Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru GLUMĂ
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 284 pentru GLUMĂ.
Cincinat Pavelescu - Unui foarte tânăr scriitor
Cincinat Pavelescu - Unui foarte tânăr scriitor Unui foarte tânăr scriitor de Cincinat Pavelescu care mă făcea bătrân, uitând că un om de 83 de ani, cum e ClĂ©menceau, poate să mai conducă Franța, pe când un măgar, la 21 de ani, moare Ești mult mai tânăr decât mine, Și-n glume foarte priceput. Dar eu îți spun de la-nceput: Vorbind de vârstă, nu faci bine! E dintre legile fatale Că omul, chiar octogenar, Mai tânăr e ca un măgar De vârsta
Cincinat Pavelescu - Unui prieten însurat
Cincinat Pavelescu - Unui prieten însurat Unui prieten însurat de Cincinat Pavelescu care, pentru a mă ironiza, mi-a dat într-o seară rimele: nefasta, nevasta și chel; i-am întors astfel gluma: După ce-ntr-o zi nefastă M-a prins soțul la nevastă, De păr eu l-am tras pe el. Morală: Avantajul d-a fi
Constantin Mille - În ajunul anului nou
Constantin Mille - În ajunul anului nou În ajunul anului nou de Constantin Mille Din volumul Caietul roșu Te duci în veșnicie, bătrân cu ghebu´n spate, Saturn la el te chiamă păcatele să-i spui, Și proasta omenire gonindu-te departe, Cu flori primește ´n sgomot pe-al timpului nou pui! Ba spun poeții încă că pruncu-i plin de glume, Că fericirea este în cornul lui, că mâne Mai mândru răsări-va alt soare pentru lume, Că pacea și dreptatea vor lua a vieții frâne! An nou! an vechi! pe lume tot rele o s´aducă; Urcați-l azi în slavă și mâni l-îți blăstăma, Războiul roș de sânge zăbalele își mușcă: Tiranii vor războaie; războaie vom purta. Te duci, moșneag, purtându-ți pe spetele-ți curbate Volumul gros de fapte ce´n cale ai privit: Popoarele în prada mizeriei turbate Și-un tron prin dinamită în aer asvârlit! An nou! ce lucruri nouă aduci pe lume, spune, Sub forma tinereții n´ascunzi vre un bătrân? Ne-aduci oare alinul, ești sol de vremi mai bune? Cu cine ești: cu robii – sau ești cu-al lor stăpân? O parcă văd la anul cum ...
Constantin Negruzzi - Satire și alte poetice compuneri
Constantin Negruzzi - Satire şi alte poetice compuneri Satire și alte poetice compuneri de Antioh Cantemir traduceri realizate de Alecu Donici în colaborare cu Constantin Negruzzi (1844) Prefața autorului Satiră se poate numi acea compunere care prin un stil vesel, luând în râs demoralizația, stăruiește a îndrepta năravurile omenești; pentru aceasta ea în scopul său e potrivită cu orice altă alcătuire morală, dar stilul ei fiind mai simplu și vesel, se citește cu plăcere, și dezvălirile ei sunt mai nimerite pentru că de luarea în râs noi ne temem mai mult decât de orice pedeapsă. Satira și-a luat începutul său în priveliștile populare unde între actele tragediilor se vâra, pentru înveselirea privitorilor, reprezentații comice, în care fețele în chip de satiri prin glume grosiere și cu totul populare, prihăneau năravurile și relele deprinderi ale cetățenilor. Aceste înfățoșeri, romanii urmând grecilor le introduseră în priveliștile lor, iar apoi afară de priveliști începură a face verse satirice. Un oarecare Luțilie deschise drumul lui Orație, Pers și Iuvenal, și aceștia satiricilor italieni, franțezi și de alte nații. Eu în compunerile mele am urmat mai ales pre Orație și pre franțezul Boileau de la carii multe am ...
Constantin Negruzzi - Ursu și oaspeții săi
Constantin Negruzzi - Ursu şi oaspeţii săi Ursu și oaspeții săi de Constantin Negruzzi Într-o zi de carnaval, Ursului i-a venit gust să deie și el un bal. Am greșit, nu bal, ci masă la care erau poftite Dobitoacele din codru, prietene, cunoscute Pentru ospățul acesta, s-a făcut gătire mare Și îmi pare Că nu lipsea nimic alta decât chefu, veselie; Momița s-a socotit că este într-o pustie Nu erau vorbe și glume ce fac bucatele bune, Mauvaise humeur aveau toți, dar de ce nu știu a spune. Momița n-a vrut s-aștepte; oaspeții și pe urs lasă, Și se scoală de la masă. — Ce! Zice ursul, ce ne lași? Cumătră, și und' te duci? — Acolo unde au chef, Bertrand îi răspunde atunci, Cele mai bune bucate, dacă chef nu-i, nu-mi plac Și haz de ele nu fac. Dumnezeu să ne ferească de ospățul iscusit Unde alta decât numai bucatele bune
Constantin Stamati - Bătrânețile
... cu-a lor dulci suferire? Și ce este viața? Când judec cu răceală Și mă uit împrejuru-mi, văd numai amăgire Sau o glumă
Dimitrie Anghel - În umbra de castani
Dimitrie Anghel - În umbra de castani În umbra de castani de Dimitrie Anghel Iubito, te tot aștept să-mi vii, În umbra de castani, Ce-au tăinuit iubirea noastră Atâți amari de ani. Din vremile de mult trecute Om întocmi amorul iarăși Și dând de-o parte toate cele, Din nou ne-om prinde buni tovarăși. Și, îmbătăți de fericire, Om da uitărei-ntreaga lume. Eu după gât te-oi săruta, Iar tu râzând mi-i spune glume. Vântul printre crengi ne-a aburi Cu miros de sulcină, Iar luna-n ceruri răsărind, Ne va-mbrăca-n lumină. Iar noi dormi-vom duși pe gânduri În umbra de castani, Tăinuitori iubirei noastre De-atâți amari de ani. 16 Ianuarie 1889 Reprodusă din „Limbă și literaturăâ€�, VII,
Dimitrie Anghel - Duminica Duminica de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul 17 iunie 1907 Cum te-așteptam odată Duminică Prea-Sfîntă Și cît îmi pari acuma de tristă și pustie... Salonu-i gol, și-n umbră doar samovarul cîntă Asemeni unui popă ce-ngîn-o leturghie. Era cu toate-aceste așa de multă lume, Veneau tenori celebri, și doamne diletante, Poeți sermani, și fete ce între două glume S-extaziau mirate : "Ah ! ce frumos andante !" Tindea amoru-n umbră șiretele lui curse, Și cînd vorbeau de stele, de sori, de tot înaltul, Eu mă plimbam cu gîndul în carul Marei Urse, Doar voi găsi un astru nespeculat de-un altul. Cuvinte fără noimă urcau, dar, orice vorbe Din gura ta căzute, mi se păreau divine, Puteau să cînte-n pace și harpe și teorbe, Căci n-auzeam nimica, de te-ascultam pe tine. Și-acum e gol salonul, e gol, și-n umbra casei Stau vastele fotolii și lung prind să se mire : Pe unde-o fi azi pasul micuț al prea frumoasei, Ce tot venea statornic ca să-și găsească-un mire? Oglinzile-și arată cu jale infinitul Și nu mai vine nimeni... zadarnic stai la geamuri, — "Ce- ...
Dimitrie Anghel - Fantome, 2 Fantome de Dimitrie Anghel Publicată în Cumpăna , I, 11, 5 februarie 1910, p. 171—173 E un amurg de toamnă tîrzie. Soarele scăpătat, cu discul pe jumătate după dealuri, aruncă razele pieziș, depărtările se estompează și o negură albăstrie îndepărtează colinele. În tăcerea aceasta divină care te-mpresoară, nu poți ști ce clipă anume arată ceasul în curgerea vremii. Un sentiment de veșnicie te cuprinde. Pe tăpșanul întins al Copoului, nu e nimeni la această oră. Purpura însîngerează frunza viilor și a copacilor. În vale, ca într-o albie, cetatea veche a lașului, cu albele turnuri și turle de biserici, cu clădirile lui vechi, cu grădinile pline de flori, stă pitit și abia își trimite murmurul pînă aci. Departe, dealurile Cetățuii și Galatei adună ultimele raze de soare pe coperișurile cetăților bătrîne. Și în singurătatea asta a înserării, deodată o umbră de om ieșit ca din pămînt, ca o arătare, a început să plîngă un cîntec trist de vioară. Cu hainele vechi în bătaia vîntului, zgribulit, cu o bărbie violetă înțepenită de coșul uscat al vioarei, cu pletele în neorînduială peste ochi, cu un umăr mai ridicat ...
Dimitrie Anghel - Hefaistos Hefaistos de Dimitrie Anghel — Incendiul unei fabrici de panglici — Ciudat, fantezist și proteiform e focul. Joacă deasupra mlaștinilor în vîlvătăi albastre, înșelînd drumeții rătăciți ; tremură aureole viorii deasupra comorilor ascunse, își prelungește viața în fosforescențe, închizînd-o în putregaiuri, se urcă în stea și se coboară leneș pe suprafața oceanelor, mijește tihnit aprinzînd lumini trandafirii la gura vetrelor, arde ascuns și înflorește în roză uriașă deasupra craterelor vulcanilor, se furișează în zigzagurile fulgerelor albastre, știe să fie uriaș precum știe să fie și scînteie, îi place să se facă temut precum a adorat să fie și divinizat de la începutul vremurilor. Același și divers, fie ascuns îndărătul ochilor noștri sau după colțurata imagine a unei stele, metamorfozat în flacără sau în mare de jăratec, în rază sau scînteie, el tot Hefaistos este, fiul strălucitorului Zeus și al mult geloasei Hera. Eu l-am iubit ca unul căruia îi sunt drage strălucirile, am stat de multe ori de vorbă cu el pînă în tîrziu la gura sobei, în serile de iarnă, ascultîndu-i mitologicele legende, și, deși într-un moment dat mi-a fost potrivnic și mi- ...
Dimitrie Anghel - O amintire despre Verdi
Dimitrie Anghel - O amintire despre Verdi O amintire despre Verdi de Dimitrie Anghel Publicată în Flacăra , II, 52, 12 oct. 1913, p. 411. Sunt puțini fericiți, cărora soarta le îngăduie să intre, fiind vii încă, în Panteonul nemurirei. Gloria are capriciile ei și cheamă, făgăduitoare ca o femeie, surîde vicleană, momește și pierde pe cei mai mulți, pe cei ce n-au fost destul de stăruitori și n-au știut să prindă ceasul potrivit ca să și-o însușească. Ea aprinde însă licăriri de luceafăr în ochii celor aleși și transfigurează pe cei ce s-au lăsat sărutați de ea. Între fericiții aceștia a fost și Giuseppe Verdi, și fiind dat că acum se serbează centenarul lui, voi adăoga și eu o amintire personală. Eram la Roma, prin 1892, mi se pare, și mă reîntorceam spre casa mea din Lațiul vechi, într-o seară tîrziu. Pe străzi, afișe mari colorate, anunțau reprezentația lui Falstaff , ultima operă a bătrînului maestru. Cum o lume neobișnuită forfotea pretutindeni la acea oră și glasuri vesele urcau, m-am apropiat de un grup și am întrebat cărei întîmplări se datorește mișcarea aceasta spontană și am aflat că lumea aștepta venirea ...