Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru JUR
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 221 pentru JUR.
... se stânge. Viperă cu două limbi! Astăzi juri și mâini te schimbi! Astăzi juri pentr-a-nșela, Mâine-nșeli pentru-a jura: Deci să moară mișelește Inima care mințește! Apoi crunt și disperat Către tânăr s-a-nturnat: Vezi cadavrul!... Dublă crimă... Este chiar a ...
George Coşbuc - Ceas-rău Ceas-rău de George Coșbuc Baladă Pe când clopotul de sară Sună lung și legănat La biserica din sat, Nina șade-n prag afară Și-ascultând cum bate rară Boarea-n crengile de fag, Fata toarce; stând pe prag Fata toarce; Plinul fus ușor se-ntoarce Pe sub degete cu drag. N-are Nina scumpă salbă, Nici înauriți cercei, Că-s săraci părinții ei, Dar ea are față albă, Ca tăiată-n flori de nalbă, Oblu trup ca bradu-n plai Ea mai are; păr bălai Ea mai are. Și-apoi doi ochi, pentru care Doua-mpărății să dai! Blândă ea, ca faptul sării, Vara când e cer senin, Visator, cu un suspin, Ea privește-n latul zării Cum, din negrul depărtării, Vine-un nor, privind la nor Nina cântă; cu mult dor Nina cântă, Și-a ei gene tainic zvântă Picurii din preajma lor. Dar pe loc ea schimbă glasul Și silește zâmbet plin Căci aude pas vecin; Bate-n casă șase ceasul, Când s-oprește-n tindă pasul: Lângă fata tinerea, Mă-sa vine; lângă ea Mă-sa vine. Și-o întreabă cu suspine: Ce-i cu tine, draga mea?! Nu- ...
George Coșbuc - Decebal cătră popor
George Coşbuc - Decebal cătră popor Decebal cătră popor de George Coșbuc Viața asta-i bun pierdut Când n-o trăiești cum ai fi vrut! Și-acum ar vrea un neam călău S-arunce jug în gâtul tău: E rău destul că ne-am născut, Mai vrem și-al doilea rău? Din zei de-am fi scoborâtori, C-o moarte tot suntem datori! Totuna e dac-ai murit Flăcău ori moș îngârbovit; Dar nu-i totuna leu să mori Ori câine-nlănțuit. Cei ce se luptă murmurând, De s-ar lupta și-n primul rând, Ei tot atât de buni ne par Ca orișicare laș fugar! Murmurul, azi și orișicând, E plânset în zadar! Iar a tăcea și lașii știu! Toți morții tac! Dar cine-i viu Să râdă! Bunii râd și cad! Să râdem, dar, viteaz răsad, Să fie-un hohotit și-un chiu Din ceruri până-n iad! De-ar curge sângele pârău, Nebiruit e brațul tău Când morții-n față nu tresari! Și însuți ție-un zeu îți pari Când râzi de ce se tem mai rău Dușmanii tăi cei tari. Ei sunt romani! Și ce mai sânt? Nu ei, ci de-ar veni Cel- ...
George Coșbuc - Ex ossibus ultor!
George Coşbuc - Ex ossibus ultor! Ex ossibus ultor! de George Coșbuc Publicată în Povestea vorbei , 1896, nr. 8 (28 nov.) (cu titlul Legendă ). Titlul se traduce din latină prin: "Din mormânt se ridică răzbunătorul !" A fost un tânăr împărat – De la mișei a smuls averea Și-a smuls de la tirani puterea Și mulți nebuni a spânzurat. Dar patru inși vorbind în șoapte L-au dus în giulgiuri învălit Și-n codul cel mai tăinuit L-au îngropat târziu în noapte. Cei tari au zis: „A fost mișel! Ne-a prigonit prea multă vreme.“ Iar popii fulgerau blăsteme În cei ce mai vorbeau de el: Nici voie să-și cernească portul, Nici drept să-l plângă n-au avut. Și niciodată n-au știut În ce pământ le doarme mortul. Și nu vor ști! Căci groapa lui În blăstemat pământ s-ascunde. Nici soare-acolo nu pătrunde, Nici plângerile nimănui. Jurat-a iadul să-ngrădească Cu nopți de veci acest mormânt; Iar brazii tac, că nici un vânt Nui clatină ca să vorbească. Dar noaptea-n zare, uneori, Când e furtună-n depărtare, ...
George Coșbuc - Fresco-ritornele
George Coşbuc - Fresco-ritornele Fresco-ritornele de George Coșbuc 1 Viața mea de mult s-a stins și-am îngropat-o. Sunt beat de cad în gropi, și-a cui e vina ? A obrăjorilor cei cu gropiți, șireato ! 2 Ea sta, cu sânul plin de pere, la fântână — Și ea mi-a dat s-aleg pe plac din sân o pară. Și m-am trezit că-mi dă deodată peste mână ! 3 Pe punte-am sărutat mai ieri o fată, Și-acum au dat sătenii jalbă la prefectul, Că fetele stau cârd pe punte ziua toată ! 4 Psaltirea popii o sărut, dar aș lăsa-o, Sărut și mâna preotesei, și-aș lăsa-o, Pe fata popii n-o sărut, și-aș săruta-o! 5 Cu ochi frumoși, cu piept rotund, așa zglobie, Tu, Doamne, ai fäcut-o numai ca să mintă Și numai ca să-mi faci necazuri mie ! 6 Pendru drăguțe ne-am certat vro trei la coasă, — Din ceartă m-am ales cu părul smuls și mâna ruptă, Da-ncalte a rămas că-a mea e mai frumoasă ! 7 Cu șorțu-n ...
George Coșbuc - Iarna pe uliță
George Coşbuc - Iarna pe uliţă Iarna pe uliță de George Coșbuc Publicată în Vatra , 1896, nr. 16 A-nceput de ieri să cadă Câte-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai răzbunat Spre apus, dar stau grămadă Peste sat. Nu e soare, dar e bine, Și pe râu e numai fum. Vântu-i liniștit acum, Dar năvalnic vuiet vine De pe drum. Sunt copii. Cu multe sănii, De pe coastă vin țipând Și se-mping și sar râzând; Prin zăpadă fac mătănii; Vrând-nevrând. Gură fac ca roata morii; Și de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gâlcevesc Vrăbii gureșe, când norii Ploi vestesc. Cei mai mari acum, din sfadă, Stau pe-ncăierate puși; Cei mai mici, de foame-aduși, Se scâncesc și plâng grămadă Pe la uși. Colo-n colț acum răsare Un copil, al nu știu cui, Largi de-un cot sunt pașii lui, Iar el mic, căci pe cărare Parcă nu-i. Haina-i măturând pământul Și-o târăște-abia, abia: Cinci ca el încap în ea, Să mai bată, soro, vântul Dac-o vrea! El e sol precum se vede, Mă-sa l- ...
George Coșbuc - Imnul studenților
George Coşbuc - Imnul studenţilor Imnul studenților de George Coșbuc Cântăm libertatea și numele sfânt Al țării străvechi și-al acestui pământ! Iubirii de neam, ce de-a pururi ne-a fost O pavăză-n lupte și-n pace-adăpost Cântămu-i supremul ei cântec. Cu vesele glasuri de tinere firi, Cuprinși de-amintirea străbunei măriri, Spre soare ni-e gândul și mergem spre el, Lumina ni-e țintă și binele țel Trăiască-ne țara și neamul! Cu dreapta-nălțată spre Tatăl de sus Jurat-am tot ce strămoșii ne-au spus: Unire-ntre frați, și pe Domn să-l iubim Și-altarul de jertf-al națiunii să fim Și sufletul neamului nostru. Iar dacă protivnicii numelui tău Cu oști ar veni ca să-ți facă vrun rău, Ridică-te mândră și nu te-ngrija, Căci inima noastră e inima ta; Tu-ncrede-te-n fiii tăi, mamă. lar dac-ar pieri de pe-ntregul pământ Iubirea de neam și-al credinței avânt: Azilul lor vecinic găsindu-l în noi Le-am crește, ca iar să le dăm înapoi Mai tari și mai trainice
George Coşbuc - La logodnă La logodnă de George Coșbuc Baladă M-așteaptă Nora la palat? Marcele, iute, iute! P-un cal, pe cel mai înfocat, Să fiu în trei minute! Marcel s-a dus, el a venit; La scări un cal, frumos gătit, Nechează, sare-n tropot. Pe când steluțe-n cer apun, Trill bate drum de-a dreptul, Se duce calul, cel nebun, Cât strâmt îi pare pieptul. Menard, ca și Trill, o iubea Pe Nora; doi, iubiți de ea, Din doi s-alegi pe cine? Frumoși și nobili amândoi, Război trebe să poarte, Și, cel ce biruie-n război, E cel iubit de soarte. Rivalii-ncruntă arma lor, Câștigă Trill acest amor, Menard e-n pat de moarte. Hei! plângă, geamă cel murind Și mii de griji apese-l! Deasupra mea doi sori s-aprind Și-mi văd sufletul vesel! Chiar azi, haihui! eu voi chema Pe cel ce moare, hahaha, La joc, că-i azi logodna! Mă cheamă Nora la palat, Al ei sunt pe vecie! Când n-am rival, ea mi-a păstrat Întreg amorul mie! Menard e mort; eu l-am ucis! Dar piară! Pentru-un ...
George Coşbuc - Legendă Legendă de George Coșbuc A fost un tânăr împărat — De la mișei a smuls averea Și-a smuls de la tirani puterea Și mulți nebuni a spânzurat. Dar patru inși vorbind în șoapte L-au dus în giulgiuri învălit Și-n codru cel mai tăinuit L-au îngropat târziu în noapte. Cei tari au zis: «A fost mișel! Ne-a prigonit prea multă vreme.» Iar popii fulgerau blesteme In cei ce mai vorbeau de el: Nici voie să-și cernească portul, Nici drept să-l plângă n-au avut Și niciodată n-au știut În ce pământ le doarme mortul. Și nu vor ști! Căci groapa lui În blestemat pământ s-ascunde, Nici soare-acolo nu pătrunde, Nici plângerile nimănui. Jurat-a Iadul să-ngrădească Cu nopți de veci acest mormânt; Iar brazii tac, că nici un vânt Nu-i clatină ca să vorbească. Dar noaptea-n zare uneori Când e furtună-n depărtare La margini de-orizont răsare Un fulger alb, târziu spre zori, Și-ntr-una spre păduri arată Și scapără spre ea mereu; E, ...
George Coșbuc - Minciuna creștinilor
George Coşbuc - Minciuna creştinilor Minciuna creștinilor de George Coșbuc Proconsulul îi judeca În largul tribunal din piață . Avea doi popi creștini în față . Un scriitor din ceata sa S-a ridicat ca să citească Dovezi și vorbe ce s-au spus De cei ce cred într-un Isus Și despre legea creștinească . — „Ei sunt o seamă de iudei Răutăcioși din cale-afară . Cu ceialalți iudei din țară Se gâlcevesc ca de-obicei . Ei au un zeu, dar fară nume : Ei râd când noi jurăm pe zei : Iar a muri, așa zic ei, E cel mal mare bun din lume !" A râs proconsulul: — „De-l vor , Să fie-al lor de-acuma bunul ! Dar știu ca n-o să vrea nici unul Căci e minciună spusa lor : Hristos muri-n grozavă silă , Dar nu de bunăvoia lui : Ei de-ndărătnici spun ce nu-i Și de-ndărătnici nu mi-e milă !" Dar iată, până când în chin Se zvârcolesc cei doi pe roată , Alți doi se dezlipesc din gloată Și-n fața judecății vin . — „Omoară-ne !" — „Vă-nșeală gândul . Că mă siliți la crezământ ! Dar nu ...
George Coșbuc - Oștirile lui Alah
George Coşbuc - Oştirile lui Alah Oștirile lui Alah de George Coșbuc Noaptea care-ncheie anul Noaptea sfântă, Când cetindu-și El-Coranul Trist mahomedanii cântă Pe răpușii prin bătăi Noaptea asta știe spune De-o minune La Călugăreni prin văi, Când e-n jumătate ruptă Noaptea-n cale, Pe uitatul câmp de luptă Se pornește-un glas de jale Și-apoi multe, și-mprejur Din păduri răsar o mie, Din câmpie Plânge-un nesfârșit murmur. Și murmurul crește-ntruna Și deodată, Urlă-n zare ca furtuna, Și prin zarea spintecată De blesteme și de vânt Ies spahii în șiruri dese, Grabnic iese Oastea-ntreagă din pământ. Căci acum, prin lumea lată, Ies să jure Toți cari au pierit vrodată Pe câmpiile ghiaure, Și-așteptând un semn ceresc Stau gătiți, potop să plece Și să-nece Tot pământul creștinesc. Ei, cu genele-amorțite, Nalță mâna, Iar din bărbile-ncâlcite Iuți își scutură țărâna Și pe cai sărind grăbiți, Învârtesc dușmanii crucii Săbii lucii, De năvală stând gătiți. Furnicând din mii de locuri, Plini de ură; Cu blesteme și batjocuri, Strigă toți ca dintr-o gură Sfântul nume-al lui Isus, Și turbate și-ndrăznețe Mii de fețe, Alergând, privesc în ...