Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru A(SE) ADUNA
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 645 pentru A(SE) ADUNA.
Vasile Alecsandri - Mihu copilul
... grăiește: ,,Voi, voinicilor, Haraminilor, Cine v-a mânat Capul v-a mâncat!" Și nici că sfârșește, La harță pornește [10] Și se învârtește, Toți îi risipește. Apoi iar purcede Prin cel codru verde. Murgul se urca, Și când el călca, Piatra scăpăra, Noaptea lumina, Noaptea ca ziua. Ianuș cum îl vede, Din loc se repede: ,,Voi, vitejilor, Haraminilor! Dați cu lăncile, Dați cu flintele." ,,Lăsați flintele, Lăsați lăncile, Voi, voinicilor, Haraminilor! Că eu Mihu sânt, Și vreau să vă ... Vin' tu, Mihule, Vin', voinicule, Să benchetuim Și să veselim, S-apoi amândoi Ne-om lupta noi doi". Ei cu toți s-adun, La masă se pun Și benchetuiesc Și se veselesc, Ploștile ciocnesc, Vesel chiuiesc. [12] Dar când au sfârșit De benchetuit, Masă de-ospătat, Vinul de gustat, Ianuș ungurean, Mihul moldovean Deoparte se duc La luptă s-apuc! Cruntă-i lupta lor, Că e pe omor. Cine c-a pica Nu s-a mai ... Cum mi se smucesc, Cum mi se trântesc Ca doi zmei, ca lei, Ca lei paralei. [13] Iată, mări, iată Că Mihu deodată În loc ...
... din capete nu se știe unde se termină, iar celălalt, la partea opusă, într-o încăpere scundă, cu pământ pe jos și în mijlocul căreia se află bătut un țăruș, de care se află legată întreaga familie Stamate... II Acest om demn, unsuros și de formă aproape eliptică, din cauza nervozității excesive la care a ajuns ... punere de deget. Aceste ocupațiuni îndeajuns de obositoare îi fac, cu drept cuvânt, să se amuzeze, și atunci, ajungând uneori cu îndrăzneala până la inconștiență, se uită tustrei cu benoclul, printr-o spărtură a canalului, în Nirvana (care se află situată în aceeași circumscripție cu dânșii, începând lângă băcănia din colț), și aruncă în ea cu cocoloașe făcute din miez de pâine sau cu ... să treacă pentru a putea fi pus în posesiunea obiectului. După această trecere de timp, reluându-și ocupațiunile cotidiane și pozițiunea verticală, Stamate se simți cu totul renăscut. Niciodată nu cunoscuse el până atunci divinii fiori ai dragostei. Se simțea acum mai bun, mai îngăduitor, și turburarea ce o încerca la vederea acestei pâlnii îl făcea să se ...
Constantin Negruzzi - Inscripții
... Constantin Negruzzi - Inscripţii Inscripții de Constantin Negruzzi În acest lăcaș de pace unde Domnul se mărește, Omul întăi se botează, când se naște pe pământ, Ș-apoi cu a lui soție vine de se însoțește, În sfârșit aicea află liniștire în mormânt. Nașterea, viața, moartea, sufleteasca mântuire, În acest loc se adună și d-amarul lumii greu Omul scapă când se duce ca să-și iaie răsplătire De la dreapta îndurare a bunului Dumnezeu. Eu nu am fost ca alții, de-aceea în suferință ...
Dimitrie Bolintineanu - Călugărenii
... să-i poprească, Dar românii treier armia turcească. Astfel mândrii vulturi către vânturi zboară, Despicând curentul care-i împresoară. Precum două râuri peste câmpul lat Se-ntâlnesc adesea pe comunul pat, Astfel se-mpreună, râură, se frânge Al ambelor armii spumegosul sânge. Ei pătrund la corturi... Într-a lor iuțime Se înturnă. Tunul bate cu asprime. Pe tot frontul oștii lupta s-a întins; Peste tot turbarea sufletele-a-ncins. Inima română ... Kirali din tunuri pe nemici sfăramă. Avangarda turcă fuge rușinos, Calcă p-ienicerii ce combat fălos. Cei mai mulți dintr-înșii către pod s-adună, Se strivesc, pierd șartul; arma noastră-i tună. Iar în amețeală singuri se-ntr-omor, Se strivesc sub arme și sub caii lor. Mulți, de crudă spaimă, se aruncă-n apă, Însă nici acolo zilele nu-și scapă; Apa mocirloasă îi reține-n fund; Câți silesc să scape, încă se cufund. Agonia-i crudă; moartea-i rușinoasă. Plini de tină-noată-n unda mocirloasă... Trei mari pași s-aruncă și prin apă mor. Chiar Sinan ... scapă, dar pe coasta lată Armia turcească fuge sfărâmată. Astfel ...
Mihai Eminescu - Scrisoarea III
... Nilu, Dunărea bătrînă — Umbra arborelui falnic peste toate e stăpînă. Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri Și corăbiile negre legănîndu-se pe rîuri, Valurile verzi de grîie legănîndu-se pe lanurim Mările țarmuitoare și cetăți lîngă limanuri, Toate se întind nainte-i… ca pe-un uriaș covor, Vede țară lîngă țară și popor lîngă popor — Ca prin neguri alburie se strevăd și se prefac În întinsa-mpărăție sub o umbră de copac. Vulturii porniți la ceruri pîn’ la ramuri nu ajung; Dar un vînt de biruință se pornește îndelung Și lovește rînduri, rînduri în frunzișul sunător. Strigăte de-Allah! Allahu! se aud pe sus prin nori, Zgomotul creștea ca marea turburată și înaltă, Urlete de bătălie s-alungau dupăolaltă, Însă frunzele-ascuțite se îndoaie după vînt Și deasupra Romei nouă se înclină la pămînt. Se cutremură sultanul… se deșteaptă… și pe cer Vede luna cum plutește peste plaiul Eschișer. Și privește trist în casa șeihului Edebali; După gratii de fereastră o copilă el ... de alun; E a șeihului copilă, e frumoasa Malcatun. Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet, Că pe-o clipă se-nălțase chiar în rai la Mahomet, Că din dragostea-i lumească un imperiu ...
... Tigris, Nilul, Dunărea bătrână - Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână. Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri Și corăbiile negre legănându-se pe râuri, Valurile verzi de grâie legănându-se pe lanuri, Mările țărmuitoare și cetăți lângă limanuri, Toate se întind nainte-i... ca pe-un uriaș covor, Vede țară lângă țară și popor lângă popor - Ca prin neguri alburie se strevăd și se prefac În întinsă-mpărăție sub o umbră de copac. Vulturii porniți la ceruri pân' la ramuri nu ajung; Dar un vânt de biruință se pornește îndelung Și lovește rânduri, rânduri în frunzișul sunător, Strigăte de-Allah! Allahu! se aud pe sus prin nori, Zgomotul creștea ca marea turburată și înaltă, Urlete de bătălie s-alungau după olaltă, Însă frunzele-ascuțite se îndoaie după vânt Și deasupra Romei nouă se înclină la pământ. Se cutremură sultanul... se deșteaptă... și pe cer Vede luna cum plutește peste plaiul Eschișer. Și privește trist la casa șeihului Edebali; După gratii de fereastră o copilă el ... de alun; E a șeihului copilă, e frumoasa Malcatun. Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet, Că pe-o clipă se-nălțase chiar în rai la Mohamet, Că din dragostea-i lumească un imperiu ...
Dimitrie Bolintineanu - La piramide
... a o schimbare; De zeii săi poetici și cerul a scăpat; Iar voi, o monumente d-eternă admirare, Nestrămutate-ați stat! II Colo se arată valea dalbă, verde, Unde Nilul vesel, șerpuind, se pierde Printre sicomori. Cairul înalță albele-i palate, Vesele moschee, grațios săpate 'N marmură cu flori. III Dar mai colo se zărește Cel deșert spăimântător, Unde viața își oprește Pasu-i verde, râzător. Amblemă de tăcere a tristelor mormânturi În care tot adoarme, plăcere ... lungul chin; În care numai pasul fantasticelor vânturi Deșteaptă un suspin. Unde vântul ce omoară Nalță munții de nisip, Ce pe fiecare oară Schimbă forma, se risip. Dar luncile deșarte atât sunt de mărețe, Atât de melancolici, cât ochiul privitor, Ce cată tinerețe, Se-nturnă să ascunză o lacrimă de dor! IV Dar ziua se abate. — Pe undele pălite A mării de nisip, Se luptă umbra tristă cu razele ei mute Ce-n noapte se risip. Iar formele lor albe se schimbă cu durere Pe fiece minut, Și tremurânde-noată în umbră și-n tăcere Sub vălul lor tăcut. V Dar colo pe hotarul deșertelor tăcute ...
Alexei Mateevici - La noul-Neamț
... ne cuprinde, și toată mănăstirea Ne pare-un rai frumos. Ne hodinim. Dar somnul nu poate să mă fure Și mă mai duc prin vii. Se coace poama. Cântec răsună prin pădure, Și ziua-i la chindii. Mă-ntorc. Aproape-i slujba și frații se adună De prin chilii ieșind. Chemarea își îndeamnă a clopotului strună... Lumini în hram s-aprind. Mă duc pe la egumen. La slujbă ... și rânduieli. În două străni frățimea călugărilor cântă, Și ruși și moldoveni. Și parcă-i nesfârșită caftisma slujbei sfântă, Cântată-n două străni. La ușă se îndeasă tot lume țărănească, Tot babe și femei. Și nu-s prea de departe: din partea părintească Opaci și Plopi-Știubei. Dar vine și sfârșitul ... Ș-Andronic cuviosul, un cronicar vorbareț, Și bunul moldovean. Blagoslovește masa părintele egumen; Cu toții își fac cruce. La masă — pește, vin din pivnițe se
Gheorghe Asachi - Sirena lacului
... mal în apă sare. Și apoi s-a cufundat În a zînilor palat. Dar în curtea celui sat Mii de oaspeți se adună Lumini mii a fulgerat Și armonia răsună ; Cupa umblă împregiur Toți urează bun ogur. Cînd, prin vuietul vuios, Din prelucă parcă cheamă ... Eh, Irino, dă-mi răspuns, Vino d-unde te-ai ascuns !â€� Că sub apă s-a mișcat, Pe încet, nu-ș' ce, se pare Apele s-a turburat ; Iată că acum răsare, Frumușel, din a lor sin Un pește de tot străin. Precum junii ... Dar cel pește minunat D-îndată a sa făptură În femeie a schimbat Cu angelică figură ; De pe capul cel frumos Se deștinde-un păr undos. Pre-a ei fețe și pre sin Răsărit-au la videre Două roze preste-un crin Și mănoase două ... Copilașu-a lui plînsoare, În leagăn l-a aninat, Preste ramurile-ușoare Și schimbă figura sa În un pește, cum era. Ea se-nveste-n solzi de tot, Aripioarele-i răsar, Unda o despică-n not, Prefăcută-n pește iar ; Apa-n giur s-au înspumat, Ea la ...
Constantin Stamati - Geniul vechi al românilor și românii de astăzi
... care prea puțini se îndeletnicesc, ce numai ca să se zăbovească sau să cumpere lucruri pentru a lor podoabă și îmbrăcăminte, cu care se fudulesc în iarmaroc, și întru adevăr că zi și noapte altă nu se răsună pe ulițe și prin casele orașului decât râsuri, muzice și jocuri; iară în luxul cel mai rafinat al Europei și în amorul cel mai ... poartă, nu sunt în stare să încalece nici precum încăleca din vechi moșnegii, iară trăsurile lor cu cele mai vânjoase răzoare, în care tinerii, lungindu-se în ele, se preumblă pe strade și tot încă se ostenesc, apoi stomahurile lor slăbănogite de îmbuibare, fețele lor veștede de desfrânare, ochii lor lâncezi și obosiți de benchetele nopții și de jocul cărților, toate ... fac din bărbați niște creaturi, pe care românii vechi îi numeau oameni stricați. În fine, făr’ de virtute fiind, ei se tem de cugetele lor, se tem de compatrioții lor, se tem de străinii ce vin în țară și sunt gata să fie plecați servi oricăruia stăpân. Aceasta este o icoană pentru trupeștile însușiri ale românilor ... el vine târziu acolo unde îl așteaptă și ...
Petre Ispirescu - Fata de împărat și fiul văduvei
... și pârjol. Nu mai ascultă nici rugăciuni, nici nimic. A se dezvinovăți înaintea lui nu era cu putință. Porunci deci ca numaidecât să se adune Sfatul împărăției în taină, ca să otărască pedeapsa ce s-ar cuveni fie-sei pentru o așa nelegiuire și ca să se spele rușinea ce adusese ea părului cărunțit al tatălui său. Sfatul împărăției găsi cu cale că spre a se spăla o așa grozavă necinste, fata cu moarte să se omoare. Unii ziceau ca să se arză de vie. Alții ca să-i scoață ochii și să se gonească în pustietăți spre a fi mâncată de fiare sălbatice. Alții iară ziceau ca să i se lege o piatră de gât și să se dea pe Dunăre. Tocmai pe atunci, din păcate, iată că și feciorul văduvei trecea pe acolo în treaba lui. Cum îl văzură boierii, numaidecât se ... nu se vedea nici pui de om. Parc-ar fi fost la sfârșitul pământului. Într-una din zile, împăratul, tatăl fetei, plecă la vânătoare. El se ...