Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU TOATE ACESTEA
Rezultatele 391 - 400 din aproximativ 766 pentru CU TOATE ACESTEA.
Grigore Alexandrescu - Rugăciunea
... vază Lumina așteptată, a nemuririi rază, Dincolo de mormânt, Acolo unde viața cea veșnică zâmbește Sărmanului acela ce-n viață pătimește, Gonit pe-acest pământ. Știu cum că lumea noastră între globurile multe, Ce sunt pentru mărirea-ți cu un cuvânt făcute După un veșnic plan, Nimica înainte-ți nu poate să se crează, C-așa de puțin este ș-atâta însemnează Un val ... fapta cea mai mică și-n lucrul cel mai mare Deopotrivă ești, Că la a ta dreptate nu este părtinire, Că îngrijești de toate, că fără osebire Și-asupra mea privești. Cu tunetul din ceruri tu ocolești pământul, Înflorești cu natura și răcorești cu vântul, Ești viața ce ne-ai dat. Ascultă dar, Stăpâne, supusa rugăciune Ce sufletul o-nalță, ce inima depune La tronu-ți ne-ncetat. Până ...
Ion Heliade Rădulescu - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... a nu vă lăsa Stilul cel mai puțin nobil și-are cuviința sa. Când glumiți, vorbele voastre ne-ncetat le măsurați; Când atingeți, fiți cu minte, singuri nu vă degradați; Nu-mi place de loc bufonul ce mă face, surâzând, Cu dispreț să cat la dânsul, chiar talentul admirând. Respectați pe cititorul. Simpli și cu artă fiți, Stați sublim și fără morgă, plăcuți și nedresuiți. Auzul celor ce-ascultă a mulțumi dacă vreți, O ureche ce nu iartă ... erorile domnesc, Când schânteie și de spirit ici și colo cam lucesc. Toate se cuvin să fie, să se pună l-al lor loc; Începutul cu finitul răspunză cu-al lor mijloc. Arta stă-n perfecțiunea amănuntelor deplin Și-n proporția cerută părților ce se combin. Și cuvântul niciodată nu meargă-a se ... vă fiți. Ignoranța e făcută singură a s-admira; Amici buni v-alegeți vouă voioși a vă cenzura, Căror să-ncredințați toate ei sinceri depozitari, La orice defect al vostru să vă fie adversari. Înaintea lor nu mergeți cu-aroganță d-autor, Vă-nvățați îns-a distinge din amic p-adulator, Căci acesta, ca să-și râză, s-arată-a te ...
Nicolas Boileau - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... a nu vă lăsa Stilul cel mai puțin nobil și-are cuviința sa. Când glumiți, vorbele voastre ne-ncetat le măsurați; Când atingeți, fiți cu minte, singuri nu vă degradați; Nu-mi place de loc bufonul ce mă face, surâzând, Cu dispreț să cat la dânsul, chiar talentul admirând. Respectați pe cititorul. Simpli și cu artă fiți, Stați sublim și fără morgă, plăcuți și nedresuiți. Auzul celor ce-ascultă a mulțumi dacă vreți, O ureche ce nu iartă ... erorile domnesc, Când schânteie și de spirit ici și colo cam lucesc. Toate se cuvin să fie, să se pună l-al lor loc; Începutul cu finitul răspunză cu-al lor mijloc. Arta stă-n perfecțiunea amănuntelor deplin Și-n proporția cerută părților ce se combin. Și cuvântul niciodată nu meargă-a se ... vă fiți. Ignoranța e făcută singură a s-admira; Amici buni v-alegeți vouă voioși a vă cenzura, Căror să-ncredințați toate ei sinceri depozitari, La orice defect al vostru să vă fie adversari. Înaintea lor nu mergeți cu-aroganță d-autor, Vă-nvățați îns-a distinge din amic p-adulator, Căci acesta, ca să-și râză, s-arată-a te ...
Alexei Mateevici - Fie voia ta!
... nu poate-o mamă face Cu a ei sfântă iubire? * Către cer pleacă mâhnită Moartea și se tot frământă, Ce va fi oare cu dânsa, Ne-mplinind voința sfântă? Dumnezeu i-au dat poruncă Și i-au zis: ,,Iată, spun ție, Mama pruncilor de astăzi Între vii să nu ... a fost milă, i-a fost jale... Ce va zice Domnul oare? Cum să-i vie ea în cale? Și muncindu-se cu gândul A ajuns la sfânta treaptă; Și plecat, lângă Stăpânul, Osândirea și-o așteaptă... Dumnezeu pricepe gândul, Știe toate și rostește: ,,Moarte, ai ceva la cuget? Spune ce gând te muncește?" Cu privirea-n jos stă moartea: ,,Înțeleptule Stăpâne! Tu știi tot ce este astăzi Și ce va veni pe mâine, Știi că totdeauna fost-am Fără ... fulgerul de iute Moartea valurile taie Și-n vreo câteva minute Află piatra poruncită Și cu ea la ceruri pleacă, Tot gândindu-se că oare Cu ea Domnul ce să facă? * Dumnezeu ședea în slavă Luminoasă, lucitoare, Primprejur luciri de aur Mai frumos decât în soare! El privește mersul vremii, Taina ... ...
Mihai Eminescu - Fata-n grădina de aur
... cu-al ei îi pare geamăn, De-atunci un foc îl mistuie în sin. ,,În van stau locului, stau să mă-ndeamăn Cu munca mea, cu dorul, cu-al meu chin." Pătruns de dorul neștiutei verguri, S-au dus să ceară sfat la sânta Miercuri.  Alai, convoi, îi zise atuncea sfânta, Napoi ... mâneci Să ceară sfat acum sântei Dumineci.  Ai stat în valea desperărei iară, Îi zise sfânta, ci din nou pornește! Îți dau o pasăre cu tine  zboară Cu calul tău, unde norocu-ți crește. Când ai vedea frumoasa ta fecioară Că plânge,-atunci dă drumul pasărei iește. Tu dorul ți-l ajungi, deși ... mers c-aude zvon de clopot; Atunci văzu în zarea lui palatul În care-nchise fata-i împăratul. În ziduri de oțel lucea castelu-i Cu streșini de-aur și cu turnuri nalte Și scris pe muri-i, minunat în felu-i, Făptură grea a meșterelor dalte. În mari grădine i se arătă lui ... să salte. El se mira cum toate-astfel a fi pot: Grădine, rediuri, lacuri, ziduri, șipot. Dar un balaur tologit în poartă Sorea cu ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de iunie
... și țara lor, pierduți! A! Tu plângeai amarnic, poete al durerii, Atunci când a ta voce invidii provoca, Dar tu aveai cu tine lăstarele puterii, Căci mândra tinerime mereu te invoca. Cu tine n-aveai tronul, indiferent la toate; Un Ludovic cel mare în Franța nu domnea; Dar tu aveai aceea ce nimeni n-are poate Amici care să plângă când sufletu-ți plângea ... dușmanii cât de mulți! Puteai, râzând de versuri la front aliniate, Să țeși o nouă pânză de rime zdruncinate, Și-ntr-însa să amesteci real cu ideal, Făcând pe a ta Muză în clipă să creeze Taverna-n care vinul să curgă ca un val, Alături cu palatul în care să viseze În mijlocul orgiei vrun nou Sardanapal! Pe Malibran, în care vibra melodioasă, A îngerilor voce din doma radioasă ... căci poate, Norocul să se schimbe precum se schimbă toate!" Dar Rolla să-și golească paharu-nveninat, Să-și dea a lui suflare cu ziua ce se-ngână, Și înger, ca și demon, prin nume să rămână! Sublim poet, ca mine tu n-ai trăit în lume, Să simți ... ...
Grigore Alexandrescu - Viața câmpenească
... viețuire Eu știu să o prețuiesc Și de acea fericire Voi bucuros să-ți vorbesc. Dar florile și verdeața, Apusul și dimineața, Și fluierul câmpenesc, Cu patimi, cu chinuri grele, Cu starea inimii mele, Nicicum nu se potrivesc. Departe de-acele locuri, Ce poate m-ar fi-nsuflat, De țărăneștile jocuri Ce-adesea m-au încântat ... ce e neapărat. Spre patru părți ale lumii Patru ferestre privesc, Și dacă pe tonul glumei Slobod îmi e să vorbesc, Al lor număr, micșorime, Cu a casei înălțime Atât nu se învoiesc, Încât ochiul ce le vede Cu lesnire poate crede Că se plătea altădată Vreo dajdie însemnată Sub nume de ferestrit; Măcar că nu mi se pare Nici undeva am citit, Că ... suflare, Trecea, se pierdea de sine, Ș-al firii glas simțitor, Și ideile senine Luau iarăși cursul lor. Adeseori pe câmpie Departe mă rătăceam, Adesea cu bucurie În dulci gânduri mă pierdeam. Simboluri de tinerețe, Fluturi cu vesele fețe Privirea mea o trăgea: Pe iarbă în depărtare Fluturele părea floare; Dar când umbletu-mi simțea, Insectele-amăgitoare Se-nălțau, găseau scăpare Aripile ... ...
Mihail Kogălniceanu - Trei zile din istoria Moldaviei
... au iscălit după mijlocirea baronului Tugut, c. c. internunțiu la Constantinopol, diploma prin care Bucovina se da Austriei. Atunce ținutul Cernăuților, jumătate din ținutul Sucevei, cu vechea capitalie a Moldaviei, Câmpulung cu administrația sa cea republicană, episcopia Rădăuților, mănăstirile Putna, Sucevița, Solca, Voronețul și alte atâte locașuri sfinte, toate zidite, împodobite și înzestrate de vechii și vitejii noștri domni, s-au dezlipit de Principat. Atunce Bucovina, adică 178 mile pătrate de pamânt strămoșesc, trei ... a păcii încheiată între Poarta Otomană și Rusia, la Kainargi, în 17 iulie 1774. Grigore Ghica, avându-l de mai multă vreme prieten, îl primise cu cea mai mare cinste. Toți veliții boieri cu slujitorimea și cu breslele neguțitorești fuseseră trimiși înaintea lui până la Șanta, și de acolo îl aduseră cu alai în Iași și-l întovărășiră până la Beilic. Acest capigibașa, cum a ajuns la gazdă, a trimis la vodă, și cum zice Stihul lui Ghica vodă : Au spus că-i ... un minut cu doftorii lui vodă, Gavrilachi și Fotachi. Capigebașa se făcuse galben la față, toate trăsurile îi erau suferitoare, o slăbiciune mare domnea în
Costache Conachi - Visul amoriului
... dulce strîns, Și zburînd cu răpegiune foc în mine au aprins. O pară mă cuprinsăse la sînul cel plin de nuri, Dar mă răcoream adese cu dulci sărutături. „Eu sînt floarea viorica, îmi zicea, care-ai ales Dintre celelalte toate priimindu-mă-ntr-ales. Vom merge acum în grabă la palatul fericit, Unde de veci lăcuiește amoriul cel proslăvit. Te va bucura privala unui loc ... vedea, Căci te voi goni îndată de supt aripioara mea.â€� Iată dar că să deșchisă o poartă chiar de robin, Pîn-în vîrf înfășurată cu ramuri de frunză de spin. Doi salcîmi de dinlăuntru cu candelele de flori Înșira printr-a lor frunză zefirii măgulitori. De o parte canapeaua unde-amoriul odihnea, Învălit cu trandafirii ce zînele curăța, Și într-alta Afrodita, în brață cu Chipidon, Cu pepturile lipite petrecea în dulce somn. Un părău de apă vie, ca un șarpe în cujbări, La umbră sta o mulțîme de fete cu sînul gol, Cu părul în lenevire pe grumazii lor răscol. „Vezi acest norod de zîne, mi-au zis preaiubita mea, Trecînd cu
Petre Ispirescu - Înșir-te mărgăritari
... bahniței, spălându-le la pârâu, nu știu cum făcu și rupse un căpătâi. De frică, îl dete pe gârlă. După aceea se întoarse acasă, aduse toate mațele și le dete iarăși la număr. A doua zi ducându-se fosta soție a boierului la pârâu cu cofa să aducă apă, se uită la vale pe râu și văzu acolo pe un dâmb doi copilași, jucându-se cu două mere de aur, de lucea pământul, și rămase acolo până seara uitându-se cu jind la dânșii, căci ei îi da în gând că poate să fie copiii dânsei. Întorcându-se acasă, o luă spurcata de cioroaică la bătăi ... uita la dânșii. Din toți privitorii o babă bătrână, mai pricepută, dorind și ea să-i aibă de feți ai ei, ducându-se acasă, aduse cu dânsa o furcă mică și un toiegel. Cu acestea se duse în marginea râului și, arătânduÂle aceste unelte, îi strigă cu un grai duios. Cum văzură copiii aceste lucruri, odată se repeziră la dânsele; și fata puse mâna pe furcă, iar băiatul pe toiag. Luându-i ... El se întâmplase în acea zi să fie ...
Ion Luca Caragiale - Autoritate
... nici prea-prea, nici foarte-foarte — unul din exemplarele de duzină ale vastei fabricațiuni, exemplar care e greu de deosebit individual în pachetul întreg. Cu toate astea, paliditatea lui îi dădea un aer mai interesant: era distincția suferinței. Deși îmi spusese că dejunase cu câteva minute mai-nainte pe drum, l-am invitat să guste ceva împreună cu mine și nu m-a refuzat. A mâncat: ochiuri la capac, varză cu carne, o friptură pe grătar, brânză de vacă cu smântână, mere, o țuică înainte, o sticlă de vin în timpul mesei și o cafea după masă, în sfârșit une bonne fourchette; apoi i-am ... am destulă considerație sau interes pentru mișcarea politică, dar pentru că operațiile mele nu-mi lasă vremea cerută pentru a-mi lumina opiniile. Cu toate astea, am fost silit odată să citesc regulat una și apoi mai multe, și iată de ce. Am făcut o piesă de teatru, care a ... reprezentație — din cauză că actorii au jucat-o rău... Actorii! ce oameni. Dar actrițele! închipuiți-vă că-mi aruncă tot mie vina nesuccesului! Gazetele toate m-au refecat rău de tot; una însă dintre toate ...