Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NOBILĂ
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 287 pentru NOBILĂ.
Alexandru Macedonski - Noaptea de mai (Macedonski)
... Este fioru-mpreunării dintre natura renăscută Ș-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută. Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit; Cântați: nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit. Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară, Dar ...
Alexandru Macedonski - Poeţii Poeții de Alexandru Macedonski De ce ca norii cei de iarnă Ce vin pe câmpuri ca s-aștearnă Lungi strate de zăpadă, Se strâng pe unele frunți june Nori viforoși, sumbre furtune Ce se-mbulzesc grămadă? Ori nu mai este-n ceruri soare, Și-n lume viață râzătoare Misteruri și amoruri? Ce patime-i însuflețește? Vrun vis nebun îi urmărește Cu vecinicile-i doruri? De sunt nebuni, voiesc să-i apăr, Că-n ochi au fulgere ce scapăr' Schântei de poezie, Și nu e rar să se întâmple Să poarte-o lume între tâmple Pe care să n-o știe! Cu ei vorbesc frunzele-n cale, Cu ei și apele pe vale, Și bolțile albastre! Iar dacă au un corp de tină, Cu sufletele în lumină Plutesc mai sus de astre! De suferinți, ei sunt exemple, Când mor li se ridică temple Și falnice statuie! În viață însă duc o cruce Pe care toți se-ntrec s-apuce Să-i răstignească-n cuie! Și nu e-n stare suferire Ca să-ntrerupă-a lor menire Și nobilă, și sfântă! Lor nu le pasă de năpastii; Zâmbesc pe margini de prăpastii; Iubesc, mângâie, cântă! Câștigă ...
Alexandru Vlahuță - Vechilor ateneiști
Alexandru Vlahuţă - Vechilor ateneişti Vechilor ateneiști de Alexandru Vlahuță Acei ce v-ați legat viața De-un vis frumos și fericit, Pentru a cărui întrupare Cu-atâta dragoste-ați muncit, Voi toți, cari-ați păzit cu cinste Stindardul sfânt ce-ați ridicat, Și cari-ați pus întâia piatră Acestui strălucit palat, Puteți în adevăr fi mândri Și fericiți c-ați izbutit: A prins ființa visul nostru De-acuma drumul e croit!... Și ce răsplată glorioasă! În templul ridicat de voi Sărbătorim un sfert de secol Din lupta voastră de eroi! Desigur, a fost grea chemarea Și lungă cale-ați străbătut: Dar azi puteți întinde mâna Și zice: Iată ce-am făcut! Acestea-s luptele ce-aruncă Lumină-n calea tuturor, Și-acestea-s marile trofee Ce onorează pe-un popor. Aici de-a pururea vor curge Izvoarele de gânduri sfinte, De-aici va răsuna trivoga Deșteptătoarelor cuvinte; Și roiul generos de tineri, Această gloată de recruți, Ce umplu golurile triste Ale eroilor căzuți, Atâtea forțe risipite S-or încălzi de-același dor, Și-n larga tabăr-a vieței Își vor aduce jertfa lor, Vor pune pace și iubire În ...
Antim Ivireanul - Dedicație la cartea lui Ioan Cariofil, Manual despre câteva nedumeriri, tipărită l
... aceștia și vajnici luptători ai cuvântului nostru ortodox și ai credinței, prin urmare, marele stolnic Constantin Cantacuzino, cel prin pronie cerească foarte cuminte și prea nobil între domni, observând pe unii cuvioși, ce-i drept, și ortodocși cât privește adevărul dar nenumărați și ignoranți, poate chiar modești, care însă se scandalizau ...
Antim Ivireanul - Prefață la Viețile paralele de Plutarh,tipărită în grecește la București, în anul
Antim Ivireanul - Prefaţă la Vieţile paralele de Plutarh,tipărită în greceşte la Bucureşti, în anul 1704 Prefață la Viețile paralele de Plutarh,tipărită în grecește la București, în anul 1704 de Antim Ivireanul Preaiubitorilor de învățătură cititori, Antim ieromonahul din Iviria și tipograful tipografiei domnești din București, sănătate de la Dumnezeu și îndeplinirea dorințelor. Zelul născut al iubirei de învățătură mă îndatorește, iubitorilor de învățătură cititori, să fiu totdeauna cu îngrijire și nelenevos la aflarea vreunei osteneli serioase pentru răspândirea cunoștinței cei iubitoare de învățătură a voastră. De aceea înștiințându-mă că dintre preastrăluciții, învățații și păziții de Dumnezeu fii ai prealuminatului și iubitoriului de Hristos domnului nostru, domnul domn Ioan Constantin Basarab Brâncoveanu, preaînvățatul, cuvântărețul și adânc cugetătorul domnul Constantin a tradus Paralele grecești și romane ale lui Plutarh în limba obicinuită grecească, de loc n-am întârziat să întrebuințez mii de chipuri ca să înduplec pe strălucirea sa să dea în tipar. Ceea ce abia reușind prin mijlocul deselor și neîncetatelor rugăminți, disprețuind strălucirea sa, ca modest, înțelept și cuminte, svonurile deșarte și laudele ușoare, ca proprii celor ce voesc să se arate înțelepți și nu celor în adevăr înțelepți. Iată dar că ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira II
... săraci lacrimi? De ești drept, nezavistnic, îndurător și blând, De crezi că e ca tine fieștecare om, Atunci cu bună seamă poți zice că ești nobil, Poți crede că cu Ector și cu Ahil ești rudă; Cezar și Alexandu și toți bărbații mari Că-ți sunt strămoși socoate-i de-ți ... că nu este în drojdii, Nici gustul, nici dulceața care era în bere. E mare osebire din nobili să te tragi Și însuți să fii nobil. În slobozi și în robi Același sânge curge; și toți au trup și oase. Cuvinte înșirate pe lâng-un falnic nume Nu pot să tăinuiască ...
Barbu Paris Mumuleanu - Cei mari
Barbu Paris Mumuleanu - Cei mari Cei mari de Barbu Paris Mumuleanu Informații despre această ediție O, ce ciudă, cît mă mir, D-al celor mari caractir ! Ce schimbate la ei firi, Ce gusturi, ce diferiri ! Precum ceriul de pămînt, Așa ei de cei mici sînt. Toți trîndavi, toți lenevoși, Nestatornici, furtunoși, N-au ei fapte bărbătești, Toți au minți copilărești Toți de mititei iubesc Lucruri care nu cinstesc. Toți, de cînd sînt băieței, Înclinează lîngă ei Oameni care-i lingușesc, Care-i laud' și-i slăvesc. Totdeauna cei mari vor Să aibă-n casele lor Prefăcuți ce le vorbesc Tot cele ce ei voiesc. Vor de mulți fi-ncungiurați, Să stea-ntre ei îngîmfați, Să le dea închinăciuni, Să le spuie la minciuni. Ei adevăr nu voiesc, Nu le place, nici iubesc. Socotesc că cîte fac Și la alți oameni le plac, Și d-ar greși cît de mult, Ei îndreptări nu ascult. Ei în sine socotesc Că la nimic nu greșesc. Nu le place-a fi-ndreptați, Vor a fi tot lăudați. Fac mese mari, cheltuiesc, Chem oaspeți ce-i lingușesc, Să-i aude că-s galanți, Sînt nobili, sînt figuranți : Și cu mesele ...
Cincinat Pavelescu - Cântec (Pavelescu, 2)
Cincinat Pavelescu - Cântec (Pavelescu, 2) Cântec de Cincinat Pavelescu Pentru Leon Ghika Nu, floarea ce-ți doarme pe sâni Ca albă aripă de fluturi, Fecioară cu ochii păgâni, În brațele-mi nu, să n-o scuturi. Nici voalul pe care l-ai pus Să nu te ghicească vecinii, Nu-l scoate! Cu frunțile-n sus, Ce albi și ce nobili sunt crinii! Tu știi că în lume e scris Iubirea să nu fie vis. Nebun poate sunt, însă eu Vreau vis să rămâie mereu! Păstrează-ți iluzia, mie Mi-e frică, fecioară iubită, Că n-o să te fac fericită Cu inima mea cea pustie. Am spus la o alta întâi Cuvinte, de patimă pline... Când știu c-am mințit-o pe ea La ce să te mint și pe
Cincinat Pavelescu - Unui mare calomniat
Cincinat Pavelescu - Unui mare calomniat Unui mare calomniat de Cincinat Pavelescu Să nu te miri când bârfitori Izbesc în nobila ta muncă: Copiii pietre nu aruncă Decât în pomii
Constantin Negruzzi - Împăratul Albert
... Aceasta fu cea întâi biruință ce câștigară confederații. Floarea nobilimei imperiale căzu subt lovirile unor săraci păstori și proști țărani și sluji de îngrășare acestui nobil pământ al libertății. Bătălia s-a numit Morgenstern, căci să începusă întru lumina stelii dimineții. Asfel numele oamenilor de Schwitz să făcu vestit ...
Constantin Negruzzi - Princesei Catinca Conaki Vogoride
Constantin Negruzzi - Princesei Catinca Conaki Vogoride Princesei Catinca Conaki Vogoride de Constantin Negruzzi 24 ianuarie 1856 Afară este vicol, austrul vâjâiește Și zguduie coliba sărmanului lipsit, El tremură și geme, suspină și hulește Palatul de alături ce-l vede strălucit. “Acolo — el gândește — bogatu-n desfătare Petrece, d-ale lumei plăceri încungiurat! Nu vede pre săracul ce pâine macar n-are, El lipsei și nevoiei de ceri e condemnat!â€� Așa nenorocitul cârtea, și-n desperare Pleca în jos privirea cu jale și cu dor, Când iată i s-arată un înger de-ndurare Ce vine cu grăbire să-i deie ajutor. O! multe ai șters lacrimi și multă mângăiere A dat nenorocirei frumosul tău îndemn! Fii veselă, o doamnă! căci poți s-alini durere, Și poți de îndurare să dai un mare semn. Bogatul și săracul te binecuvântează; Bogatul, căci ia pildă de nobile simțiri, Săracul, căci prin tine de chin se ușurează, Și scapă de a lipsei cumplite