departe de casă mamone și stradă te-am visat mai apoi rătăcind printre crengile pline cu mere de vară aveai părul prins în capcane de vulpi argintii rochia lungă până dincolo de cicere ochii acoperiți cu frunze de viță de vie (altă

 

George Coșbuc - Gazel (Coșbuc, 2)

George Coşbuc - Gazel (Coşbuc, 2) Gazel de George Coșbuc Picurii cu strop de strop Fac al mărilor potop— Zilnic câte-un spic adună Și-n curând tu ai un snop. Mergi încet și las’ s-alerge Alții cât or vrea-n galop. Fii stejar, să crești în lături, Nu înalt și slab, un plop. Nu uita trăind de corbul Și de vulpea lui Esop. Dacă ești cinstit, n-ai teamă De dușman, de-ar fi ciclop. Fă cât poți, și las’ să râdă Cei ce sar viața-n hop. Iar de n-are scop viața, Fă să aibă clipa

 

George Coșbuc - Nunta Zamfirei

George Coşbuc - Nunta Zamfirei Nunta Zamfirei de George Coșbuc Publicată în Tribuna , Sibiu, 1889, nr. 108 (12/24 mai) E lung pământul, ba e lat, Dar ca Săgeată de bogat Nici astăzi domn pe lume nu-i, Și-avea o fată, fata lui Icoană-ntr-un altar s-o pui     La închinat. Și dac-a fost pețită des, E lucru tare cu-nțeles, Dar dintr-al prinților șirag, Câți au trecut al casei prag, De bună seamă cel mai drag     A fost ales. El, cel mai drag! El a venit Dintr-un afund de Răsărit, Un prinț frumos și tinerel, Și fata s-a-ndrăgit de el. Că doară tocmai Viorel     I-a fost menit. Și s-a pornit apoi cuvânt! Și patru margini de pământ Ce strimte-au fost în largul lor, Când a pornit s-alerge-n zbor Acest cuvânt mai călător     Decât un vânt! Ca ieri, cuvântul din vecini S-a dus ca astăzi prin străini, Lăsând pe toți, din cât afund O mie de crăimi ascund, Toți craii multului rotund     De veste plini. Și-atunci din tron s- ...

 

George Coșbuc - Sulamita

George Coşbuc - Sulamita Sulamita de George Coșbuc La nucii din livezi m-am dus, Să văd ce e prin vale, Am mers la vii pe deal în sus Și mi-am făcut o cale Pe câmpii de către Damasc De ce m-am dus eu oare La locul unde turme pasc? Vă jur, fete fecioare, Să nu cercați voi a trezi Iubirea-n piept cu sila, Căci ea de sine va veni! Cunoașteți voi copila Sionului? Cine-i ca ea? Frumoasă ca ea, cine? Frumoasă ești, iubita mea, Nici roza nu-i ca tine! Vai, las să te mai văd, căci fierb Vii, scumpă porumbiță, Sărind pe deal ca pui de cerb, Jucând a ta cosiță Prin crinii câmpului, dar las Să-ți văd obrajii, dragă, S-aud fermecătorul glas; Să tremur ziua-ntreagă Căci te aseamăn, roza mea, Cu roibii de la carul Lui Faraon și-am zis: Ca ea Nici una n-află harul! Oh, cât de drag știi să zâmbești, Plăcută ești ca luna, Ca soarele curată ești, Tu singură-a mea una! Al tău sunt eu, a mea ești tu! Am optzeci de regine. Dar nu-mi ...

 

George Crețeanu - Iepurele cu coarne

George Creţeanu - Iepurele cu coarne Iepurele cu coarne de George Crețeanu Din volumul Patrie și liberate. Poezii vechi și nuoi , București, 1879 Ursul ce domena-n pădure, Umblând noaptea după mure, De un corn fu înțepat; A doua zi decretează Că din țară exilează Orice-animal cornurat. Țapi și capre, cerbi și ciute, La ast ordin pleacă iute Altă patrie-a căta; Iepure citind decretul, Își făcu și el pachetul Gata a se depărta. "- Stăi pe loc, vulpea îi zise, Tu n-ai coarne; aste scrise Pe noi doi nu ne privesc." "- Când pe-o simplă neghiobie Toți cornații se proscrie, Zău ! mă tem, mă îngrijesc Ca despotica putere Să nu fie de părere Că a mele lungi urechi Sunt chiar coarne răsturnate; Sofismele-s uzitate De tiranii noi și

 

George Topîrceanu - Șt. O. Iosif: Patriarhale și cântece

George Topîrceanu - Şt. O. Iosif: Patriarhale şi cântece Șt. O. Iosif: Patriarhale și cântece de George Topîrceanu Despre Iosif s-a spus la început că face parte din școala lui Coșbuc . Și de atunci așa a rămas. El a fost definitiv categorisit în conștiința publicului, după critica grăbită de atunci, sub această etichetă sumară și precisă. Ceea ce părea că justifică această apropiere a fost faptul că amândoi poeții aduceau în opera lor subiecte și atmosferă de la țară, și anume din Ardeal, iar Iosif venea în urma lui Coșbuc cu câțiva ani. Dar tot așa s-ar putea spune, de pildă, că păunul seamănă cu vulpea fiindcă amândoi au coadă lungă. În afară de valoarea lor prea inegală, cei doi poeți sunt profund deosebiți: prin temperamentul lor poetic, prin atitudinea în fața vieții, prin subiecte și natura inspirațiilor ca și prin însăși realizarea tehnică, nu numai stilistică, a acestor inspirații. Coșbuc era mai ales un mare artist al cuvântului, un poet expresiv și aproape deloc sugestiv și liric, Iosif — tocmai dimpotrivă: un poet sentimental liric, reflexiv. Despre Coșbuc, cu clasicismul lui cronologicește exotic, s-a ...

 

George Topîrceanu - Panait Istrati (Topîrceanu)

... altceva decât ceea ce străinii aveau deja la ei acasă. Iată pentru ce, în loc să-l îndepărtăm definitiv de la noi prin zeflemeaua de vulpe care nu ajunge la struguri sau (breaslă păcătoasă ce suntem) prin graba cu care-i aruncăm piatra din mâna altora, — ar fi mai bine ...

 

Grigore Alexandrescu - Cîinele izgonit

... este bun să ție Un rang între curtezani; Că la orice-l rînduiește, Nici o slujbă nu-mplinește, Că nu face nici doi bani.    Atunci vulpe, șarpe, broască, Fără măcar să-l cunoască, De prostia lui vorbea. Unul zicea că glas n-are, Altu că nu este-n stare O piatră ...

 

Grigore Alexandrescu - Uliul și găinile

Grigore Alexandrescu - Uliul şi găinile Uleul și găinile de Grigore Alexandrescu Ion prinse un uleu și, ducîndu-l acasă,         Îl legă cu o sfoară,         Lîngă coteț afară. De o vecinătate așa primejdioasă, Găini, cocoși și gîște întîi se îngroziră, Dar cu-ncetul, cu-ncetul se mai obicinuiră. Începură să vie cît colea să-l privească,         Încă și să-i vorbească. Uleul cu blîndețe le priimi pe toate; Le spuse că se crede din suflet norocit Pentru vizita-aceasta cu care l-au cinstit, Dar îi pare rău foarte căci el însuși nu poate         La dumnealor să vie, Vizita să le-ntoarcă dup-a sa datorie. Mai adăogă însă că daca dumnealor         Îi vor da ajutor         Ca să poată scăpa,         El le făgăduiește — Și Dumnezeu cunoaște cum vorba și-o păzește — Că la orice primejdii va ști a le-ajuta: Încă din înălțime, el le va da de știre, Cînd asupră-le vulpea va face năvălire.         Astă făgăduială         Nu mai lăsă-ndoială; Și găinele proaste, ce dorea să găsească Pe cineva destoinic să va să le păzească, S-apucară de lucru: azi, mîine, se-ncercară, Și cu ciocuri, cu unghii, abia îl deslegară. Uleu- ...

 

Mihai Eminescu - Epigonii

Mihai Eminescu - Epigonii Epigonii de Mihai Eminescu Când privesc zilele de-aur a scripturelor române, Mă cufund ca într-o mare de visări dulci și senine Și în jur parcă-mi colindă dulci și mândre primăveri, Sau văd nopți ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele, Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele, Cu izvoare-ale gândirii și cu râuri de cântări. Văd poeți ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere Cichindeal gură de aur, Mumulean glas cu durere, Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist și mic, Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară, Cantemir croind la planuri din cuțite și pahară, Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic. Liră de argint, Sihleanu - Donici cuib de-nțelepciune, Care, cum rar se întâmplă, ca să mediteze pune Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb; Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată? S-au dus toți, s-au dus cu toate pe o cale nenturnată. S-au dus Pann, fiul Pepelei, cel isteț ca un proverb. Eliad zidea din visuri și din basme seculare Delta biblicelor sânte, profețiilor amare, Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunsă de- ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>