Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LINGVISTICĂ
Rezultatele 3981 - 3990 din aproximativ 5022 pentru LINGVISTICĂ.
George Topîrceanu - Catren (Topîrceanu, 2)
George Topîrceanu - Catren (Topîrceanu, 2) Catren de George Topîrceanu O, de ce nu sunt o floare, Un lăstun purtat de vânt, — Ca să uit o clipă numai Unde ești — și unde
George Topîrceanu - Cincinat Pavelescu: Epigrame lui Nigrim
George Topîrceanu - Cincinat Pavelescu: Epigrame lui Nigrim Cincinat Pavelescu: Epigrame lui Nigrim de George Topîrceanu Ieșind de la o șezătoare literară din Galați, unde se citise și o epigramă de Nigrim, prietenii m-au rugat să improvizez ceva. De ce e tristă luna oare În noaptea asta? Da, ghicim: A ascultat la șezătoare O epigramă de
George Topîrceanu - Cincinat lui Nigrim %26 comp.
George Topîrceanu - Cincinat lui Nigrim %26 comp. Cincinat lui Nigrim & comp. de George Topîrceanu Talentul vostru-n adevăr S-a mărginit numai la păr, Dar toată strălucirea mea Nu stă-n chelie, ci sub
George Topîrceanu - De profundis (Topîrceanu)
George Topîrceanu - De profundis (Topîrceanu) De profundis de George Topîrceanu I Nu, asta nu pot s-o suport! Curând, e-un an și jumătate De când ați declarat că-s mort În unanimitate. Toți proștii câți m-au cunoscut Ziceau: ,,Mi-era un fel de rudă — Săracul! Cine-ar fi crezut?...â€� Îmi vine să-nviez de ciudă! Profane mâini mi-au răsfoit, La Iași, arhiva. Revistele m-au prohodit, Amicii mi-au mâncat coliva. Mă pipăi, stau nedumerit. Mă trag de păr, simt că mă doare... Nu, n-am murit! Vă dau cuvântul de onoare. Scriu versuri proaste, deci exist! Mi-e dor, mi-e foarte dor de-o fată. Trăiesc, de vreme ce sunt trist Și râd ca altădată. Dar astăzi, negru și zburlit De cum m-a prins dușmanul, — Vă dau de veste c-am sosit Întreg, și eu, și geamantanul! II Am fost la început în rai La Neamț, la mănăstire: Păduri de cetini, flori de plai, Singurătate și iubire... Pe urmă am intrat în iad La Turtucaia, Și încă miroseam a brad Când s-a-nceput bătaia. Acolo jos, un căpitan Cu barba rară M- ...
George Topîrceanu - Dedicație (Topîrceanu)
George Topîrceanu - Dedicaţie (Topîrceanu) Dedicație de George Topîrceanu 1924 Lira spânzurată-n cui Cam de mult am părăsit-o, De urâtul tău, iubito, Și de dragul nimănui. Degetele-mi amorțite De-abia lunecă pe strune. Toate coardele sunt bune, Doar a' inimii-s plesnite. Pentru tine, adorato, Vreau să-mi cânt de azi încolo Bucuriile-n tremolo Și tristețea-n pizzicato. Și de s-o-ntâmpla ca tonul Ori măsura să nu-ți placă, Vom întoarce patefonul Și vom pune altă
George Topîrceanu - Demostene Botez: Tristeți provinciale
George Topîrceanu - Demostene Botez: Tristeţi provinciale Demostene Botez: Tristeți provinciale de George Topîrceanu Tristeți de după-amezi ploioase Și de nostalgice obsesii, Când stai cu storurile trase Și-aștepți să vie ora mesii... Tristeți de străzi pustii și mute, Cu ziduri vechi și cu fațade De edificii cunoscute În care nu știi cine șade... De domicilii spațioase Cu flori la geam și cu salon, Din care pe la ceasul șase Auzi urlând un gramofon... Tristeți adânci de guvernante Ce nu știu bine românește Și de flașnete ambulante Cu papagal care ghicește... De cartiere suferinde, De uși cu lacăte-n verigi Și de dugheană care vinde Fitil de lampă și covrigi... Tristeți de goarnă funerară, Melancolii de cățeluși Uitați de cineva pe-afară Să scheaune pe lângă uși... Tristeți romantice de fată Cu nasul lung și demodat, Și de odaie mobilată În care-a stat un magistrat... Tristeți adânci de pui de mâță Zvârliți pe undeva, prin scai... De copilaș urât, de țâță, Uitat de maică-sa-n tramvai... Tristeți de garduri invalide, De porți ieșite din țâțâni, De doici care-au rămas gravide Și-acum li-i frică de stăpâni... De ordonanțe fără leafă Și de trăsură ...
George Topîrceanu - Dimitrie Bolintineanu: Mihai Viteazul și turcii
George Topîrceanu - Dimitrie Bolintineanu: Mihai Viteazul şi turcii Dimitrie Bolintineanu: Mihai Viteazul și turcii de George Topîrceanu Oștile păgâne pasă la hotare. Mihai-vodă șade la o masă mare. Căpitanii-n juru-i beau, se veselesc, Când deodată-n sală intră-un sol turcesc. — Padișahul nostru m-a trimis la tine Să-i plătești tributul ce i se cuvine!... Mihai-vodă tace. Oaspeți, mare-mic, Cu onor din teacă spedele-și ridic. Luna varsă raze dulci și auroase, Căpitanii-și scutur coamele pletoase. Iat-acum se scoală doamna-i tinerică Rumenă, suavă ca o zambilică. Sub hlamidă-i saltă rotungioru-i sân, Crini și garofițe pe-al ei chip se-ngân, Părul pe-a ei frunte joacă grațios, Ochii cu tristețe cat-acum în jos: — Unde este timpul cel de altădată Când Mihai Viteazul știa să se bată? Cela ce-n primejdii stă și se gândește Inamicii țării jugu-i pregătește. Pentru tron, mărire, dulcea-i soțioară Gata-i să se ducă și-n locu-i să moară! Doamne, tu ai dreptul s-o abandonezi, Dar nu ai pe-acela plângând ca s-o vezi, Du-te, mori în luptă, dulcele meu mire, ...
George Topîrceanu - Din prag (Topîrceanu)
George Topîrceanu - Din prag (Topîrceanu) Din prag de George Topîrceanu Ca steaua serii, Mă sting în noapte, Și noaptea crește În jurul meu, Când tot trecutul În suflet moare, Coboară-n urmă-i Pustiul greu... Icoană scumpă Din alte vremuri, Îmi pari acuma Un vis pierdut... Vin’ mai aproape, Dă-mi mâna albă Și ochii negri Să ți-i sărut! Aripa morții Aruncă umbre Pe nenorocul Celor învinși. Străin de toate, Simt cum se lasă Genele grele Pe ochii
George Topîrceanu - Doleanțele unui cronicar teatral
George Topîrceanu - Doleanţele unui cronicar teatral Doleanțele unui cronicar teatral de George Topîrceanu Pe cerul plin de sclipitoare puncte, Trec efemere linii de lumină. Sub pasul meu întârziat, suspină Sonorul glas al frunzelor defuncte. Zadarnic luna mă petrece-n cale Pe bulevardul alb și singuratic, — Că subsemnatul, "cronicar dramatic", Acum e-n rolul misiunii sale. De-abia încerc un singur vers de odă, — Și-n capul meu vin stafii inedite, Cu gesturi largi, — cu răcnete cumplite: Moțoc, Spancioc, Ciubăr și Despot-vodă! "Sunt eu?... Sunt treaz?... Deschide-te, morminte!..." Deodată tace ritmicul meu pas: În scena a III-a, mi-am adus aminte, Madam Pruteanu a strâmbat din nas. De ce-a strâmbat?... Probabil, o nuanță De fin dispreț, când vede pe Carmina, — Fiindcă-și pierde ultima speranță... De n-aș uita nuanța cu pricina! Și iar pornesc... dar mă opresc deodată. Ah, sunt dator să fiu cu mintea-n patru: De ce nu vin ieșenii toți la teatru?... O chestiune foarte complicată! Francisca... artă... rasa și talentul... Deci, vasăzică, vor să se răzbune... Ce-i vinovat Onor. Direcțiune? Domnia-sa regretă incidentul... ...Vâr degetul în buzunarul ...
George Topîrceanu - Epilog (Topîrceanu)
George Topîrceanu - Epilog (Topîrceanu) Epilog de George Topîrceanu Lângă țărmul tristei mări M-am oprit pe-o stâncă. Apa tremură spre zări, Verde și adâncă. Sufletu-mi, împovărat De-o iubire moartă, Se ridică ne-mpăcat Și cu el o poartă, Cum își duce greu în zbor Vulturul de mare, Peste valuri călător, Prada moartă-n
George Topîrceanu - Furtuna (Topîrceanu)
George Topîrceanu - Furtuna (Topîrceanu) Furtuna de George Topîrceanu Nimeni n-a rămas în stradă. Norii negri vin grămadă. Zboară frunzele uscate În văzduh împrăștiate Și salcâmii stau să cadă: Bate vântul, bate... A ieșit de la răscruce O femeie care duce Un copil de mână... Sună Porți izbite de furtună Și femeia face cruce: Fulgeră și tună. Dar a norilor năframă Se sfâșie... Biata mamă, Cu puterile scăzute, Vrea copilul să-și ajute Și cu glas pierdut îl cheamă: — Hai cu mama, iute! L-a luat acum în brațe. Ploaia o izbește-n față. Bolta parcă-i spartă-n două... Cu mânuțele-amândouă El de gâtul ei s-agață: — Plouă, mamă,