Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LINGVISTICĂ
Rezultatele 3971 - 3980 din aproximativ 5022 pentru LINGVISTICĂ.
George Topîrceanu - Balada călătorului
George Topîrceanu - Balada călătorului Balada călătorului de George Topîrceanu O, e-atât de bine când pe drumuri ninse Întâlnești o casă cu lumini aprinse, Un ogeac din care se ridică fum, Când te prinde noaptea călător la drum! Sania coboară clinul de pădure. Fug în urma noastră luminișuri sure Și-n singurătatea care ne petrece, Peste vârf de arbori, asfințitul rece Străbătând podoaba crengilor subțiri Luminează-n aer bolți de trandafiri. Dar amurgul palid a-nceput să scadă. Noaptea, ca un abur, crește din zăpadă. Se ivesc departe măguri de hotar, Într-un loc se face drum pustiu de car, Și-o fântână strâmbă pe lumina zării Pare că sporește liniștea-nserării... Drum de vis! E clipa mutei agonii Când alaiul Nopții zboară pe câmpii, Când singurătatea umbrele-și arată Și departe-n șesuri Ziua alungată Lângă reci fruntarii alergarea-și curmă, Cu ochi mari de spaimă să privească-n urmă, Să-și adune-n locul unde-a-ncremenit Peste sâni de gheață părul despletit. Ca-ntr-o presimțire sufletul ți-e-nchis. Unde ești? Îți pare că trăiești un vis... Treci lăsând în urmă, la răspântii mute, Umbre solitare și necunoscute, Treci ducând o ...
George Topîrceanu - Balada chiriașului grăbit
George Topîrceanu - Balada chiriaşului grăbit Balada chiriașului grăbit de George Topîrceanu Trec anii, trec lunile-n goană Și-n zbor săptămânile trec. Rămâi sănătoasă, cucoană, Că-mi iau geamantanul și plec! Eu nu știu limanul spre care Pornesc cu bagajul acum, Ce demon mă pune-n mișcare, Ce taină mă-ndeamnă la drum. Dar simt că m-apasă pereții, — Eu sunt chiriaș trecător: În scurtul popas al vieții Vreau multe schimbări de decor. Am stat la mansardă o lună. De-acolo, de sus, de la geam, Și ziua și noaptea pe lună Priveam ca la teatru, madam! Când luna-mi venea la fereastră, Orașul părea că mă cheamă Să-i văd în lumină albastră Fantastica lui panoramă... Mai sus, într-o cameră mică, Făceau împreună menaj Un moș, un actor și-o pisică. Iar dincolo, jos, la etaj — O damă cu vizite multe Și-alături de ea un burlac, Un demon serios de la Culte Cu cioc și cu ghete de lac. De-acolo, pe-o vreme ploioasă, Mi-am pus geamantanu-n tramvai Și-abia am ajuns pân-acasă: Pe Berzei, la conu Mihai. Țin minte și-acuma grădina, Ferestrele unse cu var... În față sta ...
George Topîrceanu - Câți ca voi!
George Topîrceanu - Câţi ca voi! Câți ca voi! de George Topîrceanu Sus, pe gardul dinspre vie, O găină cenușie Și-un cocoș împintenat S-au suit și stau la sfat: — Ia te uită, mă rog ție, Cât de sus ne-am înălțat!... Și deodată, cu glas mare, Începură amândoi, Să cotcodăcească-n soare: — Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!... Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!... Dar de sus, din corcoduș, Pitulându-se-ntre foi, Mititel și jucăuș, Le-a răspuns un pițigoi: — Câți-ca-voi! Câți-ca-
George Topîrceanu - Cântec (Topîrceanu)
George Topîrceanu - Cântec (Topîrceanu) Cântec de George Topîrceanu Frumoasă ești, pădurea mea, Când umbra-i încă rară Și printre crengi adie-abia Un vânt de primăvară... Când de sub frunze moarte ies În umbră viorele, Iar eu străbat huceagul des Cu gândurile mele... Când strălucesc sub rouă grea Cărări de soare pline, Frumoasă ești, pădurea mea. Și singură ca
George Topîrceanu - Cântec (Topîrceanu, 2)
George Topîrceanu - Cântec (Topîrceanu, 2) Cântec de George Topîrceanu Și-mi făcui din doruri mute Cântece nepricepute, — Și din cântecele mele Salbă de mărgele. Inimă cu dulce chin, Cine m-a-ndemnat s-anin După gâtul dragii mele Salba de mărgele? Că le smulse fără vină Să le risipească-n tină Roșii boabe de mărgele, Dorurile
George Topîrceanu - Cântec (Topîrceanu, 3)
George Topîrceanu - Cântec (Topîrceanu, 3) Cântec de George Topîrceanu Florile uscate Care-mi stau în glastră, Florile uscate Știu povestea noastră. Într-o dimineață Le-ai adus grăbită Și-ntr-o dimineață Ea mi-a fost iubită... Și-a murit iubirea Ca o floare-n glastră, A murit iubirea Înaintea
George Topîrceanu - Cărturăreasa
George Topîrceanu - Cărturăreasa Cărturăreasa de George Topîrceanu — Uite, ai un dar în casă, Vorbe bune, cu temei De la dama cea de verde, Dar să te ferești să-l iei. Pentru că nu minte cartea, Ea ghicește orice gând, Vezi, cu dama cea de tobă, Ceartă, lacrimi pe curând. Dragoste pe drum de seară Cu un crai de ghindă, și Gând la gând cu bucurie, Chiar o veste vei primi... Serioasă, visătoare, Cu ochi negri și cuminți, A rămas privind, copila, Gura babei, fără dinți... — Cum e crai de ghindă, babo? — Nalt și oacheș, fata mea. — Și cu ochii mari și umezi, Și cam palid, nu-i așa? Seara, când să se dezbrace, Singurică în iatac, Pe obrajii ei s-aprinde Floarea rumenă de mac. Și privindu-se-n oglindă Își sărută brațul drept: â€�Crai de ghindă, crai de gindă, Vin’ la mine, că te-aștept!
George Topîrceanu - Către chipul din oglindă
George Topîrceanu - Către chipul din oglindă Către chipul din oglindă de George Topîrceanu Cum stai în ramă și te uiți Atât de trist la mine, Mă-ntreabă ochii tăi mirați: — "Mă mai cunoști, străine?" — "Urâtule, nu te cunosc! Prea palid ești la față Și prea bolnavi ard ochii tăi, — Privirea lor mă-ngheață... Că te știam copil nebun, Crescut în vânt și soare, — Obrazul rumen, ochii vii Și gura zâmbitoare. Natura toată se-nchina, Ascultătoare ție: Aveai palat un crâng întreg Și-o luncă-mpărăție! De-acolo, într-o zi, te-au dus Între străini, departe, Să uzi cu lacrimi de copil O urâcioasă carte. Dar anii lungi, ducând cu ei Pustiu-nvățăturii, N-au stins văpaia ochilor, Nici zâmbetele gurii. Știai să cânți și să iubești, Pornit pe râs și glume... Dar tot avântul tău pieri Când ai intrat în lume. Așa pesemne-ai fost ursit Să suferi prea devreme. Și gura ta, nici chiar acum, Nu știe să blesteme! ................ Ușor păstrează urmele De pași adânci nisipul. Ci sufletul meu nu-i așa Cum mi-l arată chipul: Veninul suferințelor În piept să mi se strângă, — Eu vreau să râd!... Dar ochii tăi ...
George Topîrceanu - C. Hogaș: Pe drumuri de munte
George Topîrceanu - C. Hogaş: Pe drumuri de munte C. Hogaș: Pe drumuri de munte de George Topîrceanu Hotărât lucru că dl Calistrat Hogaș este un scriitor fără noroc. Volumul de față, afară de câteva bucăți, a fost scris acum vreo 25 de ani, și trebuia să apară atunci. Impresia pe care ar fi lăsat-o cititorilor ar fi fost mai puternică, firește — pentru că volumul, deși e scris de atâta vreme, pare că e scris astăzi... Viața românească i-a republicat bucățile vechi și unele noi. Acum doi ani volumul era tipărit, dar când să se pună în vânzare s-a văzut că avea atâtea greșeli de tipar, încât era imposibil să apară astfel în lume. Dl Hogaș n-avea noroc. Astă-toamnă, în sfârșit, volumul apare... în timpul războiului european și chiar în momentul culminant al preocupărilor noastre atât de puțin literare! O tăcere suverană l-a întâmpinat. Au tăcut nu numai cei care o fac din sistemă față cu scriitorii noștri puțin gălăgioși și cu operele bune, pe care nu pot să le guste, dar și acei care, în vremuri normale, ar fi fost în stare să prețuiască ...
George Topîrceanu - Catren (Topîrceanu, 1)
George Topîrceanu - Catren (Topîrceanu, 1) Catren de George Topîrceanu Lunii Lună nouă, corn de aur, Scump al nopților tezaur, Subsemnatul — proletar N-am nimic în
George Topîrceanu - Catren (Topîrceanu, 2)
George Topîrceanu - Catren (Topîrceanu, 2) Catren de George Topîrceanu O, de ce nu sunt o floare, Un lăstun purtat de vânt, — Ca să uit o clipă numai Unde ești — și unde