Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru RÂS CU PLÂNS
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 277 pentru RÂS CU PLÂNS.
Duiliu Zamfirescu - Levante și Kalavryta la Missolonghi
... frumos, dar n-ai viața ce-n oricare grec trăiește... Tu o cauți printre stele, ea te-nșală pe pământ. II Subt o boltă-ncondeiată cu lungi litere arabe, Unde aurul se leagă cu granitul african, Unde stau, ieșiți din ziduri, sfincșii dormitând pe labe, Ce port vase de-alabastru, stâlpi cu capiteluri albe, E întinsă-o masă mare de porfir egipțian. Pe sub negrele arcade, mii de candele ușoare Imitând floarea de nufăr, dau lumini scânteietoare ... cum superi prin a viselor lovire Majestuoasa ei odihnă, visul ei de fericire... Nu vezi fruntea ei cernită ce măreț i-o încunună Cu-ale sale raze albe vecinic călătoarea lună? Nu vezi tu cu ce sfială lunga-i haină i-o sărută Marea mută? Stai! Oprește-te!... Ascultă! — Nu!... Și barca cea ușoară, De lungi aripi legănată, ca ... iubire, Luntrea, armele și capul, tot ce poate da un grec! Cum îl vede, ea spre dânsul tremurând mâna-și întinde: — Vin, îi zice cu privirea, Kalavryta e a ta. Vino, vis trimis de noapte și de buza-mi ce s-aprinde, Dor cu ...
Alexandru Vlahuță - Nunquam ridenti
... de supărat? Tu n-o auzi?... Eu aș turba să stau mai mult Aici. Ce naiba? Nu ca să-i ascult Același și același țârlâit Cu-așa de lungi urechi am fost cinstit. Ș-apoi să-ți spun pe lângă că nu-mi place, Dar, înțelegi că... nici nu-i serios ... șes, Și când încep privighetorile, De parcă plâng și florile De-atâta viers, de-atâta duioșie, Îmi uit de toat-a neamului robie: Cu mii și mii de ani mă-ntorc în urmă; Stăpân pe verzi pustiuri pasc, în turmă, Neștiutor de frâu, Pe-ncântătorul țărm al unui râu ... biruitori, De bună seamă că au fost crescuți De mici în cântec de privighetori... Ia!... Ș-amândoi tăcură. Dar farmecul acesta, mai presus de fire, Cu cât umplea un suflet de iubire, Cu
Mihai Eminescu - Venere și Madonă
... mai este, Lume ce gândea în basme și vorbea în poezii, O! te văd, te-aud, te cuget, tânără și dulce veste Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alți zei. Venere, marmură caldă, ochi de piatră ce scânteie, Braț molatic ca gândirea unui împărat poet, Tu ai fost divinizarea frumuseții de femeie, A ... trezită de al buzei tale-ngheț. Și privesc la tine, demon, și amoru-mi stins și rece, Mă învață cum asupră-ți eu să caut cu dispreț! Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nșelăciune De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir, O fecioar-a cărei suflet era sânt ca rugăciunea, Pe când inima ... Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie, Cu diadema-i de stele, cu surâsul blând, vergin, Eu făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie, Cu inima stearpă, rece și cu suflet de venin! * Plângi, copilă? - C-o privire umedă și rugătoare Poți din nou zdrobi și frânge apostat-inima mea? La picioare-ți cad și ... caut în ochi negri-adânci ca marea, Și sărut a tale mâne, și-i întreb de poți ierta. Șterge-ți ochii, nu mai ...
George Coșbuc - Iarna pe uliță
... brânci și se ridică Dând pe ceafă puțintel Toată lâna unui miel: O căciulă mai voinică Decât el. Și tot vine, tot înoată, Dar deodată cu ochi vii, Stă pe loc să mi te ții! Colo, zgomotoasa gloată, De copii! El degrabă-n jur chitește Vrun ocol, căci e pierdut, Dar ... pic de vin S-au jurat să-mbete-n cale Pe creștin! Vine-o babă-ncet pe stradă În cojocul rupt al ei Și încins cu sfori de tei. Stă pe loc acum să vadă Și ea ce-i. S-oțărăște rău bătrâna Pentru micul Barba-cot. Ați înnebunit de tot ... Și-apoi zici că ești român! Biata bab-a-ntrat în laie La stăpân. Ca pe-o bufniț-o-nconjoară Și-o petrec cu chiu cu vai, Și se țin de dânsa scai, Plină-i strâmta ulicioară De alai. Nu e chip să-i faci cu buna Să-și păzească drumul lor! Râd și sar într-un picior, Se-nvârtesc și țipă-ntruna Mai cu zor. Baba și-a uitat învățul: Bate,-njură, dă din mâini: Dracilor, sânteți păgâni? Maica mea! Să stai cu ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă către Voltaire
... A zice că te-ai luptat abuzul să războiești; Nu, temelia-ai surpat în dogmele creștinești. A! dacă talentul tău, mai bine-ntrebuințat, Cu soarta-i a se lupta pe om l-ar fi înarmat! Dacă pe drepți întărind, pe răi ai fi îngrozit, Îngerii numele tău ... Parnasul nostru să-l vezi, apoi să ne mai vorbești. Unul, iscoditor trist de termeni încornorați, Lipsiți de duh creator numește pe toți ceilalți. Se plânge că nu-nțeleg acei care îl ascult, În vreme ce însuși el nu se-nțelege mai mult. Altul, strigând furios că suntem neam latinesc, Ar ... pe șleau ca preotul de la sat Zice că e deslușit, se crede simplu; iar eu Mă trag deoparte, privesc, și scriu cum dă Dumnezeu. Cu toate-acestea luăm titluri de mari autori, Dăm sfaturi și osândim, ne facem legiuitori, Ne credem pe cât putem ai lui Apolon nepoți, Râdem de ... am face ceva, am fi de vreun folos: Avem un dialect bun, ușor și mlădios; În el fiece cuvânt nu e ca la voi legat, Cu un articol semeț, cu ...
George Coșbuc - Crăiasa zânelor
... nu e. Crăiasei noastre am să-i spui Să vie să-ți descuie. P-un nor de aur lunecând A zânelor crăiasă Venea cu părul râurând, Râu galben de mătasă. Crăiasa-n purpur și-n smarald S-ascunde, nu s-ascunde, Străbați cu ochii viul cald Al formelor rotunde. Ard flacări ochii ei crăiești Cum stă la zid plecată; Descui. Dar eu mă tem că ești Fecior! Ba ... de rău i-a stat În haina ei cea largă. Și ochii-i otrăviți de dulci La brâu sălbatici cată. Ți-l dau, cu tine de mă culci Alăturea o dată! Dar, Ano, pentru ce nu-mi cei Altce, că am eu multe! Nu vreu! Și-n urmă asta ... năframă, Pe pieptul tânăr el și-a pus Altiță-n loc de-aramă? El stă pe tron, și lângă el Ce trist crăiasa plânge! Cu mâna ei cea cu inel Rupându-și salba, strânge Genunchii lui, ea stă-n genunchi! Și brâul și-l dezleagă, Și păru-i desfăcut mănunchi Îi umple fața-ntreagă ... Și Dumnezeu mă piardă Din ochii lui, că te-am crezut! El râde
Mihai Eminescu - Odin și poetul
... cer să cânt... durerea mea adâncă S-o lustruiesc în rime și cadențe Dulci ca lumina lunei primăvara Într-o grădină din Italia. Să fac cu poezia mea cea dulce Damele să suspine, ce frumoase Pot fi pentru oricine. Pentru mine Nu. Și juni nătângi cu țigarete-n gură, Frizați, cu sticla-n ochi, cu cioc sub dinți, Să reciteze versuri de-ale mele Spre-a coperi cu-espresia adâncă Unei simțiri adevărate  niște mofturi. Mai bine-aș smulge sufletul din mine, Aș stoarce cu o mână crudă, rece Tot focul sânt din el, ca în scânteie Să se risipe, pân-se va-njosi Să animeze pe deșerți și răi ... dulce Va răcori bolnava fierbințeală Și stavilă la lacrime va pune C-o sărutare... La mine, Ce singur stau cu fruntea-ntunecată, Ce nu pot plânge pentru că durerea Ochii-mi a stors și sufletul meu aspru L-a împietrit... la mine Nimeni nu va gândi, nici ... Din cupa mea de aur bea auroră S-între seninul blândei diminețe În pieptul tău. Și ți-oi deschide-atunci Portalele nalte de la hale Cu lungi coloane de zăpadă, ...
Alexandru Macedonski - Destinul
... vrea să s-odihnească... Medaliile, însă, au vers, ca și revers... Muncești și mori de foame... Stai trântor, faci palate... Numească-l muritorii, Noroc, Fatalitate, Cu tălpile-i gigantici apasă-n Univers! În cale ne stă vecinic privind la orișicare... Și-n clipă, de voiește, te face mic sau mare... Puternic ... sau să plângem rămâne neschimbat, E surd și nu ne-aude; e orb și merge-orbește, Zburând pe dibuite, înalță, fericește, Coboară nencetat! Așteaptă-l cu răbdare sau tremură de frică, De vrea, el te scufundă, de vrea, el te ridică! Vârtej fatal, te bagă în cercu-i de oțel, Și ... sau dorul s-o consume, Te ține-nchis în el! Întemeiază tronuri și pe-altele sfărâmă Un fulg e omenirea în mâinile-i de-aramă! Cu regi și cu popoare se joacă nemilos! Adeseori ridică la culmile de stimă Un suflet fără aripi, un corp mânjit de crimă, Și-adeseori Virtutea rămâne tristă jos ...
... George Coșbuc E soare-n cer și cântec de clopote e-n sat Biserica e plină de cei cari au plecat Din zori și de cu noapte, din dealuri și cătune Sunt Paștele! Văzduhul e parc-o rugăciune, Și totu-i sărbătoare pe deal și pe câmpii, Cu flori și cu izvoare, cu glas de ciocârlii: El, El dă zilei farmec și farmec dimineții, El morții dă repaos, dă dragoste vieții! Dar colo într-o casă la margine ... măicuța, pe tine și pe tata! Și strânge-apoi copila la sufletul ei plâns, Că moartă să nu fie, murea de-atâta strâns, Și iese cu ea-n brațe, spre sat apoi s-abate Cu ochi așa năprasnici, cu mâinile-ncleștate, Aleargă, ține drumul bisericii, și-n drum Se dau creștinii-n lături, cruciți, că văd acum Ce n-au văzut în viață: văd ... aici copilul meu: De-al lui îi pasă numai, de-al altora ce-i pasă? Lăsați-mă! E moartă, și uite-i, nu mă lasă! Cu vuiet ea s-azvârle, dar zece mâini o țin. Ea plânge ...
... noapte-aș rătăci  Mi-aș sfărma viața-n jalea cea cumplită Și de durere n-aș putea muri. Aș purta-n timp inima-ncremenită, Cu ochii stinși, și gura-ar amuți. Durerea ta m-ar face să trăiesc, Ca să trăiesc, ca să înnebunesc. Așteaptă dar cu moartea ta, iubită, Pân-ce de fericire-oi muri eu. Cu roze să-ncununi fruntea-mi pălită, Zâmbind să mă săruți, amorul meu; De-oi învia, să știi, dumnezeită, Că-un somn a fost ... pot ca să-i uit eu. Ei sunt minuni ce-a muri nu mă lasă, În somnul morții m-or neliniști, Pătrunde-vor cu raza lor focoasă Chiar în sicriul unde voi dormi. Ei au pătruns prin pături neguroase, Ce viața mi-a urzit până aci  ... ți ușor Și osândit aș fi să stau în lume  De jalea ta eu n-aș putea să mor. Acum  acum n-aș plânge al tău nume Ci chiar pe tine, vecinice amor: Mort, aș trăi eu; viu, eu aș fi mort. Trăiește-mi dar  c-adânc în ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de februarie
... alta, bestialitatea unei reci înflăcărări. O! și cât am plâns pe soarta bietelor nenorocite Care nu pot ca să aibă nici voință de-un minut, Cu blestemele pe buze de-alte buze-năbușite, Cu palpite pentru-oricine — cunoscut — necunoscut; Seara este-o îngrozire pentru unele din ele, Nededate încă bine cu mârșavul povârniș; Altele, mai decăzute, mai deprinse, sau mai rele, Râd de cele care-au lacrimi sub al genelor umbriș... Lacrimi?... Nu mai știu să ... frate, care vine când îl chemi, Sau mângâietoarea voce a prieteniei sfinte, Cu povețile-nțelepte din risipa-i de cuvinte, Spuneți-mi, e cu putință să te-oprești să nu blestemi? V Lumânările scăzute șovăiau — și prin odaie Focul ce murea în sobă c-o albastră vâlvătaie Flutură ... virginal, Sau să facă să tresară patimile-n amorțire Dintr-un suflet peste care, ca un vânt de pustiire, A trecut desfrâul rece cu instinctu-i bestial. Însăși fetele pieirei o priveau cu îngrozire, Sau cu scârbă, de la dânsa, întorceau a lor privire, Nevorbindu-i timp de ore, și de zile, și de luni; Ea-nfrunta ...