Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru COPILAȘ
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 123 pentru COPILAȘ.
Mihai Eminescu - Peste codri sta cetatea
... crescut sub geamuri I-au întins vro două ramuri Încărcate,-nfloritoare Și frumos mirositoare, Și aude șopotind Și prin frunze ropotind Ca un glas de copilaș Ce-o întreabă drăgălaș: Â De ce șezi închisă, fată, După poarta ferecată, După zidurile grele, După negrele zăbrele? Deschide zăbrelele Și privește stelele, Luna ...
Traian Demetrescu - Legea Legea de Traian Demetrescu „La munca silnică pe viață!â€� Fu a juraților sentință; Iar vinovatul, — trist și galbăn De groază și de suferință, — Îmbrățișîndu-și copilașii, Strigă cu vocea înecată: „De astăzi nu mai aveți tată!
... Drăguliță! Am o neagră sălbuliță [3] De cercat la gâtul tău, Care nu te-a prinde rău." Frunză verde toporaș, Iat-un dulce copilaș Care-alungă-un fluturaș. Unu-aleargă, unul zboară: Ciuma-i prinde și-i omoară! Frunză verde poamă acră, Iată-o babă, iată-o soacră [4 ...
Vasile Alecsandri - Constantin Brâncovanul
... piept inima-mi se frânge, Taci și mori în legea ta Că tu ceru-i căpăta!" Imbrohorul se-ncrunta, Gelații se nainta Și pe blândul copilaș, Dragul tatei fecioraș, La pământ îl aruncau Și zilele-i ridicau. Brâncovanul greu ofta Și cu lacrimi cuvânta: ,,Doamne! fie-n voia ta!" Apoi el ...
Vasile Alecsandri - Doina oltenească 1
Vasile Alecsandri - Doina oltenească 1 Frunză verde măr crețesc; Stau în drum să mă gândesc Ce s-apuc, ce să muncesc, Pâinea să-mi agonisesc, Copilașii să-mi hrănesc? Cum ședeam pe gânduri dus, Mă uitai spre munte-n sus Și mă luai spre apus. Când pe munte mă urcai, Roată-n juru-mi mă uitai, Mă uitai în jos spre lunci, Văzui oameni, muieri, prunci Cu plugurile la munci, Ei brăzduiau tot mereu, Numai plugulețul meu L-a-nțelenit Dumnezeu. Că doi boi ce-i avusei De vremi rele-i răpusei Și de sapă rămăsei. Tot avutul din bordei Mi-e pe vatră un cotei, Ș-un tăciune stins de tei, Și cenusă-ntr-un ulei. Am umblat, am alergat, M-am milcuit, m-am rugat De sărac și de bogat, Nici că-n seamă m-au băgat! Am cerut boi într-un ceas Ca să-mi ar și eu de-un pas, Nevoii să nu mă las, Dar milă n-a mai rămas! Atunci mă-ntorsei și eu Și zisei în gândul meu: ,,Dare-ar bunul Dumnezeu Să umble și plugul meu! Din baltag să-mi fac eu plug, Pistoalele să le-njug, ...
Vasile Alecsandri - Doina oltenească 2
Vasile Alecsandri - Doina oltenească 2 Mult mi-e dor și mult mi-e sete Să văd frunza-n codrul verde, Să mai strâng vreo șapte cete! Primăvară, muma noastră, Suflă bruma din fereastră Și zăpada de pe coastă, Să văd iar verzind în cale, Să mă las iar în cea vale Cu-o pereche de pistoale. Frunza-n codru cât se ține Toți voinicii trăiesc bine, Iară frunza dacă-i lasă Toți voinicii merg pe-acasă Și la para focului Zac de dorul codrului! Frunză verde de susai, De-ar veni luna lui mai Să-mi aud cerul tunând, Să văd norii fulgerând Ierbulița-n șesuri dând, Să mai văd focuri pe-afară, Copilași cu pielea goală, Cai în câmpuri nechezând Și voinici pe plai
Vasile Alecsandri - Dorul româncei
... Vasile Alecsandri - Dorul româncei Dorul româncei de Vasile Alecsandri De-ar vrea bunul Dumnezeu Să-mi asculte dorul meu! De-aș avea un copilaș, Dragul mamei îngeraș! Cât e ziuă, cât e noapte, I-aș șopti cu blânde șoapte. Cât e noapte, cât e zi, Tot la sânu-mi ...
Vasile Alecsandri - Nevasta La mama pe când eram, De lucram, de nu lucram, Mamei tot dragă eram. Iar de când m-am măritat Nici un bine n-am aflat. De cu ziuă mătur casa, Aprind focul, gătesc masa, Aduc apă din fântână Și furca n-o las din mână, Lau copilul, îi dai țâță Și mulg vaca la portiță. Tacă-ți gura, măi bărbate, Că, zău, cugetul îmi bate Din străin să-mi fac un frate Ca să-mi cate de dreptate. Un călător străin zice în relația voiajului său prin țările noastre că nu cunoaște pe lume femei mai harnice ca nevestele românce, și, în adevăr, dacă vom ținea seama de tot lucrul ce-l fac ele, afară de lucrul pământului, vom împărtăși lesne opinia călătorului străin. Nevasta româncă ține casa, crește copiii, face demâncat bărbatului și îl duce la câmp în orice depărtare s-ar găsi, mulge vaca, îngrijește de grădină, de vite, de păsări etc., țese pânza trebuitoare pentru îmbrăcămintea familiei, strânge cânepa, o topește, o bate, o preface în câlți, o toarce, o țese; apoi pânza o ghilește etc. și, în vremea asta, ea mai face și boierescul, seceră, prășește cu copilul ei de țâță ...
Vasile Alecsandri - Oaspeții primăverii
Vasile Alecsandri - Oaspeţii primăverii Oaspeții primăverii de Vasile Alecsandri În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată, La răsărit, sub soare, un negru punt s-arată! E cocostârcul tainic în lume călător, Al primăverii dulce iubit prevestitor. El vine, se înalță, în cercuri line zboară Și, răpide ca gândul, la cuibu-i se coboară; Iar copilașii veseli, cu peptul dezgolit, Aleargă, sar în cale-i și-i zic: „Bine-ai sosit!â€� În aer ciocârlia, pe casă rândunele, Pe crengile pădurii un roi de păsărele Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc Și pe deasupra bălții nagâții se-nvârtesc. Ah! iată primăvara cu sânu-i de verdeață! În lume-i veselie, amor, sperare, viață, Și cerul și pământul preschimbă sărutări Prin raze aurite și vesele
Vasile Alecsandri - Plugul blestemat
Vasile Alecsandri - Plugul blestemat Plugul blestemat de Vasile Alecsandri Vecină cu moșia bogată și domnească Se-ntinde o câmpie mănoasă, răzeșească, Pe care o pândește avanul domnitor Cu poftă nesățioasă, cu ochi adunător. El vrea ca să-și cârpească hlamida aurită Cu zdreanța sărăcimii de veacuri moștenită. Dar nu vrea răzeșimea să-i vândă-al său ogor, Căci e legat prin sânge pământul de popor. Nu vrea? răcnește vodă... Prostimea întețită Ridică azi din țărnă ființa-i umilită Și îndrăznește-a-și pune vroința-n fața mea? Să afle dar ce-i vrerea atunci când domnul vrea!" [1] A doua zi o ceată de mulți neferi călare, Înconjurând pe vodă, pășesc peste hotare, Și ca să tragă-o brazdă, aduc un mare plug, Unealtă de răpire cu șase boi în jug... Câmpia năvălită lucește verde-n soare, Dar un fior pătrunde în orice fir și floare. Și via ciocârlie cântarea și-a curmat, Și zarea se-nvelește c-un nor întunecat. Din capătul câmpiei începe plugul rece Să tragă brazda neagră pe locul unde trece Și pajiștea atinsă geme ne-ncetat De-a fi-njumătățită prin fierul blestemat. Văzduhul se răsună ...
Vasile Alecsandri - Radu Calomfirescu
Vasile Alecsandri - Radu Calomfirescu I În oraș la București, În curți nalte și domnești Mândră masă e întinsă Și de mari boieri cuprinsă. Dar în mijloc cine șede? [1] Mircea-vodă-n mijloc șede, Și la dreapta lui se vede Doi Căplești și trei Buzești Zmeii Țării Românești, Purtătorii oștilor Și fruntea boierilor. Ei toți beau, se veseleau Și pe domn îl fericeau, Dar când fu despre beție, Despre dalba veselie, Iată, nene, că sosea Și la domn îngenunchea Radul din Calomfirești, Zmeul Țării Românești, Cu sluga lui, cu Nedea, Ce de mic îi tot dădea Ajutor bun de putere Și cuvânt de mângâiere: ,,Domnule, măria-ta! Fie cum oi cuvânta: Îți aduc ție-nchinare, Ca unui frate mai mare, Și-ți doresc mereu să fii Cu izbânzi și veselii. Dar știi, Doamne, ori nu știi Că tătarii m-au lovit Și tătarii mi-au robit Copilașii Drăgălașii, Măiculița Drăgulița. Rău mă doare inimioara De copii, de soțioara, Dar mă doare și mai tare De măicuța ce mă are, Că-i creștină și bătrână Ș-a să-ajungă-a-fi cadână, De râsul căpcânilor Prin casa păgânilor. [2] Rogu-te, măria-ta, De vroiești ...