Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CHIAR EA
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 841 pentru CHIAR EA.
Alexandru Dimitrie Xenopol - Naționalism și antisemitism
... a neamului nu se alipește de sufletul lor. Ei rămânîntr-un cuvânt, în imensa lor majoritate un element străin de țară, fără dor pentru ea, fără legături cu mentalitate poporului român. Este învederat că menținerea în organismul nostru a unui neam străin și care vrea să rămâie străin ... am crede că prin apa cu care s’ar udĂ și prin rugăciunile rostite de preot s’ar puteĂ să li se prefacă firea. Evreul chiar botezat tot Evreu va rămâne, dar prin acea formalitate se vor dobândì două rezultate foarte mari: mai întâi Evreul va fi respins din Comunitatea evreească ... însoțirei între Evrei și Români, și dacă soțul evreu își va păstrĂ firea și apucăturile, copiii lui se vor apropiĂ de Români și dacă nu chiar la a doua generație, dar la a treia contopirea va fi deplină. Mai la urmă am renunțĂ și la nevoia botezului ... ar puteĂ modificĂ normele de împământenire în sensul că orice străin, deci și evreu, care va luĂ în căsătorie o româncă și va aveĂ cu ea copii, să fie privit ca naturalizat de drept. Pe lângă această măsură obștească, ar fi să se mențină naturalizarea individului, care ar trebuÄ› să se ...
Ion Luca Caragiale - Cometa Falb
... așa de transparentă ; în orice caz, prin volumul ei luminos, n-ar putea traversa nefrînte raze străine ei. Dar cu toate astea, se știe că chiar prin sîmburele cometei, darmite prin coada ei, se văd perfect și tot în poziția lor normală, stele cît de mici. * Iată ce spune celebrul Faye ... nici atunci, adăogam eu. Dar alta, și mai și : eminentul astronom Loewy spune că în ziua de 16 (28) iunie 1861, pămîntul a chiar trecut prin coada unei comete. * Dar un fenomen și mai îmbucurător ! S-a văzut o cometă care a mers cîtva timp ... n-a voit nici de astă dată pieirea noastră, a greșitei vecinic și vecinic nepocăitei omeniri. Cum s-ar fi plecat ea să-și pună mintea cu niște nemernici ca noi ? Cum s-ar fi-ndurat el să lase o cometă vagabondă să răstoarne atîtea statornice și ...
Nicolae Filimon - Rașela și Ristori
... speranța; o urmăresc întocmai cum urmărea umbra regelui Duncan pe Macbeth și o rog neîncetat în favoarea săracilor noștri. Dar otărîtu-s-a ea a se duce în America? Fie, eu mă voi ține după dînsa chiar pînă la marginile globului. Ca să mă asigur daca se duce în America sau nu, întrebai pe ministrul Fuld daca, cu ocaziunea marei espozițiuni, o ... Leonardo da Vinci și Rafael d’Urbino. Ce voiește ea? Nimic mai mult decît să vă puie pe scena infernul, purgatoriul și paradisul lui Dante; ea vă aduce suspine și lacrime, amor, ură și desperare, în fine, durerea și tot ce poate mișca inima. Cine o cunoaște? Aceia ce cunosc bine ... a înștiințat că te-ai revoltat în contra ei și te închini la alți zei, fiindcă de mult n-ai văzut fața ei. Dar acum ea vine la tine învestită în pară de foc și să va coborî în templul tragediei ca să te întoarcă la cultul ei, și să cunoști ... Amalik, Rașela, în fine, care nu era sigură dacă Melpomena va face mai bune trebi în America decît la Paris. A doua zi, ...
... Eminescu M-am dus la Cluș. Am așteptat să vină noaptea pentru ca să mă duc la casa ei, să văd ce se-ntâmplase cu ea. Îmi venise ideea să-i iert tot ― trădarea ei ― și, de-ar fi fost o scânteie de amor în ea, s-o iau cu mine s-o fac nevasta mea. Inima mea era însetată de iubire și, ca cel ce se îneacă, îmi plăcea să ... Nu mă respinge, copilul meu, lasă-mă să fiu a ta... A ta Poesis Am citit și-am recitit ce scrisese ea și apăsam plângând în hohot, ca un copil, șirurile ei șterse de lacrimi de buzele mele vinete și arzătoare. ― Poesis! strigam eu, strângând aerul ... durerea mea devenea din ce în ce mai dulce, din desperare, melancolie. Poate că sufletul ei curat adia dulce în jurul frunții mele. Poate că ea, aeriană, îmi atingea părul, îmi săruta fruntea mea. Umblai mult prin casă, bântuit de idei când dulci, când amare. Apoi dezbrăc ându-mă, mă culcai ... fi putut să-mi petrec toată viața citind și recitind, într-o nebunie dulce, acea epistolă plânsă, scrisă de mâna ei, s-o visez pe ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de decembrie
... — ce este — dispare Iar el e emirul, și toate le are. Spre Meka-l răpește credința — voința, Cetatea preasfântă îl cheamă în ea, Îi cere simțirea, îi cere ființa, Îi vrea frumusețea — tot sufletu-i vrea Din tălpi până-n creștet îi cere ființa. Dar Meka e ... mai cere, o dată, să bea... Curmalii-o-nfășoară c-o umbră-albăstrie... Aceeași e apa spre care venea Copil, să-și alinte blondețea în ea Și-ntreagă, fântâna, e tot cum o știe. E tot cum o știe, — dar, searbăd la față, Sub magica-i umbră, un om se ... cu cai, cu cămile... Sub aeru-n flăcări, zac roșii movile... Nainte — în lături — napoi — pestetot, Oribil palpită aceeași culoare... E-aprins chiar pământul hrănit cu dogoare, Iar ochii se uită zadarnic, cât pot Tot roșu de sânge zăresc pestetot Sub aeru-n flăcări al lungilor zile. Și ... a ei zvârcolire În pântec, în sânge, în nervii-ndârjiți... Bat tâmplele... — ochii sunt demoni cumpliți. Abia mai pășește cămila ce-l poartă... Speranța, chiar dânsa, e-n sufletu-i moartă... Dar iată... — părere să fie, sau, ea ...
Costache Conachi - Visul amoriului
... Au întunecat văzduhul, ochii mi-au painjănit, Am rămas uimit pe gînduri, nu mă lăsați, că-s perit ! Iată, o femeie vine, cu veșmînt preastrălucit, Chiar ca soarele cînd iese, vara, despre răsărit. Trupul ei părea că este alcătuit chiar de duh, Căci mă prevedeam printr-însul ca printr-un curat văzduh. Și clătindu-mă pe-ncetul, după ce m-au deșteptat, Printr-o dulce ... să răvărsa Și zefirii cu dulceață spre iubit mă-ntărta. Atunci văzui cu ochii coborîndu-să din nori O fată dumnezăoaie, îmbrăcată tot în flori, Chiar asemenea cu chipul care mi s-au arătat Pe deasupra vioricăi la care m-am închinat. Fața ei era prea albă, ochii săgeți sloboza, Sprincenele ... Sînul ei cu frăgezime omoră pre om de viu, Părul despletit pe spate, ca aurul de gălbiu. Statul înalt și subțire, cu dulci îndoituri, Gurița chiar ca mărgeanul și obrazul numai nuri. Ah, cine poate să scrie cîte ochii au văzut ? Și îndată la picioare cu vaiete am căzut. „Înaltă ... nșeli să cauți la fetele ce-i vedea, Căci te voi goni îndată de supt aripioara mea.â€� Iată dar că să deșchisă o poartă ...
Alexei Mateevici - Trecutul și viitorul
... și noi am căpătat putință să vorbim în tipar către toți despre dorințele și suferințele noastre. Mare a fost ziua de 24 mai! Ea a fost cea dintâi clipă a mișcării moldovenești în Basarabia. Și pentru toate acestea ea va rămânea nemuritoare și neștearsă în mintea moldovenimii basarabene. A trecut vreme. Și mișcarea tot mergea, mergea înainte și tot creștea. Cu încetul ... de luptă. În curgerea acestor șase luni s-a stăruit să se facă mult pentru moldovenimea basarabeană și unele din dorințele binevoitorilor ei chiar au fost îndeplinite. Însă tot în cursul acestei vremi am tras și neizbânzi în năzuințele noastre. De pildă, cu mult foc am cerut școli moldovenești ...
Ioan Slavici - Florița din codru
... si o floare ce crește ascunsa in umbra tufelor. Crasmarita era frumoasa incat nimeni nu se putea rabda ca sa nu vorbeasca cu ea si nimeni nu cuteza sa priveasca la ea; Florita era frumoasa incat nimeni nu se putea rabda ca sa nu priveasca la ea si nimeni nu cuteza sa vorbeasca cu ea. Crașmarita atata era de frumoasa incat, daca-i vedeai fata oglindita in fata vinului, ti se parea cum ca vinul e mai tare ... in pranzul cel mare nu s-a mai mișcat de la cautatoare: tot s-a sucit și dessucit, pana cand nici ea singura nu stia ce are sa mai faca. Cand se samti gatita cum se cade, ea se puse inaintea cautatoarei, privi indelungat si cu drag la fata sa, apoi grai: - Frumoasa sunt, oglinda? - Frumoasa, zau, raspunse cautatoarea; pe de o suta ... Frumoasa sunt, oglinda? - Frumoasa, zau! grai cautatoarea, dar pe de-o suta și pe de-o mie de ori e mai frumoasa Florita, pentru ca ea are fata ca și fagurele topit, ochi ca și nevasta unui imparat și trup ca și roușoara de pe flori. Crasmarita nu mai zise nici ...
Garabet Ibrăileanu - De dragoste
... cu totul ființa iubită, transformarea ei în izvor de plăcere, cunoscuta netoleranță a ființei care iubește, gelozia fără motiv, sentimentul de teroare, că ea e ea, că e o ființă de sine stătătoare, asupra gândirii și voinței căreia n-ai nici o putere, toate aceste sentimente care caracterizează cel mai teribil ... deosebire de viața conjugală, care-i leagă prin atâtea alte interese -- interesele micii comunități care e familia -- interese care rămân și compensează scăderile pasiunii, ori chiar o înlocuiesc când ea dispare. 13. ...trebuie să recunoaștem că în orice amor, cât de sufletesc, există această cruzime, care se dă pe față cu sălbăticie în momentele de ... libere iubirea, fără a-i cere mâna pe care e liberă să o dea, fără a lua toate obligațiile față de ea și fără a masca și înnobila legătura prin toate formele și ritualele cu atât mai potrivite scopului, cu cât mai nelogice și mai ... nesatisfacții. 25. De obicei unii analizează amorul, iar alții îl trăiesc. 26. Ați observat că în amor, pentru femei subțietatea intelectuală, finețea nervoasă sunt indiferente, chiar ...
Mihai Eminescu - Povestea teiului
... gîndind aiurea! — Știu mai bine ce-ți priește, Cum am spus, așa rămîne; Pentru drumul cel de mîne De cu azi te pregătește! Mîna Ea la ochi și-o ține, Toate mințile-și adună, Să ia lumea-n cap, nebună, Parc-atîta-i mai rămîne. Calu-i alb, un bun ... Și la codru pleacă iarăși. Sara vine din ariniști, Cu miroase o îmbată, Cerul stelele-și arată, Solii dulci ai lungii liniști. Dar prin codri ea pătrunde Lîngă teiul vechi și sfînt, Ce cu flori pîn-în pămînt Un izvor vrăjit ascunde. Îngînat de glas de ape Cînt-un corn cu ... aproape; Iar izvorul, prins de vrajă, Răsărea, sunînd din valuri — Sus în codri de pe dealuri Luna blîndă ține strajă. — Ca din farmec Ea tresare, Și privind uimită-n lături, Vede-un tînăr chiar alături, Pe-un cal negru e călare… Oare ochii ei o mint, Sau aievea-i, adevăru-i? Flori de tei el are-n păru-i ... Capu-i cade pe-a lui umăr, Sărutări fără de număr El îi soarbe de pe gură; O desmiardă ș-o întreabă, Iar ea ...
Ion Luca Caragiale - Sfânta Ghenoveva
... numaidecât Gherontia și-a pierdut vederea... A-nceput să se vaite că, după ce e sărmană, ce are să se facă ea de-acuma așa prăpădită, fără luminile ochilor. Atunci Ghenoveva a dat fuga la fântână, a scos apă proaspătă, a spălat ... să bântuie o foamete cumplită, că piereau oamenii cu zecile. Atunci a venit sfânta Ghenoveva și a spus că va aduce ea, cu ajutorul lui Dumnezeu, hrană. S-a suit pe un caic, a luat după dânsa mai mulți pescari voinici și vrednici ... toată, binecuvântând-o, i-a umplut caicele, cât puteau duce, cu grâne și cu toate bunătățile. Și așa s-a-ntors ea cu hrană destulă și iar a scăpat Parisul. A mai făcut pe urmă și altele multe, care nu se pot număra ... o în biserica sfinților apostoli Petre și Pavel pe un deal, ce s-a numit d-atunci Dealul Sfintei Ghenoveva. După moartea ei chiar, a urmat să facă minuni peste minuni. De câte ori a fost Parisul bântuit, ba de molime, ba de războaie, ba ...