Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CURTE DIN FATA (LA BISERICI)

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 111 pentru CURTE DIN FATA (LA BISERICI).

Constantin Negruzzi - Călătoria arabului patriarh Macarie de la Allep la Moscva

... Constantin Negruzzi - Călătoria arabului patriarh Macarie de la Allep la Moscva Călătoria arabului patriarh Macarie de la Allep la Moscva de Constantin Negruzzi Țarul Alexie Mihailovici poftise la Moscva pre Macarie, patriarhul Antiohiei, precum, și pre Paisie, patriarhul Alexandriei, pentru înjghebarea soborului universal ce trebuia să judece pre Nicon. Macarie plecase din ierarhia sa cu totul pentru alt scop și poftirea marelui Alexie la sobor o priimi când acum se afla în Rusia. Nevoia de a aduna mile de la creștini pentru plata dărilor și a datoriilor bisericei patriarhale din Antiohia îl silise a întreprinde o călătorie în depărtatele țări a creștinilor ortodoxi. Tovarășul său, arhidiaconul Pavel născut la Allep, ținu jurnal în toată vremea călătoriei lor, însemnând în el orice văzu mai de însemnat. Acel jurnal, ce nu este știut românilor — pentru ... cum au cercetat toate bisericile și mecetele acestei cetăți. Capitala lui Mahomet IV, care împărățea atunci, nu trase luarea-aminte a arhidiaconului decât la biserici și geamii la arnândoi patriarhii și la clerul grecesc. Privirea lui nu se înturnă

 

Ion Luca Caragiale - Smărăndița

... capul și mintea și gândul și zicea în sufletul ei: ,,Helbet! Dumnezeu o fi bun și cu noi!" Și Smărăndița cânta și mâna pe Murgana la izvor, la șipot să-i dea apă proaspătă, rece și curată din inima pământului, și Murgana făcea: Muu ! muu ! după ce bea; și Smărăndița, nebună, zglobie, ca un fluture împistruiat pe aripe cu toate fețele câmpului și ... urma lor sta pe loc și șlângea mereu... De ce plângea Smărăndința?... De durere! De ce o durea pe Smărăndița?... O durea că se gândea... La ce se gândea Smărăndița?... La ce?... II Sus pe dealul înalt, între salcâmii care aruncă departe-departe talazuri-talazuri de un miros îmbătător, adormitor, omorâtor de dulce, amețitor, din ploaia albă ce cerne din crăcile lor verzi, pe o pajiște împodobită cu mii și milioane de pestrițături de flori, care mai de care întrecându-se în mândrețe, în strălucire ... dar bătrân de suflet și casele erau bătrâne de vârstă, dar trainice și tinere-n ziduri. Și se vedeau... se vedeau bine ori de unde din sat. Dacă ieșeai dimineața în zori, când mugesc vitele spre pășune, ori la nămiez când e soarele-n puterea lui, de fuge vaca de muscă și stă ...

 

Vasile Alecsandri - Mănăstirea Argeșului

... dragă. Manole, Manole, Meștere Manole! Zidul rău mă strânge, Trupușoru-mi frânge!" Iar Manea tăcea Și mereu zidea. Zidul se suia Și o cuprindea Pân' la gleznișoare, Pân' la pulpișoare, Pân' la costișoare, Pân' la țâțișoare. Dar ea, vai de ea, Tot mereu plângea Și mereu zicea: ,,Manole, Manole Meștere Manole! Zidul rău mă strânge, Țâțișoara-mi plânge, Copilașu-mi ... o cuprindea Pân' la costișoare, Pân' la țâțișoare, Pân' la buzișoare, Pân' la ochișori, Încât, vai de ea, Nu se mai vedea, Ci se auzea Din zid că zicea: ,,Manole, Manole Meștere Manole! Zidul rău mă strânge, Viața mi se stinge!" V Pe Argeș în gios, Pe un mal frumos, Negru ... am auzit multe fluiere răsunând prin poienele codrilor și am rămas încântat de frumusețea originală a acelor sunete pătrunzătoare, iar mai cu seamă la Bicaz, pe malul Bistriței, am întâlnit un păstor anume Brândușă, care se înălța la gradul unui adevărat artist prin talentul cu care cânta Doina din fluierul său. ↑ Superstițiile poporului în privirea zidirilor sunt multe. Așa, el crede că o zidire nu poate avea trăinicie dacă nu se îndeplinesc oarecare ... ...

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira III

... tot ce se lucrează Ca tatăl nostru știe. El e mai mulțumit Trei zile să postească, decât a nu afla Ce veste curierul din Persia aduce, Ce fată se mărită, ce tânăr se însoară, Care cui face curte, cine s-a gâlcevit, Cine în cărți aseară mai mult a câștigat, Cine-a venit, și care ieși din ... bute umplută cu vin nou Ce fierbe, sfârâiește și dând afară dopul Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește, Asemene Menandru nu poate mistui Nimic din câte știe; și de-ai avut păcat, Să te-ntâlnești cu dânsul, îndată-ncepe-a-ți spune În taină la ureche o sută de vești nouă, Ce zice că le știe din foarte sigur loc, Și ți le spune numai pentru prieteșug. El le alcătuiește după a lui părere, Și rareori se-ntâmplă la doi să spuie una. Minciuna lui o crede adese însuși el, Când la auz îi vine din casă de magnat. Sfârșind, din ochii-ți piere, precum judecătorul De-mpricinat s-ascunde când știe că bani n-are; Se duce să mai umple pre alții cu minciuni. Longhin ...

 

Vasile Alecsandri - Iordachi al Lupului

... pe lângă cel rădvan, Călare pe-un năzdrăvan, [8] Merge mândrul Iordăchel Cu slugile după el: Slugi cu inimile drepte, Înțelepte și deștepte, Ce-s la masă rușinoase, Dar la luptă hărțăgoase. Apoi venea după ei Ceată de arnăuței, Lefegii și darabani Cu-ai lor mândri căpitani. Ei la Ieși cât ajungea, Iordache la domn mergea, Dar domnul cât îl vedea, De mânie s-aprindea Și striga: ,,Jos pe covor, Tăiați-i capul din zbor." Un călău se repezea, Iataganu-și netezea, Dar Iordache-l aștepta, O palmă voinică-i da, Cât călăul jos pica. Apoi el se întorcea ... pe vrerea mea! Doamna ta să văduvească, Neamul tău să calicească, Târgul tău întreg să ardă Și domnia-ți să se piardă!..." Frunză verde siminoc, La Ieși arde mare foc. Bate para prin Milești, Zbor tăciunii la Lățești, Scânteile-n Bărlănești, Până pe la Ciocănești, Și duc veste de-ngrozit Că Iordache a pierit Și că focul a zbucnit Din blestemul cel cumplit! ↑ În letopisețul lui Ion Neculce, se pomenește de un Iordache Costache Lupu, ce a fost vel stolnic sub domnia ... ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Trubadurul

... Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Trubadurul Trubadurul de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Prieteni din liceu, sfârșeam anul al doilea de facultate. Ceata noastră era un amestec de la Drept, de la Științe și de la Litere. Unii, trecând examenele de Drept, urmau cursurile de la Științele fizice; alții, distingându-se la Matematici, răsfoiau tomurile lui Mourlon, ca să susție, cu mai multă învierșunare, că Dreptul nu este o știință. "Trubadurul" - cum îl porecliserăm noi - trecuse examenele ... iar când e vorba să-l aplice, același adevăr se preface în fapte deosebite în parte, ba chiar pe d-a întregul deosebite. La asemenea cuvinte, ironia celorlalți sfârșea prin a-l întreba: - Duminica trecută ai fost la biserică? Ce evanghelie se citea? Ce cazanie? Tu ai fi în stare să zici "poate" când ar veni vorba despre sf. Ștefan, care a înverzit ... și se duce adânc-adânc, până în fundul creierului. Eu, care vă spuneam cu ochii închiși toate ierburile; eu, care vă spuneam tot ce șopteați din depărtări de necrezut; eu, care vă ghiceam la doi kilometri, ori strâns legat la

 

Mihail Kogălniceanu - Soir%C3%A9es dansantes (Adunări dănțuitoare)

... aninate de coada unui ibric, cilicul cel globos rostogolit sub pat, și taclitul, a căruia coadă, în ziua trecută, prin coborârea sa până la pământ, făcea mirarea tuturor babelor, ședea învăluit pe un scaun. Nu zic nimic de fermeneaua cea roșie care, aninată pe ușă, sămăna la cununile de pipăruși întinse înaintea casei unui bulgar din Huși. Atunce, niciodată nu mă desfătam pe jumătate; apropierea unui bal îmi deșerta inima de toate micile supărări ce aveam; aș fi luat la joc pe dracul înșuși și aș fi sărit de douăzeci de ori pentru un bal la vrun diac de visterie. Dacă dimineața gândirea mea necontenită la joc îmi pricinuia de la loghiotatul dascăl vreo falangă părintească pe talpa picioarelor, sara dimpotrivă, când gazda, încântată de iuțala pasurilor mele, mă făcea de alergam în dreapta și în ... câteva portreturi. Dintâi acea tânără persoană a căreia cap este încărcat cu un braț de flori și de spicuri poleite, ca zeița Ceres ; fată mare cu pielița palidă și cu zâmbirea netocească, care la vârsta de optsprezece ani a ieșit din

 

Ion Luca Caragiale - Kir Ianulea

... și arătos; și, după ce s-a gândit, în care loc anume să meargă pe pământ, zice: "Știi ce?... Am să mă duc la București... cunosc orașul... (că mai umblase de multe ori p-acolo) e loc de petrecere. Banul e scump; învârtit bine, aduce peste sută la sută; vorba veche: dacă ești sărac, du-te-ntr-o politie bogată... din ce scapă pântre degete altora, poți culege destul; dacă ești bogat, du-te-ntr-una săracă... din orice firimitură dă s-aducă un nevoiaș la gură, îi smulgi peste jumătate". Gândind astfel, cum a picat în București, a tras în miezul târgului, la hanul lui Manuc. Acolo, a chemat îndată un samsar și i-a spus să-i găsească fără zăbavă o pereche de ... n curte, cu pimnițe, bucătării, spălătorii, cu grajduri și șoproane, în sfârșit cu toate câte trebuiesc pentru așezarea cuviincioasă a unui negustor chiabur. La vreo câteva zile, casele erau și dereticate cu tot dichisul - niște case mari în mahalaua Negustorilor; și slugi peste slugi, și cai la ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Norocul dracului

... a ieșit sterp; piatra pe mine m-a bătut; și, rămas numai cu mâinile, muncesc, și nimeni nu mă crede; iar când la măsurătoarea muncii, lucrul meu scade, și făina din copaie scade, și foamea copiilor crește". Se duse la arendaș. — Nu e de lucru, omule. Bătu la ușa popii. — Nu e de lucru, omule. Dete pe la un chiabur. — Am destui argați, omule. Se opri la cârciumar. — Pe rachiu, ar fi ceva de săpat. — Să fie pe mălai. — Pe mălai nu e. Și omul, întorcându-se acasă, auzi ... ea. Ce să vadă? În loc de dimon, bănuți de aur, ce luminau ca jăraticul. Omul, și speriat, și necăjit, aruncă un pumn de bani la răsărit și altul la apus, zicând: — Duceți-vă dracului, banii dracului! N-apucă bine să sfârșească cuvântul, și zări de la răsărit turme albe și de la apus turme negre ce izvorau din lumină și din neguri ca niște ape crețe și nemărginite. De behăitul lor se deșteptase lumea. Turmele cuprinseră casa, învăluiră curtea, încinseră satul și nu le mai încăpea ...

 

Constantin Stamati - Păgânul cu fiicele sale

... și creștinătatea,     Și trai osândit, Iar altora aur și cinstele toate     Câte au poftit? N-am adăpost de hălăduință     Și în zadar plâng... Destul! deci la tine cei ajutorință,     Nistrule adânc.â€� Gata să s-arunce de sus de pe stâncă,     Dar iată văzu Ca o arătare izbucnind din luncă.     Lângă el șezu Un bătrân cu barba țapoșă, ciudată,     Cu ochi scânteieți, Grebănos de spate, având căngi și coadă,     Coarne și un băț. Și ... mare Păgânul ajunge.     Cu chip neaflat, Noroc, avuție deasupra lui curge,     Izvor ne-ncetat; Ale lui palaturi, de mult aur pline,     Și răsfăț domnesc, Iar la a lui masă vinațe străine     Nu se mai sfârșesc. În câșligi și posturi ospețe frumoase,     Joc necontenit, Casnicii, străinii au la dânsul masă,     Pahar nesfârșit. Toate dobândește, orișice să vază;     I se supun toți, Îi bici boierimii, țăranilor groază,     Ca un aprig hoț; Douăsprezece fete se ... miezei nopții,     Și vânt se stârni, Ce tulbură râul, zbuciumă pereții,     Și colbul porni. Iată și menuntul cel de-apoi sosește,     Sunând întristat... Clocotul stâmpește, din pământ zbucnește     Drac înfricoșat! Păgânului zice: “Cea din ...

 

Vasili Andreievici Jukovski - Păgânul cu fiicele sale

... și creștinătatea,     Și trai osândit, Iar altora aur și cinstele toate     Câte au poftit? N-am adăpost de hălăduință     Și în zadar plâng... Destul! deci la tine cei ajutorință,     Nistrule adânc.â€� Gata să s-arunce de sus de pe stâncă,     Dar iată văzu Ca o arătare izbucnind din luncă.     Lângă el șezu Un bătrân cu barba țapoșă, ciudată,     Cu ochi scânteieți, Grebănos de spate, având căngi și coadă,     Coarne și un băț. Și ... mare Păgânul ajunge.     Cu chip neaflat, Noroc, avuție deasupra lui curge,     Izvor ne-ncetat; Ale lui palaturi, de mult aur pline,     Și răsfăț domnesc, Iar la a lui masă vinațe străine     Nu se mai sfârșesc. În câșligi și posturi ospețe frumoase,     Joc necontenit, Casnicii, străinii au la dânsul masă,     Pahar nesfârșit. Toate dobândește, orișice să vază;     I se supun toți, Îi bici boierimii, țăranilor groază,     Ca un aprig hoț; Douăsprezece fete se ... miezei nopții,     Și vânt se stârni, Ce tulbură râul, zbuciumă pereții,     Și colbul porni. Iată și menuntul cel de-apoi sosește,     Sunând întristat... Clocotul stâmpește, din pământ zbucnește     Drac înfricoșat! Păgânului zice: “Cea din ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>