Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru VESELIE
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 289 pentru VESELIE.
Antim Ivireanul - Prealuminaatului și preaînâlțatului domn Constandin Brâncoveanu Basarab Voevod
... cu înțelepciune omenească, ci chemi pururea și ajutoriul cel de sus căruia mă rog necontenind ca să ajute măriei-tale, păzindu-te cu sănătate, cu veselie, cu viață îndelungată, mai presus decât toate cĂ©lia ce aduc întristare, neclătit și nemișcat, întru înălțat scaunul măriei-tale, împreună cu toată luminată rudeniia ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Complotul bubei
... stârvuri săturată, Încinge desfrânată Un danț nerușinat: Satan rânjind se pune Cu pompă să-ncunune Cumplita urâciune Cu groaznicul păcat!... Strigați de bucurie, Săltați de veselie, Căci lepra cu urgie Se mișcă pas la pas: Prin târguri și prin sate, Cu ape-nveninate, Ea țările răzbate, Puțin i-a mai ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Viersul
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Viersul Viersul de Bogdan Petriceicu Hasdeu Homer cânta mânia divinului Ahille, Și Dante Tartarul cânta; Poetul, când se naște în amărâte zile, Amar și el ca lumea, nu cântă pe copile, Nici cupa baccanală nu-l poate îmbăta! Și eu câteodată smulg harpa din tăcere, Când sparge muza pieptul meu, Căci înima zdrobită răsună prin cădere Și saltă desperată în spasmuri de durere, Scoțând din agonie un țipăt scurt și greu; O poezie neagră, o poezie dură, O poezie de granit, Mișcată de teroare și palpitând de ură, Ca vocea răgușită pe patul de tortură, Când o silabă spune un chin nemărginit! Ar fi o ironie să cânt eu flori și stele În veacul nostru pe pământ, Când ele sunt o larvă grimată cu văpsele, Iar adevărul geme tempeste și rezbele, Blestem, urgie, neguri, pucioasă și mormânt! Lăsați pedestrei proze minciuna curtezană! Al cântului entuziazm Respinge veselia spoită și vicleană, Când totul împrejiuru-i printr-o imensă rană Exală din cangrenă un colosal miasm! Homer cânta mânia divinului Ahille, Și Dante Tartarul cânta; Poetul, când se naște în amărâte zile, Amar și el ca lumea, nu cântă pe copile, Nici cupa baccanală nu-l poate
Cezar Bolliac - Și ce-ar fi poezia%3F
Cezar Bolliac - Şi ce-ar fi poezia%3F Și ce-ar fi poezia? de Cezar Bolliac Te privesc, și urcă De dragoste aprinsă, Până la buzele mele inima. P. Sutzos I Și ce-ar fi poezia Când n-ar fi frumusețea? Ce-ar fi ș-un muritor Când n-ar simți amor; Ce-ar fi și veselia Când n-ar fi tinerețea; Ce-ar fi niște comori La cei din închisori; Ce-ar fi mărețul soare La cel ce vederi n-are Sau geme-n chinuiri; Ce-ar fi o moștenire, Ce-ar fi o fericire, Ce-ar fi a ta iubire La cel fără simțiri. II Albastra ta privire E-atât d-atingătoare, Ca și un cer senin Ce scoate un suspin Din cel ce-n absorbire, Își uită ce îl doare. Spre cei ce-i arunca Dulcea cătare-a ta, - Abstracție-n simțire, - Își pierd a lor gândire; In tine toți trăiesc. Răcoarea cea de sine Ce-n preajmă-ți simți că vine, Ast vânt ce tragi în tine, E suflet
Cezar Bolliac - Cugetare Cugetare de Cezar Bolliac Nous naissons, nous vivons, bergère, Nous mourons sans savoir comment; Chacun est parti du nĂ©ant: Ou va-t-il?... Dieu le sait, ma chère. Voltaire Prieteni! priviți zidul acela chinezesc, Și templii, elefanții, colosuri egiptene, Pagode suterane, pagode indiene, Ce se mai lupt cu timpul ca neamul omenesc, Și spuneți, unde-i omul ce-odată le-a zidit? Priviți Memfis, Efesul, priviți Babilonia, Cetățile gigantici din Indii și Asia, Cui vreți a le ști vârsta din stilul ce-a pierit! Priviți! Sidonul, Tirul ce pe profeți au dat; Gândiți l-a lor putere, pe lumea cunoscută; - Cătați-le-ți ruina! A! este prefăcută 'N acele elemente din care s-a creat! Oari unde e mulțimea ce-atuncea le mărea? Și unde l-e comerțul? Unde le e oștirea? Unde le este legea? Ce s-a făcut mărirea, Știința, avuția ce-atunci le înflorea? Mirați-vă-ți acuma de cărămida lor! Împleți-vă-ți muzeul de săpături, inscripții! Cătați chei d-alfabeturi! Croiți-vă-ți descripții! Râdeți d-a lor credință, de epopeea lor! ...
Cezar Bolliac - Deșertul mi-e o lume
Cezar Bolliac - Deşertul mi-e o lume Deșertul mi-e o lume de Cezar Bolliac Deșertul mi-e o lume, cu chipul tău de față, Și lumea mi-e deșertă când vei să nu trăiesc. În tine mi-am speranța, în tine am viață, Și fără tine toate sunt negre, le urăsc; Dar mi-ești etern de față, ș-etern sunt fericit. De sunt în adunare și saltă veselia, Când danțul se răpede pe pasuri de zefir, Când nimfe trec, aleargă, aleargă bucuria, De ești ori nu cu mine, te-aduce-al meu delir Și ești etern în minte-mi, ș-etern sunt fericit. Ș-atuncea, ca un geniu, ca vie zeitate, Cu păru-ți cel de aur în unde resfirat, Într-o mulțime rece, faci pieptul meu a bate; Prin ceruri zbor atuncea, și raiul am aflat, Și mi-ești etern de față, ș-etern sunt
Cezar Bolliac - Muncitorul (Bolliac)
... țintire, ochii în jos ni se lăsară Și sufletele noastre de loc se-mbrățișară ; D-atuncea ne-am unit. Nu, cerul niciodată, în sînta-i veselie, Nu are strămutare, mai mare bucurie De ceea ce-am simțit ! Eu îi ziceam adesea, sorbind a ei suflare : — «Vezi lumea ...
Cezar Bolliac - Speranța în ziua de mâine
Cezar Bolliac - Speranţa în ziua de mâine Speranța în ziua de mâine de Cezar Bolliac Mâine și iar mâine; și de mâine, mâine; Astăzi e durerea, mâine fericirea: Astfel crede-acela care n-are pâine, Astfel și bogatul: Toată omenirea Crede și așteaptă mâine-ntr-ajutor! Dar ast mâine oară când se ispravește? O, ce rătăcire! Mâine, e vecia. Astăzi, este viața, cât omul traiește: Astăzi, e-ntristarea; Mâine, veselia: Viața, este vrajbă; Moartea, e
Cincinat Pavelescu - Cântecele unui greier
... inimă în loc de cod. Azi iarna-mi bate la ferești Și vântu-n recea-i simfonie Parcă mă-ntreabă: Unde ești, Poete, plin de veselie? Hambarele mi-s goale, nici N-am strâns, cu cântecu-mi de greier, Grăunțe s-am până la treier. Dar simt o umbră grea pe ...
Ciprian Porumbescu - Din an în an
... Dar e-obicei străbun. E sărbătoare și e joc În casa ta acum Mai sunt bordeie fără foc Dar vine un an mai bun. E veselie și e cânt În casa ta acum, Dar nu uita când ești voios, Române, să fii bun! Veniți, veniți de sărbători Veniți, veniți cântând Să ...
Constantin Negruzzi - Potârnichea și rândunica
... Ș-ai vedea cum plouă atunci haliciuri prin rândunele, Te-ași vedea mai retirată și mai cu melanholie Și n-ai vesti primăvara cu atâta veselie