Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CERE (UN PREȚ)
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 154 pentru CERE (UN PREȚ).
Nicolas Boileau - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... se scoală rebelă, n-o poți ținea, Și-n loc s-o reții, urmează înțelesul după ea. Urmați, țineți după minte, și oricâte laborați, Lustru, preț tot de la dânsa ne-ncetat vă-mprumutați. Mulți, împunși d-un neastâmpăr, în fuga lor avântați, Vor să-și scrie-ale lor versuri d-ale minții depărtați. În monstruoasele versuri ei cred că s-ar micșora ... Calea e alunecoasă și-anevoie s-o ținem; Puțin de ne vom abate, îndată ne rătăcim; Drumul rației e unul, dintr-însul să nu ieșim. Un autor câteodată, plin d-un plan ce și-a făcut, Până când nu și-l deșartă, nu mai tace un minut. De e palat ce-ntâlnește, începe a ți-l descri Și te poartă pretutindeni, până când te-o ameți Ici, aproape, e ... scriere-a voastră pe sine vă respectați Și-n orice exces de sacră limba s-o considerați. Surda sunt pus în mirare d-un sunet melodios Dacă nu e la loc vorba, dacă zisu-i vicios. Nu se miră a mea minte de un pompos barbarism, Nici d-a unui vers mândrie și-ngâmfatul solicism. Într- ...
Constantin Stamati-Ciurea - Luxul
... trăgând cu el în desființarea sa pe aceia ce-i poartă cultul fără calcul și rațiune. Deci luxul legislativ ar trebui să fie condus ca un element neapărat spre înălțarea civilizației și dezvoltarea unei națiuni, însă totdeodată întrebuințat cu pază ca un product exploziv, supuÂnându-l controlului politic-economic. Dovedit este că luxul mult influențează asupra creșterii, nașterii și reînnoirii generațiunii unei națiuni. Nume din bărbații ... strălucirii și ale risipei, astăzi se îndestulează cu modestia și simplitatea atât în viața casnică cât și în solemnitățile publice. Economistul politic Duser observă că un popor ce ajunge la culmea dezvoltării civilizației dă preferință îndemânărilor vieții, schimbând eleganța și strălucirea obiectelor de mare preț cu falsificarea și imitarea în mii de invenții, la care fabricile lucrează zi și noapte articole ieftine, ușoare de purtat și îndemânatice, așa că luxul ... poarte juvaieruri mai mult decât jumătate unță de aur, și li se da voie a se plimba prin capitală numai în depărtare de un kilometru. Se înțelege că damele Romei alcătuiră un complot misterios spre a răsturna un ...
Constantin Stamati - Eroul Ciubăr-Vodă. Fabula fabulelor vechi populare sau Rolando furios moldovene
... homme est de feu pour le mensonge Et de glace pour la vĂ©ritĂ© 1 La Fontaine Ciubăr-vodă, domn faimos, Lui Papură strănepot, Avea un singur fecior, Frumos ca luna lui mai, Gigât ca un tânăr brad, Vârtos ca un vechi stejar Și viteaz ca un român. Acest fiu când s-au născut, Moașa ce l-au strâns de nas Și l-au prenumit Bogdan, Au tras boghii și au spus ... pustii, Au strigat: “Noroc! noroc! Unde ești, vin să-ți grăiescâ€�. Și iată că dintre stânci O roată au și sărit, Pe care într-un picior Norocul venea spre el, Repede ca un vârtej De mai că nu l-au stropșit, Și zicea: “Ce vrei să-ți dau, Comorile de sub munți, Sau să te fac împărat ... teme de el, Atunci fața și-au schimbat, Galben-vânăt s-au făcut, Ca pizmașul veninos, Și înflându-se grozav Au zbucnit din sânul său Un vârtej de vânt cumplit; Și spulberând pân’ la cer, Stâlp de arin ca un turn, Răsună un glas din el Cu zgomot înfricoșat, Și zicând: “Unde alergi, O! bravule Făt-Frumos? Și cum îndrăznești să calci În împărăția mea, Când mulți ...
Mihai Eminescu - Iconostas și Fragmentarium
... casele păreau uniforme. În mijlocul mahalalei adormite, templul sur ― Sionul ruinat ― de jur împrejur proptit de bârne de stejar și, înaintea casei cahalului, un bou junghiat ca spre jertfă. Era un aspect trist ca o viziune a lui Isaia, ca o tânguire a lui Iezechil. Sur era templul pe dinafar ă, tăcut ... o arhitectură țapănă, rece, goală ― era atât de pustiu de frumusețe ca pieptul unui om mort... Sub murii acelei havre se strecura încet, c-un sac în spinare, un evreu tânăr. Trecuse miază-noapte. Luna poleia pietrișul uliței ce-l puteai număra, și umbra evreului, lipită pe pereți, îl urma parecă... Într-o căsuță ... ai uns, Doamne, cu untdelemnul l7 tronului din Sion. Și Hagar a mea în turn, m-oi duce la ea ș-oi cânta un psalm al pruncilor lui Assaph si o voi bucura cu cântecul arfei Sionuluiâ€�. El era nebun. Luă un urcior plin cu apă în mână și merse pe ulițele strâmte ale mahalalei jidovilor . Dar drumul nu și-l greși . Ajunse la un ...
Nicolae Gane - Ciubucul logofătului Manole Buhuș
... și herghelii de cai din care își umplea grajdul; pivnițele-i gemeau de poloboace cu vinuri vechi de Odobești și Cotnari și în ogradă furnica un sălaș întreg de țigani din care își alegea slugile. Mai avea apoi sub stăpânirea lui un taraf de lăutari care îi cântau de inimă albastră în zilele când avea musafiri la masă, ceea ce i se întâmpla foarte des, pentru că ... nici măcar șosele. Trebuia vorba ceea, să-ți faci testamentul la plecare. Dar inima de tată nu cunoaște piedici când dorul o atrage. Deși știa un pic de franțuzească cât să nu moară de foame între franțuzi, își angajă totuși un tălmaci franțuz ca tovarăș care să-l călăuzească în lunga călătorie. A pus vreo zece zile logofeteasa ca să-i pregătească cele trebuitoare ... cu spinarea încovoiată pentru a săruta mâna soției lui și a-l felicita de ziua onomastică sau de alte sărbători mari. Un chinovnic, un vameș, un privighitor de ocol, un căpitan de panțiri nici nu îndrăznea să se puie jos dinaintea lui. Cum dar era să nu-i pară ciudat că guleratul de neamț îl ...
George Coșbuc - Fata craiului din cetini
... s-a strecurat, Că-n Meștera-Cetate, la Craiu-încetinat, Vorbesc stelele noaptea cu florile-n grădină Și forul și-l dezmiardă pe-un fir de rocoină Pe-un snop de vâzdogele, pe-o creangă de bujor: Căci are craiul fată frumoasă ca un dor Din zile cu speranță, cu-obraji ca trandafirii Și-așa de drăgălașă ca patima iubirii! Ea poartă haină-albastră și poartă păr de aur ... piară din vedere. Atunci a zis bătrâna: O, scumpe Trandafire! de vrei să biruiești, Întoarnă-acasă iară la curți împărătești Și-ți ia un cal mai harnic, ia-ți cal mai în putere! Întoarnă-acas, întoarnă la tatăl tău și cere Vestitul Cal-din-Spumă cu păr întraurit, Căci e năzdrăvan calul și-i roib nedumerit. El singurul pe lume e calul care-aleargă Prin nori ... fortune! Încalecă pe dânsul, căci dânsul îți va spune Prin vorbe tot aceea ce nu-ți pot spune eu!... Atunci încet se lasă prin aer un nor greu Și-acopere pe babă; iar Trandafir s-aruncă Pe calul său și trece un deal, un ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira V
... mi aflau gândul: Prieteni cu-adevărul voi nu puteți a fi. PERIERG: De-ți sunt așa dragi codrii și traiul fără griji, Măcar un ceas de vreme c-aș fi eu Pan socoate, Și nu-i avea căință. Eu sunt poet, iubite! În cinstea-ți voi compune un cântec minunat, Iar graiul tău ce-ndeamnă pre oameni la virtuți S-a pomeni cu slavă în veacuri viitoare. SATIR: Păstrează-a ... măcar cinstire la sexul rușinos. Ici unul plin de drojdii pășește șovăind, Picioarele lui slabe nu pot să-l sprijinească. Cu capul se izbește de-un zid ce-i stă nainte, De sânge umple locul și toți de dânsul râd. Iar dincolo un sfadnic se-ncaieră la pumni Cu cine se-ntâlnește; în luptă-și scuipă dinții, Cu vinul de-mpreună, din gura-i puturoasă. Mulți plâng părinți ... Mă îndemna a crede că toți au nebunit. Când mă luptam cu gândul să pot afla pricina Turbării tuturora, s-apropie de mine Un om cu barba albă, un pântecos bătrân, La față gras și rumen, cu ochii înfundați, Și cu ...
Constantin Negruzzi - Flora română
... într-a d-voastre. Parcul meu se compune de doi plopi plutași, trei paltini, câțiva tei, ulmi și sălcii, și ca lux am și un vișen cu flori pline. Părâul meu are izvorul său într-o bute mare, ascunsă într-un ungher și îmbrăcată cu iederă și cu hamei, pe care argatul o împle în toată dimineața, și apoi prin un cep sloboade apa care, după ce șerpuiește pe un pat de prundiș, vine de se aruncă prin o cascadă de o palmă de naltă, într-o băltiță, unde merlele, cintițile și gangurii se scaldă ... dat nume de escholzia sphenogyna sau houttnynia? dar învățații nu vor să știe d-alde aste. Precum am zis, la dânșii florile n-au nici un preț. Migdalul, persicul, prunul, cireșul pentru dânșii au tot un nume: amygdalus. Ascultați acum cum descriu acești oameni angelica. Deschid o carte și cetesc: "Familia ombeliferilor. Plantă ierboasă, frunze alterne, rareori întregi, cele mai ades ... persistând, uneori gol, alteori îmbrăcat pe dinafară cu apendice alterne și sudate cu sepalele; corolă cu 4�5 petale; cârpele numeroase dispuse în vârf pe un ...
... adese erau și oameni de prin curțile marilor bani și marilor vornici. Aga se bucura de favorul și cinstirea domnului; cucoanele îl iubeau ca pre un bărbat frumos și delicat; cetățenii nu puteau să nu-l respecte ca pe un geniu păzitor al liniștii obștești. Mulțime de anecdote se povesteau prin oraș despre curajul lui la focuri și la prinderea furilor în vreme de noapte ... fi luat de vorbă ori cu cine pentru aga, nime nu vă zicea nici un cuvânt, ci vă arăta numai o mină măreață, vă făcea un semn cu ochiul stâng și pocnea din limbă; iar această mută frază în părțile răsăritene cuprinde în sine o elocvență mai energică decât toate putincioasele ... să restatornicească obșteasca liniște. De zece ani cetățenii s-au deprins necondiționat a crede în curajul, mintea și activitatea agăi, și tocmai acum un spânzurat ca Tunsu să-și bată joc de-a lui barbă neagră cu fire albe! Trecu un an de când aga urmărește hoțul cu neadormirea unui vrednic cap de poliție, a obosit toată agia, și însuși nu era o zi ... ...
... regii cei dacici laolaltă, Cari tăiați în marmur cu steme și hlamide Se înșirau în sală sub negrele firide, Iar colo-n fruntea salei e-un tron acoperit C-un negru văl de jale, căci Sarmis a murit. Iar chipu-i  cel din urmă în lungul șir de regi  Sub vălu ... ori pe rege-n gura mare Și dacă nici acuma din umbră-i nu răsare, Să-ți oferim coroana, căci legea ne prescrie Ca peste-un an nici tronul deșert să nu rămâie, Nici văduvă coroana de tâmpla cuvenită". Pe un tripod s-aduce cățuia aurită. Cu făclii stinse-n mână-n genunche cad oștenii, Iar preotul aprinde un vraf de mirodenii. De fumul lor albastru se împle bolta naltă, S-acopere mulțimea, iar flăcările saltă, Toți în genunchi cu groază ascultă în tăcere ... în jos, Iar tei cu umbra lată cu flori pân-în pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vânt. Deodată-n fundul salei, apare sub un arc, Cu stânga răzimată de spada-i de monarc. Nebunul Sarmis  care-i cu craiul frate geamăn Ca umbra cu ființa-i ei amândoi ... ...
George Topîrceanu - Hortensia Papadat-Bengescu: Sfinxul
... Se zice că un chibrit, un banal și ridicol chibrit, în momentul când se aprinde a scos din haosul microcosmic al gămăliei sale un sistem întreg de lumi autentice, o puzderie de constelații adevărate, care se mișcă după legile lui Newton în infinitul câtorva secunde, deschizând astfel minții noastre ... și se îmbină, ca să dea unei clipe fugare caracterul ei unic, imposibil de regăsit. În opera dnei Papadat-Bengescu e prea mult lirism pentru un prozator, prea multă analiză pentru un poet. Analiza lirică, dacă ni se permite această alăturare de cuvinte, o duce până în domeniul celor mai subtile și rare senzații, a căror ... din bucățile dnei Papadat-Bengescu e redusă la minimum, uneori lipsește cu desăvârșire. Intrigă și acțiune nu există. Subiectul propriu-zis se reduce adeseori la un simplu pretext, la un banal punct de plecare. Și lucrul e foarte explicabil. Fiind femeie până-n vârful degetelor, autoarea e excesiv de subiectivă: viața sa e lipsită de ... semnificația, îngustează și întunecă teza — dacă e una. Eroinele dnei Papadat-Bengescu au despre viață o concepție păgână. Când însă viața îți apare ca un rezervoriu imens de bucurii și plăceri, ca ...