Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru REPAOS

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 95 pentru REPAOS.

Mihai Eminescu - Scrisoarea II

... evlavie adîncă ne-nvîrteau al minții scripet, Legănînd cînd o planetă, cînd pe-un rege din Egipet. Parcă-l văd pe astronomul cu al negurii repaos, Cum ușor, ca din cutie, scoate lumile din chaos Și cum neagra vecinicie ne-o întinde și ne-nvață Că epocele se-nșiră ca mărgelele ...

 

Mihai Eminescu - Terține (Eminescu)

... A vorbei tale lamură de miere, Al gândurilor visătorul haos, Al tău surâs precum ș-a ta tăcere Și chipul tău în voluptos repaos. Pătruns-au toate limpede-n cântare-mi, Când al tău suflet mie l-ai adaos. Stăpână ești pe gându-mi și suflare-mi Și-acesta ...

 

Mihai Eminescu - Tu mă privești cu marii ochi...

... i lamura de miere, În ochii tăi de visuri e un caos, Și-atât amor c-auzi pân- și-n tăcere. Frumosul chip în voluptos repaos Pătruns-au trist și dulce în cântare-mi. Ființa ta gândiri-mi am adaos. Căci numai tu trăiești în cugetare-mi. A ta ...

 

Mihai Eminescu - Vis

Mihai Eminescu - Vis Vis de Mihai Eminescu Ce vis ciudat avui, dar visuri Sunt ale somnului făpturi: A nopții minte le scornește, Le spun a nopții negre guri. Pluteam pe-un râu. Sclipiri bolnave Fantastic trec din val în val, În urmă-mi noaptea de dumbrave, Nainte-mi domul cel regal. Căci pe o insulă în farmec Se nalță negre, sfinte bolți, Și luna murii lungi albește, Cu umbră împle orice colț. Mă urc pe scări, intru-nlăuntru, Tăcere-adâncă l-al meu pas. Prin întuneric văd înalte Chipuri de sfinți p-iconostas. Sub bolta mare doar străluce Un singur sâmbure de foc; În dreptul lui s-arat-o cruce Și-ntunecime-n orice loc. Acum de sus din cor apasă Un cântec trist pe murii reci Ca o cerșire tânguioasă Pentru repaosul de veci. Prin tristul zgomot se arată, Încet, sub văl, un chip ca-n somn, Cu o făclie-n mâna-i slabă ­ În albă mantie de domn. Și ochii mei în cap îngheață Și spaima-mi sacă glasul meu. Eu îi rup vălul de pe față... Tresar ­ încremenesc ­ sunt eu. ............................................. De-atunci, ca-n somn eu îmblu ziua Și ...

 

Mihai Eminescu - Zadarnic șterge vremea...

... aievea divinul tău profil. O, cum nu pot în brațe să te omor plângând, Tu, blond al vieții mele ș-al dragostei copil! Zadarnic cat repaos pe perina cea moale, Îmi pare c-a mea tâmplă pe piatră o am pus Și noaptea-ntreagă ochi-mi în lacrimi se ...

 

Nikolaus Lenau - Trecut (după Lenau)

... Ca ecoul unui plâns ... Prin văzduh plutind molatec Norii se-nlănțuiesc departe Și pe cripta zilei moarte Țes cununi ca de jăratec. Printre luminile-n repaos Ziua moartă s-a pierdut: Înc-o clipă s-a adaos Negurosului trecut. Larg mormant, tu mă-nfiori, Înnoptat și trist ...

 

Panait Cerna - Trecut (după Lenau)

... Ca ecoul unui plâns ... Prin văzduh plutind molatec Norii se-nlănțuiesc departe Și pe cripta zilei moarte Țes cununi ca de jăratec. Printre luminile-n repaos Ziua moartă s-a pierdut: Înc-o clipă s-a adaos Negurosului trecut. Larg mormant, tu mă-nfiori, Înnoptat și trist ...

 

Paolo Antonio Rolli - Depărtarea

... Rolli - Depărtarea Depărtarea de Paolo Antonio Rolli Traducere de Ion Heliade Rădulescu - 1838 Singurică și umbroasă, Dumbrăvioără,-n tine viu Trista-mi inimă noptoasă În repaos să mi-o țiu. Orice-obiect ce altui place Eu îl văz posomorât; Am pierdut dulcea mea pace Și eu însumi m-am urât. Nina ...

 

Traian Demetrescu - Lui Pasteur

... mereu; La rîndul său și omul, sălbătăcit de ură, Se-ncumetea la luptă cu cel mai crîncen leu! El cucerise astfel, afar' în largul firei, Repaos și putere, de glorie cuprins; Dar corpu-i înlăuntru, — sarcazm al fericirei! — Fu pe neașteptate de un microb învins. Îngrozitoarea boală, ce-n ...

 

Traian Demetrescu - Sfîrșitul

... Traian Demetrescu - Sfîrşitul Sfîrșitul de Traian Demetrescu Cînd simți că moartea e aproape Să stingă-n veșnicu-i repaos Vieața ta, — cum într-o clipă Se stinge-o stea pierdută-n haos; Priveliștile depărtate, De peste lanurile vieții, Ți-apar ca niște zări ...

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VI

... oare? Nicicum. O casă mare Îți ia odihna toată; nu gustă dulce somn Acela ce se culcă în aurit crivat. În inimă bogatul în veci repaos n-are; Nici marea răscolită din ale sale-adâncuri De cel mai strașnic vifor nu se izbește-atât. Zavistia asupră-ți cârtește ne-ncetat, Măcar ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>