Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎNDREPTA
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 338 pentru ÎNDREPTA.
Alexei Mateevici - Munca noastră
Alexei Mateevici - Munca noastră Munca noastră de Alexei Mateevici Articol apărut în Basarabia nr. 59, 1906, semnat cu pseudonimul Fl. Măgureanu. Anul se sfârșește. Încă vreo câteva zile și el se va duce în vecinicie. Și iată dar că ne vedem la hotarul trecutului și viitorului nostru. Obiceiul omului este că, trecând o bucată de vreme din viața lui și el intră în alta, să prețăluiască și să judece cele trecute și petrecute de dânsul mai înainte, pentru ca în acest chip să afle cum se cuvine să-și poarte trebile în viața lui viitoare. Și, în adevăr, acesta este cel mai bun mijloc pentru dobândirea științei în ale vieții. De aceea și o tovărășie anumită de oameni, care și-a pus o țintă și ține negreșit să ajungă și să nimerească ținta asta, trebuie, din când în când, să se mai întoarcă cu fața înapoi și să mai caute ce urme a lăsat acolo munca lor îndreptată la ajungerea dorinței obștești. Și dacă munca lor este trainică și folositoare, apoi trebuie s-o urmeze și mai încolo tot ca și mai în urmă, iar dacă nu, să se silească ca să găsească chipuri mai ...
Alexei Mateevici - Preoțimea și poporul nostru
Alexei Mateevici - Preoţimea şi poporul nostru Preoțimea și poporul nostru de Alexei Mateevici Grea vreme. O stare de cumpănă, o stare nehotărâtă, prin care arareori a mai fi trecut moldoveanul nostru basarabean cu toate nenorocirile lui. Știm cu toții, că scaparea noastră este numai cea mai strânsă unire între noi înșine. Știm că prin această unire trebuie să ne gătim în cel mai silitor chip de alegeri, de la care atârnă tot viitorul nostru. Înaintea noastră se desfășoară un drum neted și, mergând pe acest drum, am putea să ajungem măcar la o parte din cele ce le dorim. Dar iată că pe acest drum se ivesc piedici. Nu ni se dă nouă voie să facem adunări în orișice fel, noi nu putem fățiș să ne strângem la un loc, să vorbim despre ce ne doare pe noi, să ne punem unul pe altul la cale, să ne cunoaștem simțirile și părerile noastre, să știm pe cine să-l alegem. Nu putem, vasăzică, să ne pregătim ca oamenii, cum se cuvine, pentru zidirea vieții noastre. Iar, precum am mai spus, trebuie să ne pregătim. Grea vreme... Ce să facem noi în vederea unor asemenea lucruri? Bietul țăran ...
Alexei Mateevici - Psalmul al 83-lea
Alexei Mateevici - Psalmul al 83-lea Psalmul al 83-lea de Alexei Mateevici Sufletul mi-i amărât Și de patimi ostenit, Inima pace-mi dorește Și la Tine, Doamne, vine, Gându-a lumilor, Stăpâne, La Tine în veci năzuiește. Păsărilor locuință Le gătește-a Ta voință. Prin Preasfânta-Ți hotărâre, Greul crucii suferind, Fiii micului pământ Toți gândesc la a Ta liniștire. O, cu ce mare dor Arde inima lor, Când se trag la locașele Tale. Vreau să cânt eu cântări Despre slava din cer Ca să-mi spun în cântări a mea jale. O, ce sunt fericiți Cei din cer proslăviți, Gurile nu le tac de cântare; Nu știu ei cum știm noi Grele amaruri, nevoi. Sufletu-i plin de-alinare. Și o zi, — ca un veac O trăiesc mai cu drag, Decât noi pe pământ, și o mie* Eu la praguri să stau, În locașul Tău vreau, Nu în curtea mea mare, pustie**. Fericiți sunt ș-acei Cari ș-aici în ani grei Își îndreaptă spre Tine nădejdea; Pe-al durerii pământ Ei la cer cugetând, Viața toată petrec îngerește. Valea plânsului greu, Ei, crezând-n Dumnezeu, O ...
Alexei Mateevici - Trecutul și viitorul
... cea mai de căpetenie este alegerea în viitoarea dumă a împuterniciților moldoveni. Duma imperială din anul ce a venit ne va îndrepta traiul nostru mai departe și ne va arăta ce trebuie să facem. Numai să fim întotdeauna tari în lupta noastră. Și să ne uităm cu ...
Alexei Mateevici - Un vis dorit
Alexei Mateevici - Un vis dorit Un vis dorit de Alexei Mateevici Un vis grozav eu am visat Și-acum nu-l pot uita: Că sufletul meu în păcat Și patimi dormita. Viața repede trecea Și moartea-mi sta în prag Și tot mai scurt mi se făcea Al zilelor șirag. Și vestitori de-acuma sânt A morții — boli, dureri, Ș-al viitorului mormânt Simțesc eu reci suflări. Dar păcătos, nepăsător Sărmanul suflet stă Și nici un gând mântuitor Lumină nu-i mai dă. Ș-așa sfârșitul m-a găsit În dormitare grea, De drumul morții negătit, Robit de viață rea. Și îngerul meu păzitor De jalea mea plângea, Dar plânsetul lui jelitor L-a suflet n-ajungea... Din somnul meu am tresărit Cu scârbă-amară eu Și văd: de sufletul robit Departe-i Dumnezeu! Și către suflet am strigat: Fii treaz și nu dormi, Dormind în patimi și păcat Pe veci vei adormi. Puține zile ți-au rămas Pentru căința ta, Deci, scoală și fii treaz, Mai mult nu dormita. Îndreaptă-ți mintea spre Hristos, Dreptate și-adevăr: Căința unui păcătos Îi sărbătoare-n cer. Iulie
Alphonse de Lamartine - Seara (Lamartine)
Alphonse de Lamartine - Seara (Lamartine) Seara de Alphonse de Lamartine Traducere de Ion Heliade Rădulescu - 1830 Seara aduce lina tăcere; Pe pustii stânce eu așezat Iau după urmă al nopții car Ce-n aburosul senin pășește. Venus se nalță pe orizon, Și la picioare-mi steaua-amoroasă Cu-a sa lumină misterioasă Argintuiește verdele șes. Prin deasa frunză acestor arburi Auz zefirul încet șoptind Lângă morminte ast sunet simt Parcă ar trece zburând o umbră. Dar totodată scapă din cer Senină rază din steaua nopții, Și pe tăcuta-mi frunte-ndreptată Lin se revarsă peste-ai mei ochi. Dulce lucire d-un glob de flăcări! Rază mult dragă! ce mă voiești? Vii oare-n sânu-mi cel obosit S-aduci lumina într-al meu suflet? Sfințita taină acestor lumi Te cobori oare ca să-mi descoperi, Taină ascunsă l-această sferă În care ziua te-așteaptă mult? O-nțelepciune neînțeleasă Te îndreptează la ticăloși? Ce! vii tu noaptea a-i lumina Ca dulcea rază unei nădejde? Vremea ce vine ai ca să spui Inimii triste ce-n veci te cheamă? Rază mult sfântă, ești aurora Acelei zile ce n-are-apus? Inima-mi toată se- ...
... a-l subjuga; Și-n loc să răsplătească, cum cere pofta-n lume, Dușmana lui lucrare, îi cruță negrul nume, Voind a-l îndrepta! De ce nu vine, Doamne, a Ta împărăție, Când oamenii să șteargă și umbra de sclavie, Fiind creștini curați; Și-n locu-i ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Dumineca Lăsatului sec de brânză
Antim Ivireanul - Cuvânt de învăţătură la Dumineca Lăsatului sec de brânză Cuvânt de învățătură la Dumineca Lăsatului sec de brânză de Antim Ivireanul Fieștecare vânătoriu îș gătĂ©ște sculele și ciniile meșterșugului său, adecă cel ce prinde păsări zburătoare face lațuri, clucse și mreji; iar cel ce vânează hiară sălbatece își face pușcă, cursă de hier, gropi și altele ca acĂ©stia. Așijderea și păscariul își face undițe, cârlige, plasă, sac și câte îl învață meșterșugul său, ca să dobândească și să câștige cĂ©ia ce pohtĂ©ște; iar cel ce va vrea să vânĂ©ze oameni, cu ce scule socotiți că ar putea să-i vânĂ©ze? (Că oamenii încă să vâneză și să prind ca și peștii, după cum zice Hristos la sfânta Evanghelie, la al 4 cap al lui Mathei: Veniți după mine și vă voiu face pre voi păscari de oameni). Nu socotesc cu alt cu nimic ca să-i poată vâna, fără numai cu învățătura și cu cuvântul. Căci pentru om nu iaste nici undiță, nici vreun fĂ©liu de mreajă, ca învățătura cea împletită de cuvinte cu carele să vânează și să unĂ©ște cu Dumnezeu și să fericĂ©ște cu dânsul, în ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Marele duce
Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Marele duce Marele duce de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Cine, după război, n-a cunoscut pe cazacul Lomiliev? Grăsun, roșcovan, cu barba rară și cu părul ca untdelemnul, retezat drept pe ceafa lui rasă. Totdauna călare pe un cal mic și iute, care știa să facă atâtea minuni, că te prăpădeai de râs. Da în genunchi, da din cap, murea, învia după porunca cazacului. Lomiliev bea ca un adevărat cazac. De obicei intra cântând, cu ghiozdanul de hârtii, în curtea consulatului rusesc. Într-o zi mă plimbam prin pădurea Băneasa cu bunul meu amic E. Discutam pe Zola. Amicul meu susținea că ceea ce va rămâne din acest scriitor va fi criticul, sistemul, direcțiunea, iar nu artistul. Eram în toiul discuțiii când auzirăm un strigăt desperat: „Turki! turki!â€� Era Lomiliev; călare ; cu sabia scoasă; beat; abia se ținea pe cal; și gonea printre copaci; lovea cu sabia în ramuri și striga: „Turki! turki!â€� Îl cunoșteam. Învățase românește. Altă dată îi dasem ceva de băut și ne povestise mult din război. Cum ne văzu, își opri calul. Se munci cât se munci, și băgă sabia în teacă. Dăscălecă. Dăte drumul calului și ...
Carol Scrob - Reverie (Carol Scrob)
Carol Scrob - Reverie (Carol Scrob) Reverie de Carol Scrob Muzica: d-na Zoe Pazu. Informații despre această ediție Noaptea iarăși, iarăși crește, Doru-n piept mi se mărește, Zîna șade, și cu ea, Șade și speranța mea. Frunza-ncet îngălbinește Fruntea mea se încrețește Vântul toamnei suflă greu, Totul arde în pieptul meu! Păsările sbor din țară, Se îndreaptă unde-i vară, Visurile mele sbor, Eu rămân cu al meu
Cincinat Pavelescu - Cântec spaniol
Cincinat Pavelescu - Cântec spaniol Cântec spaniol de Cincinat Pavelescu Dlui Paul Catargiu Infanta, fragedă și fină, În ochi cu ape de opal, Pe când se-nalță din grădină Acorduri vagi de mandolină, Visează-n rochia ei de bal! În păru-i blond o rază moare Și-n ochi îi scapără-o scânteie. E bal la curte, sărbătoare, Dar ea întreabă visătoare Pe cavaleri iubirea ce e? Văzându-i fruntea de lumină Mai toți se-ncurcă, tac, o mint. Un duce-i strânge mâna lină, O mai salută și se-nclină Zâmbind în barba-i de argint. Iubirea ce e? Pare-o doare Tăcerea lor chinuitoare. Însă copila vrea să știe, Fiindcă instinctul ei pătrunde Fermecătoarea poezie A tainei care i s-ascunde! Un paj cu ochii de safir, Frumos, sub manta-i de mătase, În mâini c-un roșu trandafir Spre un boschet se îndreptase. Cum l-a zărit s-a dus la el Și l-a-ntrebat iubirea ce e? Și pajul, blând ca o femeie, În ochii-i lung când s-a uitat, Infanta s-a cutremurat. Și de atunci iubirea ce e Pe nimeni ...