Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru FACE SĂ SARĂ

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 439 pentru FACE SĂ SARĂ.

Nicolae Filimon - Omul de piatră

... împărat și o împărăteasă, amîndoi tineri și frumoși, dar nu făceau copii. Într-o zi, veni la împăratul un arap buzat și-i zise: — trăiești, luminate împărate! Am, auzit că împărăteasa nu face copii și am adus buruieni pe care, cum le-o bea, rămîne grea. Împăratul luă buruienile de la arap și porunci -i dea cal împărătesc și un rînd de haine de aur ce-ți lua vederile de frumusețe, apoi chemă pe împărăteasa și-i dete buruienile ... va veni fiul meu și vă face pre amîndoi sloi de gheață; duceți-vă mai bine la sora mea cea mai mică, că ea poate vă găzduiască și vă spuie și drumul la doamna Chiralina. Feciorul de împărat plecă înainte și ajunse la muma Vîntului turbat; plecară și de acolo și ajunseră la ... împărat, prinse o așa de mare dragoste de dînsul, încît căzu la grea boală și ajunse la ceasul morței. Ce nu făcu bietul împărat ca o scape? Dar toate erau în zadar. În cele din urmă, veni o babă și-i zise: — Luminate împărate, trăiești întru mulți ani! Daca vrei se facă sănătoasă fiica împărăției-tale, ...

 

George Coșbuc - Moartea lui Fulger

... jelești; N-ai mâini de fier, ca fier frângi; N-ai mări de lacrămi, mări plângi, Nu ești de foc, la piept -l strângi, -l încălzești! Și tu, cel spre bătăi aprins, Acum ești potolit și stins! N-auzi nici trâmbițile-n văi, Nu vezi cum sar grăbiți ai ... noi o frângi Ne doare c-a fost scris așa, Ne dori mai rău cu jalea ta: De-aceea, doamnă, te-am ruga nu mai plângi. Pe cer când soarele-i apus, De ce plângi privind în sus? Mai bine ochii-n jos -i pleci, vezi pământul pe-unde treci! El nu e mort! Trăiește-n veci, E numai dus. N-am cap și chip pe toți -i spui Și-aș spune tot ce știu, dar cui? Că de copil eu m-am luptat În rând cu Volbură-mpărat Și știu pe ... Și ea-l trăia. Senini de plânset ochii ei, Vedea bărbați, vedea femei, Cu spaimă mută-n jur privea. Din mult nimic nu-nțelegea; Și muncea ...

 

Nicolae Gane - Astronomul și doftorul

... pănă în țările cele mai depărtate de la apus. Se zicea cum că grâiele rodesc în pământul ei atât de mult, încât oamenii nu dovedesc le strângă în girezi; că vinul din podgorii curge în pârăie, încât oamenii, nemaiavând ce face cu el, îl uită cu anii în pivnițe pănă ce putrezesc doagele și cercurile poloboacelor și rămâne vinul în cămeșa lui; că oamenii sunt blajini ... complicată cu intoxicație de sânge, sau o hypertrophie a inimii; și una și alta sunt boale grabnice și fără leac. — Așa trebuie fie negreșit... d-ta ești doftor și le știi aceste, răspunse astronomul plecându-și capul. — Ascultă-mă, urmă doftorul; nu cumva ne culcăm cu dânșii în odaie în astă-noapte, căci mâni dimineață o fim învinovățiți că i-am otrăvit. — Bine zici. Niță, după ce mântui de ospătat, își șterse mustețele și-și aprinse luleaua, cu aerul mulțămit ... a omului ce și-a îndestulat pofta mâncării. — Nevastă, zise el, pregătește așternut pentru musafiri: d-nealor sunt osteniți și vor se odihnească. — Foarte mulțămim! răspunse din nou doftorul. Noi ne vom culca afară pe prispă, căci suntem siliți ...

 

Ion Creangă - Popa Duhu

... popi, înlemniți cu mânile la piept, cât pe ce cadă amețiți din picioare, de frică și de rușinea arhipăstorului. Nu târziu după aceasta, mitropolitul face pe părintele Duhu arhimandrit cu mitră, adică îi dă voie poarte straie de mii de lei, fără aibă cu ce și le cumpere. Și părintele Isaia, în loc umble morțiș, ca alți popi, după cerșitorit, luând și de pe viu și de pe mort, aibă cu ce se împopoțona, el, dimpotrivă, zicea că este de altă părere, și anume: "Decât dai de pomană la calici sâmbătă, mai bine ceva de băut mahmurilor, marța..." Odată, chemând epitropul unei biserici mai sărăcuțe pe părintele Duhu slujească de hram, sfinți-sa și-a atârnat la piept o cruce mare de lemn, legată cu sfoară groasă de cânepă, zicând: â ... sunt pe ceriu... Ploscuța mea, iubit vas, Pasere cu dulce glas, Eu la gură te rădic. Tu îmi cânți: coglic! coglic! Și nu mă-ndur te las, Căci mă plesnești tot în nas. Vai, sărace poloboace, De te-ai face mai încoace;

 

Duiliu Zamfirescu - Tănase Scatiu

... dacă-s caii stătuți de drum... În același timp voi sară în noroi. Stăpânu-său îl apucă de ceafă: — Ce faci, mă!... Vrei sari în noroi și apoi te sui în trăsură, ca un porc? — Poi ce fac? — te ia dracu, asta faci. Nu poți te cobori de pe capră în trăsură? Stoica se uită cam urât la priporul ce se întindea din vârful caprei. Se simțea în ce hal ... mână și voi treacă într-altă odaie. Elchemă fata înapoi: — Zoițico, stai aici. Fata nu prea vrea. Mamă-sa o ruga binișor rămână. Ea rămase, dar fără voie. — Nu vrei stai cu tata? încercă el zică, cu glas blând. — Nu, răspunse fata, gata plângă. — Atunci, hai, marș! Fetița se întoarse spre ușă, cu mâna la gură, neîndrăznind iasă, dar în același timp nevoind rămână. — Marș! nu te mai văd în ochii mei, urâto. Fata izbucni în plâns. Mamă-sa, care o aștepta la ușă, o luă în brațe și trecură ... ...

 

Ion Luca Caragiale - Infamie

... la dumneata -ți ceară un serviciu și mă roagă pun o vorbă bună în favoarea lui. Nu știu cu cât mai multă căldură ți-l recomand. Contez pe amiciția d-tale, că ai -l tratezi ca pe mine însumi, pe amicul meu, pe bunul meu amic. Aș fi fericit aflu că acest om, pe care-l iubesc ca pe un frate, cunoscându-l ce om de treabă și capabil este, a obținut ... într-un peș un serviciu schiop de salată. Băiatul mi-aduce un borș... Nenorocitul! Vrea -mi toarne borșul din ceașcă în farfurie și, stângaci, face o mișcare cu cotul și răstoarnă peste plicul meu serviciul cel schiop. Piaza rea! zic eu în gândul meu... S-a vărsat undelemnul ... meu! Îl iau repede și-l șterg... Din nenorocire, hârtia plicului a înghițit destul undelemn și destulă zeamă caldă... Ce e de făcut? -l mai șterg! Tot ștergându-l în amândouă palmele cu șervetul... altă nenorocire!... plicul se dezlipește! E peste putință duc persoanii o scrisoare în așa hal. alerg la amicul meu,

 

Ion Luca Caragiale - Infamie...

... la dumneata -ți ceară un serviciu și mă roagă pun o vorbă bună în favoarea lui. Nu știu cu cât mai multă căldură ți-l recomand. Contez pe amiciția d-tale, că ai -l tratezi ca pe mine însumi, pe amicul meu, pe bunul meu amic. Aș fi fericit aflu că acest om, pe care-l iubesc ca pe un frate, cunoscându-l ce om de treabă și capabil este, a obținut ... într-un peș un serviciu șchiop de salată. Băiatul mi-aduce un borș... Nenorocitul! Vrea -mi toarne borșul din ceașcă în farfurie și, stângaci, face o mișcare cu cotul și răstoarnă peste plicul meu serviciul cel șchiop. Piază rea! zic eu în gândul meu... S-a vărsat undelemnul ... meu! Îl iau repede și-l șterg... Din nenorocire, hârtia plicului a înghițit destul undelemn și destulă zeamă caldă... Ce e de făcut? -l mai șterg! Tot ștergându-l în amândouă palmele cu șervetul... altă nenorocire!... plicul se dezlipește! E peste putință duc persoanei o scrisoare în așa hal. alerg la amicul meu,

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Hagi-Tudose

... dragă cutare?..." "Atât"... "Scump, scump de tot la așa vremuri. Vremuri grele!" Și pleacă... Intră peste drum. Șterpelește icrele de cosac. Rupe o bucățică, îi face vânt. Pleasc, pleasc... "Cum petreceți icrele?"... "Atât"... "Scump, scump. Vremuri grele!" Și pleacă... Se duce la pastramagiul din colț. "Ia vedem, vericule, cum ți-e marfa, că nu mai dau pe la cutare"... Ia o feliuță, îi face de petrecanie. "Cum o dați?" "Pe parale și atât." "Aș, v-ați scumpit de tot! S-au dus vremurile alea... Vremuri grele!" Și pleacă. Îi ... înaintea noastră, o firfirică de paispre'ce și-i zise: "Jupân Hagiule, mi se pare că dumitale ți-a căzut la miruială". Hagiul sări în capul oaselor. Se apropie de firfirică. O țintui cu ochii, că -i fi dat cu piciorul n-ai fi mutat-o din loc. Întinse mâna... Când se aplecă de jumătate, pe noi, din spatele lui, bărbați ... lângă dânsul - îi pomenea, la Crăciun, taie și ei un porc, ca tot creștinul, bătrânul răspundea: - Îmi face rău, nepoată, s-aud guițând... Îmi face ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Pravoslavnicul și slăninele

... „Într-una, într-una, cruci peste cruci ; cine face într-una cruci ca crucea se usucăâ€�. Dar, neavînd încotro, chemă pe bătrînul pravoslavnic ca taie porcul. Tăiară porcul. Aprinseră un foc de paie cu cîteva găteje ; îl pîrliră, îl frecară cu cărămida ; îl spintecară ; slăninele le făcură în patru ... La urmă, românul, mulțumit, vroi dea cîteva bucăți de carne pravoslavnicului. Bătrînul își făcu cruce, se cutremură și cu nici un preț nu voi primească, zicînd c-un glas de mucenic : -Lasă, lasă, omul lui Dumnezeu, că pentru Dumnezeu am muncit. Ei, dar cine-mi fusese omul cu crucile ... rămăsesee pe suflet slăninele, groase ca un lat de palmă. Le simțea pe limbă și în cerul gurii. Pravoslavnicul așteptă pînă după miezul nopții fără închiză ochii, trudindu-se cu gîndul cum șteargă slăninele spînzurate în podul casei. Se gîndi el ce se gîndi, și înainte cu „Doamne-ajutăâ€� și cu Sfînta Scriptură. Cînd ajunse la ... ușe, zise : - Dăschideți voi ușile, și vi se vor dăschide vouă porțile raiului ! Aș ! bieții oameni dormeau duși. Nu se auzi nici pis. Unul barim se fi întors dup-o parte p-alta. Ei, e greu ...

 

Mihail Kogălniceanu - Soir%C3%A9es dansantes (Adunări dănțuitoare)

... tovarășul neapărat al scaunelor și al policandrului ce se împrumută din mahala. Apropo de împrumut, am cunoscut un tânăr care, fiind îndatorit de rudele sale împrumute pentru o nuntă niște argintării și niște scaune, învăța pe de rost numărul scaunelor, cuțitelor și furculițelor scrise în izvod. Cavalerul numai aibă picioare, mâini, o părere sau o măhală de trup, cu groși posteriori, și fie înzestrat cu o pereche de pinteni lungi ca sulița urieșului Goliat , este plăcut și poftit la toate balurile; și damele, care obicinuit șed pe ... un joc cu bucurie și, spre mulțumire, îi aruncă câteodată o căutătură dulce prin niște gene afumate de patruzeci de ani. Cavalerul are toată voia ieie între vals și contredansă, din vreme în vreme, câte un posmag. Trebuie -l vezi pe bietul băiet când își scoate mănușile și-și întinde tremurânda mână pe tabla și, când a luat un posmag fără ... cu numele de limonadă, purtate pe tabla, din ceas în ceas. La mijlocul suarelei, zama de ciorbă numită bulion sau ceaiul cu franzelă prăjită își face intrarea triumfală... ș-apoi

 

Ion Creangă - Capra cu trei iezi

... toate unul cu altul". Într-o zi, capra cheamă iezii de pe-afară și le zice : - Dragii mamei copilași ! Eu mă duc în pădure ca mai duc ceva de-a mâncării. Dar voi, încuieți ușa după mine, ascultați unul de altul, și nu cumva deschideți până ce nu-ți auzi glasul meu. Când voiu veni eu, am vă dau de știre, ca mă cunoașteți, și am vă spun așa : Trei iezi cucuieți Ușa mamei descuieți ! Că mama v-aduce vouă : Frunze-n buze, Lapte-n țâțe, Drob de sare În spinare ... Dumnezeu, sfinții îți ieu sufletul." ș-apoi ține tu minte, copile, ce-ți spun eu : că de i-a mai da lui nasul mai miroase p-aici, apoi las' !... Numai tu, nu cumva te răsufli cuiva, ca prindă el de veste. Și de-atunci căuta și ea vreme cu prilej ca facă pe obraz cumătru-său. Se pune ea și stă în cumpene, cum dreagă și ce ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>