Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DA ÎN LEAGĂN
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 172 pentru DA ÎN LEAGĂN.
Emil Gârleanu - Ochiul lui Turculeț
... trăsura printre lanuri de rapiță; un vânt ușor legăna floarea galbenă, aurită în revărsarea celor dintâi raze ale soarelui. Pe margini, în zări, pădurile rămâneau în urmă, albăstrii, păreau că lunecă una după alta, pe fața cerului, ca niște nori. Câte un ciocârlan se ridica deodată, din fața calului, și zbura ... zice. — Ei, și ție ce-ți lipsește? Flăcăul nu-mi răspunse de-a dreptul. — Ei nu-i lipsește nimic, îi întreagă. Da eu, dă, știi, sunt cam beteag. Și se scărpină în cap. De-abia acum îl înțelesei. Am uitat să-ți spun ce era mai însemnat: bietul Turculeț se împunsese c-un țăpoi și pierduse un ... A doua zi către prânz eram pe ulițele Bucureștiului, cu Turculeț după mine. Eu, cam stingherit, o luasem cu câțiva pași mai înainte. Turculeț venea în urmă, cu pălăria lui cea mare cât o roată de car, cu cizmele înalte, de iuft, în ale căror crețuri aducea aninate câteva paie tocmai din Urziceni. Am ajuns și am intrat în prăvălie. Turculeț al meu și-a scos pălăria, s-a plecat la ușă să nu se lovească, a venit ...
George Topîrceanu - Rapsodii de toamnă
... o peste luncă Frunzele-n bejanie! II Într-o clipă, alarmate, Ies din șanțuri vrăbiile. Papura pe lac se zbate Legănându-și săbiile. Un lăstun, în frac, apare Sus pe-un vârf de trestie Ca să ție-o cuvântare În această chestie. Dar broscoii din răstoacă Îl insultă-n pauze Și din papură-l provoacă Cu prelungi aplauze. Lișițele-ncep să strige Ca de mama ... Farmec dând regretelor, Stau de vorbă între ele: "Ce ne facem, fetelor?..." Floarea-soarelui, bătrână, De pe-acum se sperie C-au să-i cadă în țărână Dinții, de mizerie. Și cu galbena ei zdreanță Stă-n lumina matură, Ca un talger de balanță Aplecat pe-o latură... Între gâze, fără ... frică Se re-ncep idilele. Doar o gărgăriță mică, Blestemându-și zilele, Necăjită cere sfatul Unei molii tinere, Că i-a dispărut bărbatul În costum de ginere. Împrejur îi cântă-n șagă Greierii din flaute. "Uf, ce lume, soro dragă!" Unde să-l mai caute? L-a găsit ... De mirare parcă-și ține Vântul respirația. Zboară vești contradictorii, Se-ntretaie știrile... Ce e?... Ce e?... Spre podgorii Toți întorc privirile. Iat-o!... Sus ...
George Topîrceanu - Noapte de iarnă (Topîrceanu)
... George Topîrceanu - Noapte de iarnă (Topîrceanu) Noapte de iarnă de George Topîrceanu Cad din cer mărgăritare Pe orașul adormit... Plopii, umbre solitare În văzduhul neclintit, Visători ca amorezii Stau de veghe la fereastră, Și pe marmura zăpezii Culcă umbra lor albastră. Iarna!... Iarna tristă-mbracă Streșinile somnoroase, Pune ... fără veste Rezemat de-un felinar. Fața lui se lămurește, — Pare-nduioșat acum... Visător și lung privește Casele de peste drum: Poartă mică... pomi în floare... O fereastră luminată... Streșini albe de ninsoare... Toate-i par ca altădată! Și păreri de rău trecute Cad pe inima-i trudită, Ca un ... de păsări mute Pe-o grădină părăsită: „Bulgăraș de gheață rece, Iarna vine, vara trece Și n-am cu cine-mi petrece... Bulgăraș topit în foc, Dacă n-am avut noroc! Dacă n-am avut noroc...â€� Glasul, înecat, se curmă. Omul, șovăind în stradă, Pleacă iar, lăsând în
... să se cearnă peste pământ, ușoară, ca un colb de argint. Departe, cine știe unde, se văd dealurile, mai încoace câmpul, aproape satul și, chiar în față, își desface stâlpii din umbră casa de la cealaltă margine a ogrăzii. Aerul se înfioară; cocoșul răsuflă fericit, apoi își udă pliscul ... tinerica; uf! tare l-a mai plictisit. Colo, mai jos, Țiganca, sora Surei; ceva mai tânără, dar tot o poamă: amândouă gâlcevitoare foc. În dreapta, la rând, pe crengi deosebite: Roșcata, Bogheta și Cucuieta; bune fete, dar prea își scoteau ochii de la el și prea i se țineau ... Cel puțin Berca, de pe creanga cea mai de jos, văzuse că n-are încotro și-l lăsă în pace. Dar unde-i Puica? Asta, da, îi era dragă ca ochii din cap. Puica e o americancă albă ca laptele, puțin mai răsărită decât un ou și cu un cucui mai ... îl săruta de „bună dimineațaâ€�. Și-n aceeași vreme, într-o scăpărare orbitoare, din fundul zării, cele dintâi două raze ale soarelui se topiră în ochii celor doi îndrăgostiți. Cocoșul își înfoie penele și rămase așa, minunat, în ...
... ce sun-aice, lui Apolo nu-i strein, Fiind gemine cu rostul ce-i urzit din cel latin. Armoni-a strâns pe oameni în plăcuta societate, Adunând pre ii din codruri în statornica cetate; De cântarea lui Orfeos munții Traciei s-umpleau, Și de sunetul cel dulce crude fiare se-mblânzeau. Însăși ruga de evlavie unei inimi ... ură, Fermăcându-ni adapă d-o înalt-învățătură. O, români, români ai Daciei, ce purtați un mândru semn De-origină, istoria acum fie-ni îndemn! În vechime maica Roma, ce-a fost doamnă-n toată lume, Ni-a lăsat legi și pământuri, vorba sa și-naltul nume ... s-a pastrat, Când senină soarta luce, fi-vă astăzi defăimat? Nu, prin muze ș-a virtutei dorul dulce și fierbinte, În noi lumea să cunoască strănepoți romanei ginte. Tu, Moldavio mănoasă, ce pre mine ai născut, Adăpost dă giunei muze care ist vers a țesut ... și tânăr laur, ce din țărnă-acum răsare; Cu puternic scut să-l aperi de-a fortunelor turbare; Cum va prinde rădăcină și în ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Lene
... de soare, voinice, cu părul fără coloare, cu ochii negri, cu sânul micșor și pietros, și vânătoarea. - Iar mie îmi plac fetele sfiicioase, fragede, neștiutoare, în ochii cărora se vede ciuda curiozității, și în al doilea rând, un cal negru cu trapul deschis, repede, cu nările răsfrânte și cu răsuflarea abia simțită. Cel d-al cincilea, care în tot timpul căldurii stătuse cu capul între mâini și cu coatele pe genunchi, deschise gura și începu să vorbească încet și pe gânduri: - Pe mine ... care se întoarce când cu fața, când cu spatele înaintea ta. Ziua, când soarele inundă lumea cu un potop de lumină stau ceasuri întregi privind în vag, printre gene. Și micul curcubeu lipit de grăsimea genelor să aprinde, și să desfășuară, și să precipită pe albastrul străveziu al cerului. În diminețile de iarnă, focul s-a stins de mult în sobă, este frig în odaie, obrajii și vârful nasului sunt reci, și stând ghemuit în plapumă, simț, gust cu plăcere, mă îmbăt din căldura care să înconvoaie după trup, între mine și plapămă, ca o vată moale și căldicică. În ... și mărirea colosală a rămășiții ei; lenea la mine este o stare de magnetism animal; este o realitate mai puternică decât adevărata realitate.
... Vasile Alecsandri - Erculean Plecat-au în zori Trei surori la flori. Sora cea mai mare S-a dus înspre mare, Sora cea mezină Pe mal, în grădină, Sora cea mai mică Și mai sălbățică S-a dus, mări, dus Pe Cerna în sus [2] Iar în urma lor Mulți voinici cu dor S-au luat cântând Ș-au venit plângând. Iată-un căpitan Căpitan râmlean, [3] Că mi se ivește, Pe ... de floricele Ivite la stele. [1] Această legendă pare a cuprinde o alegorie ingenioasă și poetică asupra descoperirii apelor minerale de la Mihadia în Banat. Numele de Ercul Erculean repoartă gândirea la timpurile domnirii romanilor în Dacia, pe când băile astăzi cunoscute sub numele de Mihadia purtau numirea latină de: Pontes Herculi și ad media acquae sacrae . Chiar acum încă unul ... izvorul lui Ercul, zeul puterii, căci apa lui este întăritoare. Sora cea mai mică și mai sălbățică ce stă ascunsă într-o stâncă și plânge în umbră adâncă reprezintă negreșit, sub o formă alegorică, un izvor limpede și dătător de viață. Temerea ei de a fi sorbită de razele ...
Dimitrie Anghel - Alaiul vechiturilor
... Dimitrie Anghel - Alaiul vechiturilor Alaiul vechiturilor de Dimitrie Anghel Publicată în Scara , II, 520, 25 iunie 1911, p. 1—2. Regina Mab încă singură a rămas stăpînă pe spațiul infinit. În cărucioara primitivă, ea sfidează fără frică, întîlnind în calea ei păsările cu aripi de trestie și pînză, pe care le-a făcu omul în setea lui de libertate. Ea singură aleargă stăpînă pe vînturi, călătorește pe drumuri de nouri ce i se aștern, face popasuri pe poduri de senin ... s-a trezit de mînecate, să vie să vadă pasărea-om. Și atunci, vehiculele cele mai extraordinare, căruțele cele mai ancestrale, tot ce, în sfîrșit, poartă roți și copite a fost scos la iveală, și atunci numai mi-am putut da seama ce repede pas a făcut civilizația. Era o adevărată procesie, un nesfîrșit monom de lucruri eteroclite, cel mai bizar caleidoscop retrospectiv al ... gloaba de saca și de pompe funebre, toate erau reprezentate. Într-un avînt de nedescris, cumpănindu-se, legănîndu-se, ajungîndu-se pe drum, lăsîndu-se în urmă, privind cu fereștile lor sparte, prinzînd
Cincinat Pavelescu - Pastel rustic
... poleit De amurgul ce pălește, Legănându-se plutește Barca liniștit. Lopătând cu drag, flăcăii Cântă dorul ce-i apasă, Pe când fetele spre casă Duc în ochi tăcerea văii. În al apelor senin Vesel preajma se răsfrânge; Doar o cruce strâmbă plânge Lângă puț pe un creștin. Și-n căldura ce apasă, Din clopotnița-n ... e-o dulce tihnă, Fetele, cu ochi ce ard, Cu băieții stau la gard. Și bătrânii la odihnă. Și pe prispă, fiecare Din necaz dă în
Ion Luca Caragiale - Pastramă trufanda
... — Iusuf! Iusuf! unde-i Iusuf? Și până să se ridice Iusuf, să vază dacă pe el îl cheamă, și cine, iacătă trece peste punte în corabie, gâfâind de alergătură, cu un sac în spinare, Aron, un ovrei negustor, vecin cunoscut al lui. — Bine că te găsesc, dragă Iusuf, zice Aron; tot mergi tu la Ierusalim; fă-mi ... Strașnică aromă! A mâncat Iusuf frumos, și a legat sacul la loc. Din pricină că a-ntâlnit și vânturi în potrivă, ba de vreo câteva ori chiar furtuni, a umblat corabia mai bine de o lună până la Iafa. În vremea asta, Iusuf, care se spurcase la lucru bun, a tot dezlegat sacul și a mîncat; ba, a mai ... că el, întâi, a crezut că sunt haine; că, pe urmă, după aromă, a descoperit șmecheria, și a găsit în sac pastramă de oaie, și, ca omul, la drum lung, s-a-ndemnat și... a mâncat-o; dar el, negustor cinstit ... ...
Ștefan Octavian Iosif - La o ciocîrlie
... tot mai sus te-avînți: Și-n adîncimile albastre Răsuni dasupra lumei noastre, Și tot cîntînd te urci într-una, precum urcînd într-una cînți. În slava soarelui ce-apune scăldat în valuri aurii, Te legeni tu, fermecătoare, Bătînd cu drag din aripioare, Asemeni unei ideale, nețărmurite bucurii. Plutind prin purpura-nserării, te pierzi și nu te ... solitar ; Smulgînd superbe-accente lirii, Sădește-n sînul omenirii Fiori de temeri și speranțe de cari ea nici n-avea habar ! Precum o nobilă fecioară, în turnul vechiului palat, Vrăjită de iubirea-i castă, Își cîntă dorul la fereastră, În ceasuri de singurătate visînd subt cerul înstelat; Precum un licurici spre seară, cînd roua proaspăt-a căzut, Cu licăritul lui eteric Atrage ochii ... sau dealuri ? Ce dragoste de tine însăți ? Ce neștiință de-orice chin ? Căci în eternă veselie tu viața toată o petreci, Nici umbra grijii-ntunecate În veci asupră-ți nu s-abate : Iubești, dar patima iubirii nu poți să o cunoști în veci I Aievea sau visînd tu, poate, vezi altă lume decît noi, Cunoști secretul morții poate, Și le pricepi mai bine toate — Cum ai ...