Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU OASE
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 187 pentru CU OASE.
Ștefan Octavian Iosif - Lupta de la Baia
... crivâțul prin codri, Pe câmpiile-nghețate, Pârjolite și pustii. Neagră-i noaptea de decembre, Și în zeghea ei cea neagră Numai bine se ascunde Ștefan cu vreo zece mii. Dar în sala luminată, Sub înalte bolți, la Baia, Mândră masă e întinsă, Mândri oaspeți o cuprind. Sună vesele fanfare, Spumegă în ... această cupă, Astfel am s-azvârl coroana De pe capul tău, Ștefane! Și-am să-mi țin cuvântul dat! Zice — vrea s-arunce cupa Cu dispreț — dar nu sfârșește: Lung răsună fiorosul Glas de bucium depărtat! — Alergați la arme! Arme! Vin valahii! Vine Ștefan! Răcnete înăbușite, Tropot și ... mi spada! Strigă craiul. Dați-mi calul! Arde Baia — limbi de flăcări Pretutindeni o închid. Valvârtej pe strâmte uliți Pâlcuri de oșteni aleargă Și cu chiot moldovenii Sfarmă, rup, lovesc, ucid! În zadar vitejii unguri Dârji la luptă se-ncleștează: Beți de vin, orbiți de flăcări, Se ucid ei între ... i străluce-n noapte Ca un fulger prins din zbor! Armele sclipesc în juru-i, Caii sforăie sălbatic, Joacă flamurile, urlă Buciumele de măcel, Și cu coase și topoare, Zguduind, călări, pământul, Năvălesc de pretutindeni Moldovenii după el! Unde-ți este fala, rigă? Unde-i lauda deșartă? Cine trece, dus în ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de noiembrie
... În negru, și în lacrimi, prietenii-mi s-arată, Iar mumă-mea-ntre dânșii apare leșinată, Pe când pornește dricul ș-al lui întreg convoi, Cu doi jandarmi nainte, cu doi jandarmi napoi. Și ce?... E cu putință?... Paradă și onoare Pe când aveam speranța să mor într-un spital? Și ce?... Se plânge încă acela care moare Și nu mai este ... la nas și le puneau, Crezând că-i molipsește mirosurile gropii. Când însă Bucureștii, în care-am suferit, Rămase-n urma noastră în ceață învelit, Cu turnuri de biserici, cu teatre și palate, Cu-ntreaga lui satiră de lux și de păcate, Cu oameni ce declamă strigând: Patriotism, Împinși de-aceleași patimi ș-același egoism, Cu corpuri fără inimi și țeste fără creieri, Sub care cântă-atâția stigleți, ș-atâția greieri; Oraș în care zilnic, Dreptatea, în genunchi, De corbii sugrumării ... De scrieri, sărăcia era neasemănată... Aveam un Odobescu — n-aveam pe cei de azi... Directorul, în lipsă de iepuri, ca să-mpuște, -- Din loje, cu mândrie, făcea vânat de muște; Sion, Ventura, ș-alții, alături dormitau; Urechiă-și da silințe tihnit la loc să șeadă... Vedea ...
... nici râu răcoritor, Nimic nu-nveselește pe bietul călător. Pustietatea goală sub arșița de soare În patru părți a lumei se-ntinde-ngrozitoare, Cu iarba-i mohorâtă, cu negrul ei pământ, Cu-a sale mari vârtejuri de colb ce zboară-n vânt De mii de ani în sânu-i dormind, zace ascunsă Singurătatea mută, sterilă ... floarea naște și moare-n primavară, Acolo piere umbra în zilele de vară, Și toamna-i fără roadă, ș-a iernii vijelii Cutrieră cu zgomot pustiele câmpii. Pe cea savană-ntinsă și cu sălbatic nume, Lung ocean de iarbă necunoscut în lume, O cumpănă se-nalță aproape de un puț, Și-n orizon se-ndoaie ca gâtul unui ... lângă fântână. Vro doi români în soare ș-o sprintenă română Încungiură ceaunul ce ferbe fumegos Pe foc, și mai departe un câne roade-un os. Pe car un copilandru privește-n departare... Zadarnic ochii-i zboară din zare-n altă zare! Nici casă, nici pădure, nici râu răcoritor, Nimic nu ... se arată pe câmpul de mohor! Din vreme-n vreme numai, lungi șiruri de cocoare Sub bolta albăstrie zbor tainic călătoare, Și vulturi mari, prădalnici, ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a III
... buiestru [3] Cu stihuri nalte cânta ș-alese, Când pe fiiul Vinerii frumoase Cu viersuri line și mângăioase, Vru ca să desfete ș-astă dată Cu cântece line sâmțitoare Tovarășia noastră-adunată Dragostele cântând zburătoare. Și, precum hârțoaga Cioarei scrie, Așa le cântĂ de libovie: ,,Iubiți, o suflete muritoare, Că libovul ... fie!... După-această lege nemutată, Făptura toată merge, să ține; În toate libov și dor s-arată: Iubescu-să stelele-între sine, Iubește-să ceriul cu pământul, Iubescu-să mările cu vântul. Sus în văzduh toate zburătoare, Gios pre pământ toate dobitoace, Păn' și răcile jigăni de mare Prin cea patimă lină, șegace, Cu strânse lațuri să-împreunează, Cu dulce libov să-înroorează!... Numa voi suflete muritoare, Defăimați astă patimă blândă, De dânsa ferindu-vă-inimioare Ca când ar fi libovul osândă. Ah! ne ... că tâmpul acuș' trece, Iar zilele noastre s-împuțină: Mai bine-i în amor a le petrece, Să nu ne-apuce vârsta bătrână Cu tusa și cu durere de-oase Sau cu mădulări neputincioase! Să iubim! pănă-în tinere vine Sângele saltă și să răvarsă; Să iubim păn' a iubi ne vine, Răcorind inima de ... ...
George Coșbuc - Izvor de apă vie
... ce n-a cunoscut plânsul. Ci spun că Sânger, totuși, iubiri mai cunoștea, Căci el avea o fată, pe Lina, și-o iubea Cu patimă. Dar Lina de fel n-a fost ca Sânger: Frumoasă era, blândă, cu sufletul de înger. Și n-a fost decât roabă! Căci Sânger a zidit Un turn cu temelia din piatră de granit, Cu porți de aur gemeni, și-n turn a pus pe Lina: Ea n-avea nici un umblet afară din grădina Tătâne-său, nici ... a fost vrun om; pe lume, el n-a cunoscut plânsul. Trei zile lungi în codru noptatic s-a luptat Cu temere și tremur copila. I-au legat Picioarele cu lanțuri, să nu-și strămute locul; Zăcea pe glii, aprinsă de sete, cum e focul; De-aprins, căci setea numai, grea sete ucidea Pe fata ... mereu Fac trupul să tot scadă în șipot, în păraie; Și-n două, trei clipite, copila cea bălaie Rămase numai urmă de-un limpede izvor Cu ape dulci, cu ...
George Coșbuc - O scrisoare de la Muselim-Selo
... vei fi având De plată, vorba-i lasă, Că-i voi lucra o zi, oricând, La-ntorsul meu acasă. Pe Nuțu vi-l lăsasem mic, Cu creștetul cât masa O fi acum ștrengar voinic Și vă răstoarnă casa? Făcutu-i-ați și lui la fel Căciulă, cum am vrut-o? Aveam ... mi bate-n plete vântul! Ea lupte-se cum biet o știi, C-așa ne dete soartea, Că și noi ne-am luptat pe-aci Cu greul și cu moartea; Dar l-a ajuns și pe harap Blestemele și plânsul, Că noi i ne-am ținut de cap Și-ntrarăm după dânsul ...
... sub tâmple-nguste, Moise fața și-o ascunse între mâinile auguste. Preanțeleptul, de trei zile, în extazul lui de sfânt Era stei de nemișcare și cu ochii în pământ... Credincioși îi rămăsese vre o doi — dar fiecare ,,Oare nu mai ești tu Moise?" îi striga cu voce tare. ,,Marea Roșie nainte-ți zid de apă nu stătu? Faraonul înăuntru nu-l făcuși de s-abătu? Oastea lui cea strălucită n-o ... mai este"... — Dar, tăcut, Se-nălță de jos profetul între-ai săi neîntrecut, Și urcându-se în munte sub a serii strășnicie, Cu
... vânturi Dau tact tânguioaselor cânturi. Ei sunt războinicii oșteni Ai regilor asirieni — Zobail la moarte i-a dus ca pe-o turmă, Cu biciul bătându-i din urmă. Ce fericit e cine-i viu! Noi putrezim într-un sicriu! Ni-e dragă și nouă viața și-averea, Dar ... Dar tot ce ai, de noi ți-e dat! Și tu râzând ne-ai îngropat! Mișelule! Astăzi, de-am fi în viață, Te-am bate cu palmele-n față! Și cântă morții, cântă în cor Și plin de ură-i cântul lor. Urgia mâniei le-neacă suflarea, Blestem le e și ... ziduri pun povara lor. Încet al morților popor S-apropie-n șiruri de-o pânză murdară; O victimă a regelui iară! Și triști, cu fruntea-n piept privesc, Apoi deodată izbucnesc Să râdă cu
Dimitrie Bolintineanu - O noapte la morminte
... morților Se vede suferindă. Atunci trecură ielele De mâini în horă prinse; Ș-un abur toate stelele Îndată le cuprinse. Țipa în sânul norilor Vulturi cu grele pene. Și vuietul prigorilor Se auzea alene. Un fulger!... Norul fumegă; Iar tunetul răspunde, Și ploaia cade, spumegă În turburoase unde. Apoi s-aud ... roșii ce-n umbră roșesc, Și negrele-i aripi pe capu-mi se-nclină! Credeam eu acestea, și-așa am urmat! Pâraie de sânge vărsam cu cruzime, Și-aceast-omenire ce geme în crime Un cap vream să aibă ca eu să-l abat. Dar câinii mă latră și corbii crocnesc ... joc albele iele, Ce râde cu hohot de oasele mele, Iar ochii satanei în noapte lucesc!" În cele din urmă furtuna trecuse Și toată natura cu-ncetul tăcuse. Scheletul acela ce morții rugase La locul său umed intrarea să-i lase, În groapă intră, Iar echo departe apoi repetă: ,,Dar ochii ... noapte roșesc, Ca două steluțe ce-n nori strălucesc, Și negrele-i aripi pe capu-mi se-nclină!" Moartea Iată, măre, iată! Moartea se arată Cu
George Coșbuc - Graiul neamului
... Neamului și se sculară Să ne vremuiască traiul Câți dușmani aveam pe lume! Graiul ni-l cereau anume, Să-l lăsăm! Dar nestrămutați strămoșii Tot cu arma-n mâini au stat: Au văzut și munți de oase, Și de sânge râuri roșii, Dar din țara lor nu-i scoase Nici potop ... să ni-l vândă. Dacă-n vreme tulburată Nu ne-am dat noi graiul țării, Azi, în ziua deșteptării, Cum să-l dăm? Repezi trec cu vifor anii, Ispitind puterea ta, Neam român! Cu ură mare Vor căta mereu dușmanii Graiului român pierzare; Dar să piară ei cu
Mihai Eminescu - Gelozie (Eminescu)
... astei inemi. Voi pune ușii mele zăvoare grele, lacăt, Să nu pătrunză-n casă-mi zâmbirea ta din treacăt. Și cum? dar înțelegi tu cum? Cu-acea gelozie, Ce gândurile-ți arde și inima-ți sfâșie. Căci mă-ntrebam, se poate c-atât de-mpodobită Cu inima și mintea, să nu fie iubită? Căci prea, prea e frumoasă... Dorința-i guralivă, Ademenirea-i blândă, putut-a sta-mprotivă Atâtor ... ai a inimei cămări Ș-acum lucești ca steaua fatală peste mări Pe gândurile mele... și treci așa frumoasă Ca marmura de albă, cu gene lăcrămoase, Și cum plutești n-atinge piciorul de pământ... Atârni precum atârnă nădejdile... de vânt. Mă mișc ca oceanul cu suferinți adânci, Ce brațele-i de valuri le-atârnă trist de stânci. Se nalță și recade și murmură întruna Când lunecă pe negre păduri de ... de el departe și el iubind-o-n veci. De s-ar lăsa pe sânu-i, din cer vrodinioară, El ar simți că-nluntru-i cu ceru-ntreg coboară Și-ar cadența durerea-i pe-al veacurilor mers C-un univers deasupră-i și-n el ...