Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎN PIEPT
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 503 pentru ÎN PIEPT.
Alexei Mateevici - Noaptea nașterii
... Au siut-o El, jertfa iubirii, Și au murit, și a treia zi iar au învis, Biruind stăpânea învrăjbirii. De-ți slăbește credința în sufletul tău, Deznădejdea cea grea te cuprinde, De născutul acum Hristos-Dumnezeu În amarul tău adă-ți aminte. Povestirea cea sfântă în inima ta Viu răsunet îndată găsi-va, Și durerea în sufletul tău va-nceta, Și plânsoarea cea grea conteni-va. Răsărind cu Hristos din mormântul adânc, Luminând întunericul gropii, Sfânta dragoste-acum pe aceia ce ... a muri suferința, Și în sufletul tău, din amar și necaz, Ca Hristos, învia-va credința. Ș-a luminii luciri scânteia-vor în zori Pentru tine în clipele cele, Și atunci vei uita tu amaruri, plânsori, Vei uita suferințele grele. De-ți slăbește credința în sufletul tău, Deznădejdea cea grea te cuprinde, De născutul acum Hristos-Dumnezeu În amarul tău adă-ți aminte. El în scârbă, plânsoare, necaz s-au născut, Sub a Romei greoaie domnie, Dar prin veacuri de vreme strălucind au trecut Într-a Lui ... găsi-va, Și durerea în sufletul tău va-nceta, Și plânsoarea cea grea conteni-va. Și să știi că veni-va doritul tău ceas, Când
... frumos la chip și blând, El a venit acasă azi oftând; Și mamă-sa, văzându-l supărat, L-a strâns la piept, pe ochi l-a sărutat Și-a zis, privind cu drag în ochii lui: Tu ai ceva pe suflet și nu-mi spui! Parcă te temi că-ți mustru gândul tău, De ce nu-mi spui? Nu ... Venea nebun și dus d-un singur gând S-ajungă lângă mă-sa mai curând, Să-i spuie tot! Dar când a fost în prag, A stat pierdut în loc o, lașul ce-i! Azi îl ardea privirea cald-a ei, Și brațele-i, care-l strângeau cu dor, Azi îl durea ... zbătut Și-n urmă-a dus iubiteice-a cerut. El n-a putut să plângă și-ar fi plâns, În mână tremurat ținea, dar strâns Odorul drag, o inimă și-a cui? Aceasta este răsplătirea lui! Ea l-a iubit, ca ... Pe urma lui, el o vedea plângând Cu degetul spre dânsul arătând Și-atunci, d-atâtea gânduri abătut, Împleticindu-se, el a căzut ...
Ion Heliade Rădulescu - Elegie I. Trecutul
... dragoste, crezământ Jur ție-n sfânta noastră unire. Și-ndată pacinicul Imeneu Pe capul nostru mâna lui pune, Și înțeleptele-i griji și bune Însânuiește în pieptul meu. Nod și mai tare dup-asta vine, Minuturi sfinte sărbătorim: Cerul ne face părinți să fim, Brațele noastre acum sunt pline. Numele tată ... a mea inimă văpăiază Ca doi puternici flăcărați sori. Doi fii făloasa-mi mână mângâie Și strâns la pieptul meu îi lipesc, Cu ei în brațe cerul slăvesc, Și e plăcuta la cer tămâie. Dar ca luceafărul de apus, Care cu seara pe cer s-arată Și când lucește, atunci ... Zice adio, piere, s-a dus! Astfel nădejdea-mi cea mângâioasă, Ce cu-al meu înger îmi răsări, Atunci apuse când se ivi În a mea inimă dureroasă. Înger! cerescul meu serafin! Ce-mi fuse oare a ta ivire? Floare sau umbră, vis, nălucire? Ah ... fost o rază? Cu vro solie ai fost pornit? (Ca-ntr-al meu suflet cel amorțit S-aduci căldura?) sau cu vro pază? Slujba-ți în grabă ți-o împlinesti, Și-mi dai o vecinică sărutare; Ți-ndreptezi zborul făr-așteptare Și iar la postu-ți drept te oprești. . . . . . . . . . . . . . . . Iată-ne ...
George Topîrceanu - Noapte de mai
... Topîrceanu - Noapte de mai Noapte de mai de George Topîrceanu Sărman cizmar! Ce demon te-a ursit să stai Pe trepiedul tău barbar, În noaptea limpede de mai?... O șoaptă prinde să-nfioare Umila ta singurătate. Prelung și rar, în depărtare Un clopot miezul nopții bate. Coboară vremea ca o apă Nestăvilită-n lunga-i cale, Și fiecare ceas îngroapă Comoara tinereții tale. Ca niște ... ea încet... Și-n luxul care vă-nconjoară, O strângi la pieptul tău, discret. Te prinde redingota bine. Sunt mândre ghetele de lac: Zâmbești, încrezător în tine... Apoi, când muzicile tac, La braț vă strecurați afară, Prin parcul liniștit să stai Cu ea, pe-o bancă solitară, În noaptea tainică de mai... Și-ți tremură deodată mâna Când te gândești c-ai săruta, În raza lunii, pe stăpâna Pantofului din mâna ta. O, mâna ta rudimentară, Cu piele aspră, de toval!... Acum în pieptul tău coboară Revolta caldă, ca un val. Alungi vedeniile triste Din lumea celor fericiți, Și mii de gânduri anarhiste S-aprind în ochii tăi trudiți. O, cum ai răscula norodul, ,,Sărmana plebe care-asudă", — Ai da nebun cu calapodul ...
George Coșbuc - Legenda trandafirilor
... viitor: Vedea întreaga ei viață Un câmp pustiu, prin care ea Cu multă plângere-și ducea Durerea timpului de față. Și cu copilul mort la piept, Aleargă nebunită mama Și la picioarele lui Brama În templu ea se duce drept. Cuprinde gleznele mărețe A zeului cu patru fețe Și-n hohot tânguios de plâns, Obrazul și-l lipește ... Că de lumină vei fugi, Fiind d-a pururi supărată, Că n-ai să râzi cât vei trăi Cel mort atunci va fi în viață! Și cu nădejdea scrisă-n față Ea pleacă, și din sat în sat Prin toate casele-a-ntrebat. Și a găsit în casa ceea Că p-un fiu mort plângea femeia, Și-ntr-altă casă plini de dor Copiii plâng pe mama lor, Și un bărbat în ... o-nțelegi? Vrei pentru tine alte legi? Dar pentr-un om stricat la minte Nu schimbă zeii ce-au făcut Ce-a fost în veci ce au trecut, În veci va fi de-acu nainte, Și cei vii de vor înceta Să râdă, blestămându-și soartea, Cei morți din groapă s-or scula Și ...
George Coșbuc - Cântece (Coșbuc)
... Așa nepăsător rămân, Mi-a zis naiv și cu mustrare: Da ce? matale ești păgân? A fost un fulger mititica Și în genunchi eu am căzut Ca un fricos în fața morții; Și-n clipa asta am crezut! XXXVII Când vii, la pălărie port Și eu o floare; Când îmi zâmbești, în pieptu-mi mort Răsare soare; Neliniștit când te aștept, Ah, cum mă doare; Și când nu vii, simțesc în piept Că viața-mi moare! XLII Pe Bistrița, cântând O tânără fecioară, În vânt având vestmântul Și-n păr vuindu-i vântul, Cu pluta ei ușoară Trecea-n amurgul zilei Pe Bistrița cântând. Închise între stânci, Sălbaticele ape ... sta Copila zâmbitoare: Mireasă-i astă fată Cu moartea cununată, Și-n stingerea de soare Părea un chip din basmuri La cârma plutei sta! Privind în urma ei, Vedeam cum dânsa trece Râzând pe lângă stâncă De nu venea adâncă Din ceruri noaptea rece, Și-acum aș fi acolo Privind în ... ntâmplătoare Te-a făcut ulcior pe tine: Om pe mine m-a făcut; Ah, întors era mai bine! XLV Toamna târziu, În
... șoapte. Râzi cu hohot la privirea Neguroșilor Buceci? Uite-acum cât ești de mare, Uite ce frumoasă ești! Tu, sălbatico-ntre fete, Iată sate-acum în zare, Prahova, să fii cuminte! Ține cumpăt la cuvinte, Stăi și pune-ți flori în plete, Mai frumos să te gătești. Potrivește-ți părul bine; Strânge mijlocelul tău, Pieptul plin ca să-ți răsară! S-or uita flăcăi la tine ... la cotituri, Te azvârli vuind la vale Dar așa ești mai frumoasă! Ochii negri ți-i întuneci; Și sălbatică aluneci; De-al tău vuiet gem în cale Luniștitele păduri. Stai! Tu simți un tremur rece! Caraimanul, până-n nori, Stă pândind în cap să-ți cadă Pe sub el dacă vei trece! Uite, parcă-l mișcă vântul! Să ne-ajute Domnul sfântul! Uite-acum, să nu ne ... Iată. Câmpina pe colnic, Și Doftana-ți iese-n cale Și noi tot călătorim. Și-acum trenul când mai vine Nu te temi! Cu el în pas Fugi alături, salți nebună, Râzi de el, și el de tine! El ușor și tu ușoară Dar el zboară, zboară, zboară, Și prin văi ... ...
... l asurzeam pe bietul Aliuță. Numai dimineața când se închina, nimene din noi nu îndrăznea să-l supere, într-atâta părea de serios și adâncit în rugăciunea lui. În genunchi, smerit cu brațele încrucișate pe piept, el spunea când mai tare când mai încet versuri din Coran, își pleca fruntea pănă la pământ, apoi, tăcut și nemișcat, stătea câte o oară ... amenințau, precumpăni asupra ideii de supunere, susținută fără osebire de toate slugile din casă. Îmi aduc aminte și acuma, adause tata surâzând, cu ce încredere în voinicia mea înșfăcai teaca iartaganului lui Aliuță și o învârtii în dreapta și în stânga împrejurul meu, doborând cu gândul toți hoții la pământ. O! numai să vie Bujor, ziceam în mintea mea, și va vedea el! Apoi, după planul lui Aluiță, un om fu așezat în clopotnița bisericii ce era aproape de poarta curței, cu poruncă că, îndată ce va zări hoții în depărtare, să tragă clopotele pentru a ne da de veste. Douăzeci de oameni înarmați cu ciomege, cu coase și topoare fură rânduiți la ... morții. — Ah! Iată-i... iată-i... sosesc! Ajuns dinaintea bisericii, Bujor deodată se oprește, ia la ochi pe clopotar, și... o! Doamne, ce văzui!... În ...
... O, ce răcnete grozave! ce amară suspinare! Dar moartea plutind pe valuri glasul lor nu asculta, Ea venea și preste dânșii apăsând recile-i gheare, În noianul prăpădirii fără milă-i cufunda. Acolo un crac de munte se dezghină cu pornire, Prăvălindu-se cu vuiet în talazul răzvrătit, Ticăloșii ce pe dânsul sta cuprinși de îngrozire, Cad cu el — moartea-i așteaptă — undele i-au coperit! Mai încoaci un ... a morții cumplite, Care e acel ce soarta pentru noi l-a hotărât? Puținele mele zile iată-le de-acum sfârșite! Sprijinește-mă în brațe-ți, să mor l-al tău sân iubit. În curând a să sosească mâna morții cea de gheață Și de draga ta Selmină să s-atingă-nfiorat, Să mă ia de lângă ... Undoioasele ei coame viforul le-nvăluia; Semăna ca o mlădiță de-un vânt ager sfărămată. Și — furtuna nu-ncetase, și apa se tot suia! În a sale slabe brațe Edvin strâns la piept o ține, Căutând să o învie cu-al său rece sărutat; Nu gândește la pieirea ce era pe lângă sine. Lumea, viforul, potopul, viață, moarte ...
Constantin Stamati - Sentinela taberei de la Copou la 1834
... aștepți să viu eu, Ci să fiu mirele tău; Și să strângi bine inelul Ce ți l-am dat la pornit, Căci eu port la piept cercelul Ce-atunci mi l-ai dăruit, Atuncea când umblam odată Cu oițele prin munți, Atuncea când întâiași dată Te-am făcut să mă săruți ... că au fulgerat!!! Deci el tace și se uită, și vede jos lângă sine Că un nour se lăsară de raze înconjurat, Pe care sta în picioare un voievod vechi de zile... Pe al lui larg piept și spete purta zale ferecate, Iar albele sale plete peste ele răsfirate. În a sa vânoasă mână greu buzdugan răsucea, A lui coapsă era-ncinsă cu pală urieșească, Iar pe cap el purta coiful ... Doi lei țiind cap de zimbru sub o coroană domnească. Soldatul străjer se trase puțintel cam îndărăt, Își ia arma și țintește pe oaspe tocmai în piept; Și apoi furios strigă: “Spune, spune, cine ești? Spune dacă știi parolă! iar de nu, te culc aiceâ€�... “În zadar, răspunse umbra, cu ... Și blânzi cu compatrioții, întocmai ca niște mieiâ€�. Străjerul se-nfioară de cuvintele aceste, Se umplu de bărbăție, inima i se zbătea, Onor, patrie, bravură ...
... L-a osândit? Și ce vrăjmaș de ură plin La Dumnezeu s-a îndârjit? Cu-a dragostei învățătură El blând, în lume a intrat, A pătimit și s-a rugat; Iar lumea în nespusă ură Cu sângele Lui s-a pătat. II Sfârșitu-s-a! O noapte blândă Ardea-n albastre înălțimi, Ea lumina ... sfântă Și largile împrejurimi. Lumina lunii gânditoare Când s-ascundea în nourași, Când s-aprindea tremurătoare Deasupra sfântului oraș. Și a Golgothei. Jos în ceață, Din munte târgul se vedea, Iar sus, în pacea lor măreață, Trei cruci înalte înnegrea: Pe cele două... spânzurați Se mai vedeau cei răstigniți, Și slabi, la fețe-ngălbeniți, Erau de lună luminați ... pot să aștept iertare!" VI ,,Încotro să fug de negrul gând? Încotro să fug de pedepsire? Îmi fierbe mintea mea arzând Și sufletul de pătimire. În pacea nopții luminoase, În nemișcarea Lui tăcută Hristos în chinuri sângeroase 'Mi trimite-a Lui mustrare mută"... Iar primprejur o noapte blândă Primăvăratică, cu ceață, S-a liniștit cetatea sfântă ... Și a fugit... . . . . . . . . . . . . . . . . . VIII