Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LINGVISTIC
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 5022 pentru LINGVISTIC.
Alexandru Macedonski - Libelule
Alexandru Macedonski - Libelule Libelule de Alexandru Macedonski Libelule grațioase Zboară-n aerul de vară... Au corsete minuscule, Și pe aripi radioase Readuc speranță clară: Zi de vară, libelule. Pestetot metamorfoză, Poezie, scânteiere, Și sub gloria solară, Delta fragedă și roză, Iar, suavă mângâiere: Libelule, zi de
Alexandru Macedonski - Mai Mai de Alexandru Macedonski Mai! Mai! și aurora cu lacrimi de topaze, Mai: albele calicii de crini, dulci flori de-amor, Și vocile de frunze, și raze, și extaze, Ș-a traiului uitare, un chin de care mor. Mai: barca ce se duce pe undele tăcute, Și clarul dimineții, și veseli lopătari, Și luni ce sparg văzduhul pe-azururi renăscute, Și bălți de-argint, și trestii, și candizi nenufari. Ș-oriunde, o natură tot tânără, tot blondă, Și-n cer, pe car de flăcări, Apollon, crud și blând, Lucind într-o părere de cursă vagabondă, Jucându-și caii de-aur și-n inimi
Alexandru Macedonski - Moise Moise de Alexandru Macedonski Când scăzu al său prestigiu, răzvrătiți când fură toți, Vrând să aibă glas profetic, suflet nalt de patrioți, Biblic vers pe buze moarte, zeu semeț sub tâmple-nguste, Moise fața și-o ascunse între mâinile auguste. Preanțeleptul, de trei zile, în extazul lui de sfânt Era stei de nemișcare și cu ochii în pământ... Credincioși îi rămăsese vre o doi — dar fiecare ,,Oare nu mai ești tu Moise?" îi striga cu voce tare. ,,Marea Roșie nainte-ți zid de apă nu stătu? Faraonul înăuntru nu-l făcuși de s-abătu? Oastea lui cea strălucită n-o târâși să piară-n valuri Cât din toată grozăvia numai oase zac pe maluri? Nu făcuși din piatra stearpă să țâșnească alb izvor Care-a curs ca râu de lapte pe al mușchiului covor? Și-n pustie, pe când foamea ne-a fost aprigă dușmană, Nu ne-ai dat îndestularea când ne-ai dat cereasca mană? Scoală — ceasul de restriște nu mai este"... — Dar, tăcut, Se-nălță de jos profetul între-ai săi neîntrecut, Și urcându-se în munte sub a serii strășnicie, Cu nori groși de ...
Alexandru Macedonski - Naiada Naiada de Alexandru Macedonski Printre verdeața smălțuită De flori cu vesele culori Se scurge apa încrețită De-ai zorilor fiori. Iar lângă țărmul cu răchite Răsare goală până-n brâu, Cu sânuri albe și-mpietrite, Naiada limpedelui râu. Și pe când vântul o sărută Cu șiretlic de vagabond, Ea zâmbitoare și tăcută Își stoarce părul
Alexandru Macedonski - Naufragiu
Alexandru Macedonski - Naufragiu Naufragiu de Alexandru Macedonski Țărmurile sunt departe, marea urlă-nfuriată, Luntrea cade sfărâmată; Tânărul pescar ce are cap de înger, corp de-atlet, Înghițit se duce-ncet. Brațul său, în care mușchii stau ca funii încordate, E destins pe jumătate. Ș-aplecându-se pe gâtu-i, al său chip atins de val Poartă-al morții semn fatal. S-a sfârșit! Dar sub făptura ce de-a lungu zace-ntinsă Apa-n brațele-i cuprinsă, De-o simțire nențeleasă e pătrunsă până jos Și se mișcă
Alexandru Macedonski - Neron Neron de Alexandru Macedonski Privire-adâncă. Searbăd. Ca cioc de vultur, nasul; Sprâncene arcuite și trase cu compasul; O frunte largă; buze ca veșteji trandafiri; Pe ochi perdea de gene din pleoapele subțiri Ce lasă să străbată cum stau întredeschise O lume de concepții ș-o lume de abise. De lebădă-i e gâtul; de marmură-al său piept, Aci, de pe-o terasă, îl vezi semeț și drept Privind albastrul Tibru, panglică lucitoare, Pierdut cu mintea-n visuri, scăldat cu fruntea-n soare; Aci, molatec, leneș, apleacă, feminin, Grumazul său de fildeș pe toga sa de in. Neron!... Palatul, noaptea, răsună de orgie Precum răsună, ziua, orașul de urgie... Banchete, flori, Falerno și cântece de-amor Ciocnindu-se, adesea, cu țipete ce mor, Pornesc, peste tot locul, un haos fără nume -- Dar haosu-nsemnează o epocă, ș-o lume. Neron!... E Roma-n flăcări, în lacrimi și-n măcel, Căci Cezarul o știe mai rea și decât el; E vinu-n cupe de-aur și sângele pe scară; Desfrâu de vin-năuntru, desfrâu de sânge-afară... Dar astfel precum este: bizar și criminal, Neron e încercarea de-a fi
Alexandru Macedonski - Niponul
Alexandru Macedonski - Niponul Niponul de Alexandru Macedonski Fantasmagoric de colori, Cu coperișuri lucitoare, Sub largă purpură de flori Niponul magic râde-n soare. Idolatrat de călători Pe marea lui străvăzătoare Scamatorie de colori Și jucărie răpitoare, Niponul magic râde-n
Alexandru Macedonski - Ocnele Ocnele de Alexandru Macedonski Guri deschise-n vârf de stâncă, galerii nemăsurate, Bolți al căror arc se pierde într-un haos neguros, Astfel se deschid sub munte ocnele înfricoșate, Cel de pentru vecinicie loc de muncă fioros! Aci fumurile lumii nu pot să se mai scoboare, Și nici vaiete, nici lacrimi nu pot să reurce-afar', Iar pe ceruri de-arde încă binefăcătorul soare, Pentru cei ce sunt năuntru strălucește în zadar! Scările în lungi spirale tremură ș-abia te poartă, Pasul ți se-mpleticește, spiritul e-ncremenit; De te uiți în jos pe gură, ca l-a Iadurilor poartă, La privire ți s-arată un abis nemărginit! Sute de lumânărele licăresc înnegurate, Și din fundul ce-ngrozește străbătând, pare că-ți zic, C-aci, una lângă alta, zac ființe vinovate, Cu victime înfierate de destinul inamic! Însă dacă chiar lumina până sus abia pătrunde, Zgomotul abia s-aude ca un vuiet subteran, Și multiplele ciocane căror stânca le răspunde Cad p-al sării stei de piatră și recad c-un murmur van. Eu m-am coborât în ele plin de-a lor imensă taină Și ca într-un vis fantastic le- ...
Alexandru Macedonski - Orchestrare
Alexandru Macedonski - Orchestrare Orchestrare de Alexandru Macedonski Superbe note din pian Ca o fanfară se revarsă... Ah! arsă, inima mi-e arsă De soare etiopian. De pe viori fiori încet Prin aer torc mătase fină... Ah! plină, inima mi-e plină De-o suferință de poet. Dar cobza sună înfocat; Divini țigani cu ochii galbeni, Cântați, căci încă mai am galbeni Să uit ce încă n-am
Alexandru Macedonski - Perihelie
Alexandru Macedonski - Perihelie Perihelie de Alexandru Macedonski Nu, de lume nici o vorbă și de glorie nici una Scumpi prieteni, luptătorul de-altădată nu mai sunt; Eu privesc tot înainte, voi în urmă totdeauna, Eu mă duc cu ochii-n ceruri, voi cu ochii în pământ, -- Nu: de lume nici o vorbă și de glorie nici una. Clar azur și soare de-aur este inima mea toată, Și pe când rămâne corpul sub destinul cunoscut, Peste sufletu-n urcare este greu ca să mai poată Să apese-amărăciunea din prezent sau din trecut, -- Clar azur și soare de-aur este inima mea toată. Oh! lăsați pe-oricare suflet în a lui perihelie, Fericiți-l când pământul pentru dânsul a murit, Prosternați-vă când aripi, mai presus de vijelie Îl răpesc în adâncimea unui vis nețărmurit, -- Oh! lăsați pe-oricare suflet în a lui
Alexandru Macedonski - Plecare
Alexandru Macedonski - Plecare Plecare de Alexandru Macedonski Întindeți pânzele, băieți,... Un vânt subțire se ridică, Albastra mare se despică, Pe cer alunecă nori creți... Întindeți pânzele, băieți, Un vânt subțire se ridică. Urcați în vârfuri de catarg Și puneți steagul de plecare Durerea mea dacă e mare, Pământu-acesta este larg... Urcați în vârfuri de catarg Și puneți steagul de plecare. De unde sunt și cine sunt Voiesc să uit pe vecinicie... Ah! de-ar sufla o vijelie În valuri s-aflu un mormânt... De unde sunt și cine sunt Voiesc să uit pe