Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU VESELIE
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 220 pentru CU VESELIE.
Vasile Alecsandri - Melodiile românești
... să se presimtă dorințe înfocate și ascunse în fundul inimii și care se manifestă prin plânset numai. De altă parte, ariile de dans răsună acea veselie nebunatică, zgomotoasă, la care nenorocitul se aruncă cu totul în aceste momente de plăcere. Instrumentele ce întrebuințează românii sunt: buciumul, fluierul păstorilor, cimpoiul și naiul. Sunt mulți țărani care mai joacă și din ... dar artiștii de acest instrument se află mai cu seamă printre țigani, care sunt adevărații muzici ai orașelor. Aceștia se slujesc și cu naiul, și cu cobza, un soi de mandolină cu coarde de metal, pe care le ating cu o pană. Capul trupei execută melodia pe vioară; naiul face să se audă mai tare, în sunete ascuțite, pasajele cele mai pătimașe; cobza ține loc ... exprima în muzică; de aceea trebuie să se apese mai mult baterea dintâi a fiecărei măsuri, iar a doua foarte puțin. Cu cât mișcările horei sunt line, egale și liniștite, întru atât cele ale jocului de brâu sunt vioaie și zgomotoase: dansatorii se țin cu mâna stângă de încingătoare, rezemându-se cu mâna dreaptă de umărul vecinului, și execută acest dans cu
... băut jumătate d-Oceanul Pacific. Rău îi mai îmblă prin pântece-acum băutura amară. Însă-s eu de vină... c-umplut-am de nouri păhare Cu apele mării adânci, boite cu roșă lumină  Cine dracul știa acum că de cap o să-și facă! Ah! moșneagul bețiv e-n stare-ntr-o zi să ruine ... n fundul pământului urlă: peștere negre Și rădăcinile munților mari se cutremură falnic De horăitul bătrânului crai. Iară-afară Vezi un ger bătrân și avar cu fața mâhnită, Cărăbănind al zorilor aur în saci de-ntuneric Ca să-l usuce-n rubine. Cu-ncetul, cu-ncetu-nserează... Soarele, ca să împace marea, la ea se apleacă, Lin netezește-a ei față albastră și-adânc se uită În luminoasele ... Copilăroase și ochii lor plini de zădarnice lacrimi... Pe grădini se mai uită, pe-alei de vișini în floare Și de cireși încărcați, de salcâmi cu mirosul dulce. Pe-acolo se primblă o fată-n albastru-mbrăcată, Părul cel blond împletit într-o coadă îi cade pe spate... Ca Margareta din ... nu mă iube... mă iubește! Ah! boboc... amabilă ești... frumoasă și  proastă, Când aștepți pe amant, scriitor la subprefectură, Tânăr plin de speranțe, venind ...
... Ioan I. Ciorănescu - Paiaţa Paiața de Ioan I. Ciorănescu Informații despre această ediție Viața câteodată îmi pare o paiață Cu buzele făcute și văruită față Ce vrând prea mult să râdă, se strâmbă dureros, Cu clopoței în mână și hainele pe dos, Jucând schimonosită, chemând fără-ncetare : Veniți ! Nu e durere ! Veniți! Nu-i întristare! Priviți-mi gura roșe ca ... a veseliei demonică scânteie. Și-n buzunar am aur, cofeturi, jucării, Veniți toți flămânziții ... femei, moșnegi, copii, Vă dau la toți! – și râde cu văruită față, Se năpustește valul țipând, și unii-nhață Un vârf de panglicuță tivit cu clopoței, Dar ea, paiață crudă, bătându-și joc de ei, Fâșii în fugă-și rupe din haina ei de lână Lăsând la fiecare o zdreanță ...
Vasile Alecsandri - Zburătorul (Alecsandri)
... apune, Zburătorul se aruncă La copila care vine Să culeagă fragi în luncă, Purtând flori la sân ca tine? Fragii el din poală-i fură Cu-a sa mână nevăzută, Și pe frunte și pe gură El o mușcă ș-o sărută. Soro, buza-ți e mușcată! Fragii, poți ... umbra mai adâncă, De copila mândră, albă, Ce culege viorele, Purtând pe ea scumpă salbă, Scumpă salbă de mărgele. Salba el râzând i-o strică Cu-o plăcută dezmierdare Și de fieșce mărgică Lasă-o dulce sărutare. Pe sân, dragă, ești mușcată! Salba, poți ca să-i duci dorul. Spune,-n ... Zburătorul? Astfel vesel pe-o cărare Glumeau gingașele fete. Iar în luncă stau la zare Doi voinici cu negre plete Și, cântând în poieniță, Aninau cu veselie Unu-o salbă-n chinguliță, Altul flori la pălărie. 1845, București Note [1] Zburătorul este un geniu nevăzut, care pândește fetele în lunci și le ...
... Cînd o cîmpie plină de iarbă mi s-arată, Pe care ostenește vederea alergînd, Ș-a căria văzută de flori împestrițată Se-ntunecă cu noaptea pe caru-i-naintînd, Cînd o dumbravă deasă, cu frunte prea măreață Încorunează cîmpul, s-arate mai frumos Și nencetat din sînu-i răvarsă cu dulceață Pă-ntinderea cîmpiii un vînt mai răcoros. Pe de o parte iarăși o gîrlă șărpuiește, Întocmai ca o pînză se vede albă-n jos ... Mișcîndu-se de pietre talazu albicios. Cu ce plăcere încă s-aude de departe Un glas de păstorițe, un fluier de păstor, Ce după cîmp cu turma se-ntoarce la o parte Și lasă, cînd se culcă, pe cîine păzitor. Dar icea, mai aproape, s-aude o murmură ; De rîu să ... cînd trece păstorul, nu se-ndură D-un pas să-și depărteze auzul un minut. Cît colo filomila, de multă-ntristăciune Ascunsă în stuf, cîntă cu glas pătrunzător, Ce prin Eho se duce și altora le spune Că pieptul d-unde iese hrănește mare dor. De lături și zefirul ascultă cu ... muritor ; Ființa milostivă de sus îi poruncește Pămîntului să fie în veci mîngîitor. De multă nemișcare, ce face piste toate, Vederea împrejuru-i se-ntoarce
... hârtia poleită, Sub crăngi de brad trosnește putregaiul, Dar tu ești fericit. Lingușitorii Înalță imnuri proslăvirii tale Și fac să n-auzi cântecul de jale Cu care-și adorm foamea prășitorii. . . . . . . . . . . . . . . . Nu ți-ai iubit poporul, maiestate! Sau nu l-ai înțeles, și e totuna. De sus și până jos s ... flori... Afla-vei tu vrodată Cumplita vremilor destăinuire?... Și ce speranțe se puneau în tine, Ce vesel ți-a ieșit poporu-n cale, Cu pâine și cu sare!... Osanale! Mântuitorul lui credea că-i vine. Ce vesel ți-a ieșit poporu-n cale! . . . . . . . . . . . . . . . Și ce credință trist-o să-i ... de la sine se-nțelege. * Trec anii. Și ce dulce-i amăgirea! Tu zeu ești printre regi! Mărire ție!... În jâlțu-i moale, tolănită, scrie Cu pana ei de aur Lingușirea. De-abia se isprăvește-o sărbătoare, Și-ncepe alta. Muzicile cântă... Îmbracă-te-n podoabe, țară sfântă, Să nu mai ... o lume Clădită pe minciuni. Dar ce mânie! Cum șuieră cumplita vijelie! Sar frații între ei să se zugrume. Uscata brazdă cere iarăși sânge. Femei cu ...
... ale sale. În vremile de demult, bărbații vorbeau de cumpenele războaielor, de vitejiile domnilor și ale boierilor, fiecare își spunea povestea întâmplărilor sale în bătălie cu turcii, cu tătarii, cu ungurii sau cu litfa. Astăzi grăiesc despre nevoile lor, despre jidovul crâșmar, despre ciocoi, iar cei din părțile muntoase, mai mult despre întâmplările cu dihania de urs. — Umblam, zice unul, după o găină sălbatică, ce de multă vreme o auzisem cotcodăcind prin smidă, când la capătul plăului, colo ... Ba nu, bre, răspunde iarăși altul, da era urs de cei furnicoși, care fuge de-și scoate ochii când vede om. La aceste vorbe dau cu toții un hohot de râs, și altora li se taie pofta să mai povestească vitejii cu urșii. La vremea aceasta între femei, ca de la gâgâitul gâștelor, nu se mai înțelege nimic, vorbesc toate deodată, chicotesc și râd cu hohot. Așa merge rânduiala pân’ când gazda sau nănașa poftește la masă, în capul căreia se așază nănașul și nănașa, în lipsa popii, și apoi ... pornesc din veselia zburdalnică, ei încep un cântec de inimă albastră, care pune pe gânduri pân’ și pe cei mai zurbagi, iar unii, cei mai cu ...
George Coșbuc - Perirea dacilor
... George Coşbuc - Perirea dacilor Perirea dacilor [2] de George Coșbuc Prea se-ntinde veselia Tot cu praznic și desfrâu! Veți tăia cu toții viia, Și veți duce toți la râu Vinu-n sticle ori în vase Să-l vărsați pe apă tot: Cel ascuns de voi prin ... de scări, Dar cinstita ta poruncă Prea ne scoate din răbdări! Când nu-i strop de vin în țară Ce să bem noi? Petroleu? Regele cu vorba rară: Oh, Sarailie-al meu! Tu cunoști pe Leon papa, Vorba lui mereu e: Apa! Rege mare! Mai cu-ncetul! Apa-i lucrul cel mai bun, După cum Pindar poetul, Popa Kneip și mulți o spun, Însă dacii, ca păgânii, Nu beau apă, nici ... o, Am crezut că sunt lături, Dar pe Zevs, mă jur, pe Pluto: Taina ăstei băuturi N-o-nțeleg s-asculți de mine Decât cei cu gusturi fine! O, fruntași cu mândre coame! Asta-i bragă! Și se bea Și de sete și de foame. Mama dracilor s-o ia! Acest soi de băutură Nu-i ... Beți, să-i facem începutul. Pe ferești săriră prinții Care și-ncotro văzu! Unu-n goană-și rupse dinții, Altul într-un puț căzu. Cel ...
Titu Maiorescu - Poeziile lui Octavian Goga
... Murășul Și duc tustrele Crișuri." Așa ne spun cele dintîi strofe ale poeziei Noi, iar în Oltul se personifică amintirea trecutului și răzbunarea viitorului, tot cu prilejul unei ape curgătoare, care atrage cu atît mai tare pe poet cu cît valurile ei se duc spre țărmurile binecuvîntate ale României libere. „De mult, în vremi mai mari la suflet, Erai și tu haiduc, moșnege ... sus nu întrebuințează vorbe exagerate „în contra tiranilor barbari", ci zice numai : „Neputincios pari și tu astăzi — Te-a-ncins cu lanțuri împăratul," și cu cît expresia e mai măsurată, cu atît impresia e mai adîncă. Vechiul adevăr : prin strigăte violente se risipește emoțiunea și dispare, prin vorba stăpînită se păstrează și crește. Și, poate, cea ... ne încîntă în afară de nota specială a patriotismului : „La sînul tău vin în amurguri Sfioase fetele fecioare, Și dimineața vin neveste Cu șorțul prins de cingătoare. Și vin păstori cu gluga albă, Din fluier povestindu-și dorul, Și cîte cîntece și lacrimi Nu duce valul, călătorul..." Numeam mai sus „excepționale" împrejurârile în cari patriotismul ... a voastră strună Din cerul sfînt o rază să coboare. E frig la voi și moartă-i strălucirea Cetăților
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Odinioară
... grânar, s-a schimbat în moș cutare, de unde și până unde un bujor de fată, să o fi sorbit într-o lingură cu apă de dragă ce-ți era, să te pomenești cu ea zbârcită, cărunțită, apoi albă-colilie. Așa curge vremea, și pe noi nu ne lasă în urmă, ci ne târăște cu ea până la hotarul vieții. Ne așează frumușel pe două scânduri, ne întinde pe deasupra o pânză albă cu cruce în mijloc, ne stropește cu vin și cu untdelemn. Bulgării și țărâna cad și astupă. Și tot vremea din mușuroi face neteziș, surpă crucea de la cap, bătătorește locul și acoperă cu bălării cel din urmă locaș al nostru. Ei, câte se duc cu zilele și ce triste minuni ni se arată de ieri până azi! Câte ne mai așteaptă de azi până mâine! În curtea bisericilor vechi, cruci ... conac, din cloponița bătrână, hop, o dată, hop, de două, pân' la nouă... Liliacii dacă scapă sub căciulă fac calpacă. Și de veneau Floriile, Paștele, cu hainele noi, St. Ilie, cu pepenii de Pantilimon, Moș Ajunul cu
Vasile Alecsandri - Mihu copilul
... Ș-acum se găsesc De benchetuiesc La valea adâncă, La muchie de stâncă, La des păltiniș, Mărunt aluniș; La masă de piatră, În patru crăpată, Cu sârmă legată, Cu slove săpată, Cu slove de carte Cu aur suflate. Iar la masă, șade [6] armonioasă. Gata să te prade Ianuș Ungurean, Vechiul hoțoman, Cu barba zburlită, De rele-nvechită, Până-n brâu lungită, Cu brâu-nvelită. El are, măi frate, Săbii lungi și late, Durdă ghintuită, [7] Inimă-oțelită. Și mai are încă Pe-mprejur de stâncă Voinicei levinți ... Nu sunteți ca noi Oameni de mândrie, Buni de vitejie, Ci oameni de gloată, Buni de sapa lată." Și cum zice-ndată Mihul cel voinic Cu degetul mic Armele-și ridică, Pleacă pe potică Cu murgul voios Prin codrul frunzos. Și-n urmă-i vuiește, Codrul clocotește De un mândru cântic, Cântec de voinic, De-un glas de cobuz Dulce ... chiar mai ↑ Pușca are deosebite numiri. În munții dinspre Ardeal e numită flintă și-n alte localități durdă. ↑ Românul e înzestrat de natură cu un spirit de observare ce l-a făcut a caracteriza în puține cuvinte neamurile străine