Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru FĂRĂ PUTERE

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 663 pentru FĂRĂ PUTERE.

George Topîrceanu - I. Minulescu: Trei romanțe pentru mai târziu

... Simbolul celor trei semnale Ce conturează-n spațiu Albe Și verzi Intenții criminale? Păzea, că e iresponsabil, El are flacări în artere Și te pălește fără veste cu patruzeci de cai putere! Pufnește, Zbârnâie, Se-ntoarce Și lasă-n urma lui, pe drum, Miros albastru de benzină Și nori de pulbere Și fum... S-a dus ... De trei zile cerul varsă lacrimi mari De crocodil... Plouă! Plouă ca-n Parisul lui Verlaine... Din loc în loc, Te insultă modestia unor ghete fără toc. Mai departe, Când coboară din cupeul ei grăbită, Până sus zărești dessous-ul unei doamne Din elită, — Iar pe strada animată ca la ...

 

Ion Luca Caragiale - Cuvântare

... părăsi pe acest om niciodată (ovațiuni nesfârșite, aclamațiuni și urale sguduitoare). II Domnilor, Un orator de mare marcă (nu se află printre noi; pot asta fără să-i ating modestia) numea odată orașul Ploești, Atena, iar pe dv. vă numea Atenieni. Venea el, orator atenian, în Atena democrației române, în fața ... înainte nu se mai făcuse iar o fuziune ? Ce soartă a avut ? S'a spart ! iar partidul conservator care, fiind la putere, putea fără fuziune sta la putere, a căzut dela putere grație fuziunii. Și în definitiv, pentru ce ? Pentru o neînțelegere bugetară de vreo 200 și ceva de mii de lei. Șeful guvernului, cu un gest ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de ianuarie

... cu simțirile-ncordate, Mi-ai fost soră preaiubită și mi-ai fost și crud călău. Ca Iacov frumos și tânăr ce-adormise la fântână, Deșteptat fără de veste de un înger lucitor, Mă chemași la luptă cruntă și ai vrut să-mi fii stăpână Și să-mi pui pe beregată uriașul ... tic-tac Regulat orele vieții bateți ca un cronometru, Știu că versurile mele în adâncul vostru tac. Ele nu vă spun nimica, — sunt cuvinte fără viață, Cel mult sunete deșerte pentru moartea ce vă-ngheață; Dar pe harpa mea de aur poezia va zbura Și acum și totdeauna: — și ... plâns și suferit. Voi care cunoașteți viața sub oricare formă — voi, Frunze veștede, purtate de răstriște prin noroi, Voi care-ați umblat pe uliți fără haine, fără pâine, Și v-ați dus prin ploi și zloată cum se duce câte-un câine, Ridicând în lupta vieții frunți semețe de eroi, Voi, nesiguri ... voi singuri ați trăit... Sufletul e o poemă cu un cer nemărginit. O! dar voi, care prin viața ce pe buni și răi adapă, Treceți fără ...

 

Mihai Eminescu - Iconostas și Fragmentarium

... stau în singurătate și plâng . Dară veni-va ziua în care se va ridica un erou care-a aduce nouă mărire și nouă putere. Și tu ești acel erou. Tu ești Messia , îngerul meu! Tatăl tău poartă coroană, mama ta e sclavă. Copil de sclavă—copil de rege să ... și juca cu ascuțișul lui în lumina lampei. Lumina pâlpâia mai tare. — Ți-o jur pe D-zeul Sionului, noaptea aceasta nu va trece fără să am banii toți. Ești surd, bătrânule , n' auzi ? — Lumina încă arde, zise Levy. — Am spus, lumina între tine și mine — iată ...

 

Petre Ispirescu - Poveste țărănească

... fie pricina de le-a zis tată-său să-i păzească mormântul în trei seri d-a rândul. Și mergând așa, fără să știe nici el unde merge, și cu gândurile duse, se pomeni că pierde poteca și nu mai știe unde merge. Dă în sus, dă ... la un luminiș, și acolo în mijlocul luminișului zărește un foc mare și pe foc o crăcătiță, din care ieșea un fel de glas, dară fără să știe el ca ce să fie. Stete locului, și mai ascultă. Auzi ca și întâi. Se mai uită o dată, dară nu văzu pe ... cerca și el. Și așa îl lăsaseră zmeii viu. El se duse binișor, și până a nu pune piciorul pe prag, întinse mâna fără să-l simță nici măiestrele, apucă cocoșul de gât și i-l răsuci, de nu mai zise nici pis! apoi deschise ușa încetișor, trecu la ... de ascultară la gura băiatului să intre după dânsul câte unul, unul; căci fiul cel mic al împăratului sta acolo înăuntru cu paloșul în mână, fără să știe zmeii, și cum intrau, el hârșt! le lua capul și îi trăgea cu totul în cameră. Făcu unuia, făcu la doi, până la ...

 

Ion Luca Caragiale - Criza de cabinet

... avea a zice și noi cuvântul nostru. Astăzi voim a face numai ceea ce s'ar putea numi diagnosis crizei ministeriale, fără a ne preocupa dacă boala este mortală sau cine va fi moștenitorul, în caz de moarte. Spectacolul ce ne este dat a ... emiteau tot d'odată și biluri de încredere sau de indemnitate. Și astfel d. Brătianu și cu colegii săi urmând calea semănată de izbânzi, netedă, fără obstacole, fără primejdii și fără decepțiuni proclamau sus și tare că țara este cu d-lor. Erau poate sinceri. Își închipuiau poate serios că calea lor îi duce la capitol ... ține acum strâns legat de d. Cogălniceanu este că simte că are în acest bărbat aceea ce nu poate găsi în jurul său, adică o putere intelectuală, o capacitate. Asemenea marfă este rară în partidul radical și fericitul proprietar actual nu voiește a se desface de dânsa cu niciun ... zice că toate sforțările d-sale au fost zadarnice și că tot d-sa rămase însărcinat a purta greutatea situațiunii cu ai săi, fără ...

 

George Coșbuc - Faptul zilei

... bei. Pe-ncetul tăria-nflorită Cu galben ca strugurii copți S-albește din clipă-n clipită. Pe culmi întunerecul piere, Dar valea e-n neagra putere,    A umedei nopți. Pe sus, pe pustiile zgheaburi, Prin râpele munților suri, Zac zmeii cu trupul de aburi, Și ceața prin noapte-nchegată ... ceață Și-n cale s-adună cărunte Târându-se-alene spre munte    De-a lungul prin văi. E-n flacără bolta senină, Și fără-ntrerupere-acum Se varsă tăcută lumină, Se varsă grăbită, se-ntinde Pe dealuri, pe coaste, s-aprinde    Pe șesuri, pe drum. Și parcă străbate-o ... cântă și codrul și vântul    Și-o mie de guri. Ici oameni cu coasa pe umăr, Și fete cu secerea-n brâu, Iar gloata cea fără de număr A celor de-o sută de neamuri Se joacă-n arinii cu ramuri    Întinse pe râu. Și care, și turme-n ...

 

Elena Liliana Popescu - Imn Existenței

... pribegie, de gând imaginată, aflat din ignoranță în starea ce-l aruncă în cea mai grea robie, de simțuri dominată. Și-n vastele iluzii cuprins fără să creadă, trăind în neființă, a Sinelui uitare, Ființa-om pierdută, ajunsă să decadă ca numai prin credință să afle-n fiecare Făptură ... să poată-atunci să vadă că toate sunt create și-n haina pământească, ce Forma o exprimă, Adăpoestesc un suflet mereu în căutare, ce e fără de moarte prin har dumnezeesc – Și-atunci să-Ți mulțumească, primind a ta iertare de tot ce îl desparte, dar zorii îi ... și dăinuie în Fire, din Inimă ivită și-n inimi revărsată – Pe care-a căutat-o, de când se știe, omul privind, fără să vadă, în tot ce-l înconjoară acel etern în toate, ce îl conține-atomul, a viului dovadă și singura comoară Ce-l ... umbra devenirii, doar amăgiri deșarte. De noi și noi dorințe împătimit să fie, a căror împlinire să-nlănțuie mai tare Ființa-om aflată fără ca ea să știe spre marea regăsire, în lungă căutare... VIII Văzu că amintirea – a tot ce-a fost odată ...

 

Edgar Allan Poe - Corbul din Edgar Poe

... atât mă torturează,     â€œȘi să vedem, nu-i vântul?…â€� Deschid, un corb măreț,     Bătând frumos din aripi, se năpusti în casă,     Și fără plecăciune, ca un baron se lasă     Pe bustul divei Pallas, privindu-mă-ndrăzneț.     În fața unui oaspe cu mutră de cucernic,     Și negru ca ebenul ... cu glas puternic,     Strigai: “Pe țărmii nopții ce nume prințiar     Ai tu?â€� El, la-ntrebare, răspunse: “Niciodată!â€�     Răspunsul, pentru mine, era fără-nțeles,     Și cine-avu prilejul a întâlni vreodată     O pasăre lugubră, și noaptea mai ales     Când este în putere, să șadă cocoțată     Pe bustul divei Pallas, s-o cheme “Niciodată!â€�     Dar corbul numai două cuvinte-avu de zis     Și parcă-ntregu-i ... sinistră răspunse: “Niciodată!â€�     Desigur, aste vorbe le-a învățat vreodată     De la un om de soartă și ceruri prigonit,     Un om fără iluzii și-atâta de zdrobit     Încât, văzându-și viața de soartă blestemată,     Nu mai putea să spere în lume: “Niciodată!â€�     Trăsei, în a ... al îngerilor duh;     â€œOh! Crud și mizerabil! – strigai atuncia – Domnul     Din toată omenirea pe mine m-a ales?     Oh! Bea, ...

 

Iuliu Cezar Săvescu - Corbul din Edgar Poe

... atât mă torturează,     â€œȘi să vedem, nu-i vântul?…â€� Deschid, un corb măreț,     Bătând frumos din aripi, se năpusti în casă,     Și fără plecăciune, ca un baron se lasă     Pe bustul divei Pallas, privindu-mă-ndrăzneț.     În fața unui oaspe cu mutră de cucernic,     Și negru ca ebenul ... cu glas puternic,     Strigai: “Pe țărmii nopții ce nume prințiar     Ai tu?â€� El, la-ntrebare, răspunse: “Niciodată!â€�     Răspunsul, pentru mine, era fără-nțeles,     Și cine-avu prilejul a întâlni vreodată     O pasăre lugubră, și noaptea mai ales     Când este în putere, să șadă cocoțată     Pe bustul divei Pallas, s-o cheme “Niciodată!â€�     Dar corbul numai două cuvinte-avu de zis     Și parcă-ntregu-i ... sinistră răspunse: “Niciodată!â€�     Desigur, aste vorbe le-a învățat vreodată     De la un om de soartă și ceruri prigonit,     Un om fără iluzii și-atâta de zdrobit     Încât, văzându-și viața de soartă blestemată,     Nu mai putea să spere în lume: “Niciodată!â€�     Trăsei, în a ... al îngerilor duh;     â€œOh! Crud și mizerabil! – strigai atuncia – Domnul     Din toată omenirea pe mine m-a ales?     Oh! Bea, ...

 

Ion Luca Caragiale - Cometa Falb

... haotic. Credeam în ce spuneam ? — Nu știu. Credeau acei ce m-ascultau ? — Nu crez. Și cu toate astea, ce limpede expunere, ce argumentare fără greș ! Întîi, partea istorică… Seneca cel dintîi expune într un chip magistral cunoștințele străvechilor chaldei asupra cometelor, și, din spusele lui, se vede că noi ... încet, și tot așa și iar așa, pînă s-au depărtat una de alta ca de la pămînt la cer, și au dispărut în haosul fără fund apucînd fiecare pe deosebite cărări — așa că am putea zice aproape cu siguranță cum că n-au să se mai lipească la loc ... proorocire nu s-a-ndeplinit. Atît mai bine ! N-a fost voința Domnului să se prăpădească bunătate de planetă, care sufere, fără să geamă, greutatea atîtor păcate și atîtor prostii. Tatăl ceresc n-a voit nici de astă dată pieirea noastră, a greșitei ... planele ; să le aducă de aproape aminte, cum ne-a adus și nouă, întîi de puterea și apoi de bunătatea celui întru toate fără

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>