Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CHIPURILE
Rezultatele 391 - 400 din aproximativ 781 pentru CHIPURILE.
Mihai Eminescu - Nu mă înțelegi
... când am puterea ce-o are numai Domnul, Din haosul uitării s-alung pe-o clipă somnul, Pe schelea lumii noastre urâte și-ntr-un chip, Cu vorbe-mpestrițate, zidite din nisip, Eu să zăresc o alta  un rai, o primăvară, Și-n codri plini de umbră lucire de izvoare ...
Mihai Eminescu - O,-nțelepciune, ai aripi de ceară!
... anatemii De-a nu afla nimic în vecinic mers? Suntem numai spre-a da viață problemei, S-o dezlegăm nu-i chip
Mihai Eminescu - O, -nțelepciune ai aripi de ceară!
... anatemii De-a nu afla nimic în vecinic mers? Suntem numai spre-a da viață problemei, S-o dezlegăm nu-i chip
Mihai Eminescu - Ochiul tău iubit
Mihai Eminescu - Ochiul tău iubit Ochiul tău iubit de Mihai Eminescu Ochiul tău iubit, Plin de mângâieri, Dulce mi-ai lucit Până ieri. Oare te pierdui Pe acest pământ, Fără ca să-mi spui Un cuvânt? Oare te înduri, Tu, ca să mă lași, Geniu de păduri Drăgălaș? Luna în zădar Bate în ferești, Și mă-ntreabă iar Unde ești? Ar luci pe zid Până ce te culci, Până ți se-nchid Ochii dulci. Și ar tremura Tainic în frunziș Și te-ar săruta Pe furiș. Dar ea zi cu zi E în orice loc Și te va găsi Cu noroc. Eu nu pot să plec Peste nori și vânt, Și să te petrec De-unde sunt. Cum nu sunt ca ea, Ca să mă strecor, Drept oglinda ta Să cobor! Chipul tău frumos Să-l privesc întreg, Cu atât folos Să m-aleg. Să apar ca-n vis Acelei vederi Care mi-au surâs Până
Mihai Eminescu - Oricât de mult am suferit
... maluri Și numai tu te-ai arătat Pe mare, cu luna, din valuri. Tu numai dulce îmi răsai Și blândă-ntotdeuna, Cu al tău dulce chip
Mihai Eminescu - Pe lângă plopii fără soț...
... O stea s-ar fi aprins; Ai fi trăit în veci de veci Și rânduri de vieți, Cu ale tale brațe reci Înmărmureai măreț, Un chip de-a pururi adorat Cum nu mai au perechi Acele zâne ce străbat Din timpurile vechi. Căci te iubeam cu ochi păgâni Și ...
Mihai Eminescu - Pintre stânci de piatră seacă
Mihai Eminescu - Pintre stânci de piatră seacă Pintre stânci de piatră seacă de Mihai Eminescu Pintre stânci de piatră seacă, Auzi plâns de cucuvai, Țipând noaptea tristu-i vai! Când în nouri se îneacă Chipul lunii cel bălai. Vraja trece peste lume, Vraja... cântec amorțit, Ca un vis îngălbenit, Pe-a ei buze vineți spume, Capu-i alb e amețit. Fuge, trece, fuge, zboară, Buza-i tremură spumând, Ochii-i joacă schinteind, Sub nebuna ei cântare Lumea doarme în descânt. Este daÄ�na cea nebună, Care cântă noaptea-n crâng, Pe când stelele se sting, Pe când frunzele-abia sună, Pe când apele-abia plâng. Vezi cum luna înghețată, Dintr-al nourilor hău, Trece ca și visul greu  Sună-n noaptea descântată Cântul trist din ceasul rău. Și bătrâna moarte toarce Gândul ei în nefinit: Zilele din vine-ți stoarce Și când capu-ți se întoarce, Bagi de seamă c-ai
Mihai Eminescu - Privesc orașul furnicar
... Privesc orașul furnicar de Mihai Eminescu Privesc orașul furnicar  Cu oameni mulți și muri bizari, Pe strade largi cu multe bolți, Cu câte-un chip l-a stradei colț. Și trec foind, râzând, vorbind, Mulțime de-oameni pași grăbind Dar numai p-ici și pe colea Merge unul ...
Mihai Eminescu - Sătul de lucru... (după Shakespeare)
Mihai Eminescu - Sătul de lucru... (după Shakespeare) Sătul de lucru... de Mihai Eminescu (după Shakespeare, Sonete, XXVII) Sătul de lucru caut noaptea patul, Dar al meu suflet un drumeț se face Și pe când trupul doarme-ntins în pace, Pe-a tale urme l-au împins păcatul. E noapte neagră-n ochi-mi, totul tace, Dar mintea-mi vede  genele holbate; Ca și un orb mă simt în întuneric Și totuși înainte-mi zi se face. E chipul tău, lumină necrezută De frumuseți, de taină, curăție, Ce nopții reci lucire-i împrumută. Din cauza ta, bălaia mea soție, Cât ziulica trupu-odihnă n-are, Iar noaptea sufletul în cale
Mihai Eminescu - Sătul de lucru
Mihai Eminescu - Sătul de lucru Sătul de lucru... de Mihai Eminescu (după Shakespeare, Sonete, XXVII) Sătul de lucru caut noaptea patul, Dar al meu suflet un drumeț se face Și pe când trupul doarme-ntins în pace, Pe-a tale urme l-au împins păcatul. E noapte neagră-n ochi-mi, totul tace, Dar mintea-mi vede  genele holbate; Ca și un orb mă simt în întuneric Și totuși înainte-mi zi se face. E chipul tău, lumină necrezută De frumuseți, de taină, curăție, Ce nopții reci lucire-i împrumută. Din cauza ta, bălaia mea soție, Cât ziulica trupu-odihnă n-are, Iar noaptea sufletul în cale
Mihai Eminescu - Sarmis Sarmis de Mihai Eminescu Mijește orizonul cu raze depărtate, Iar marea-n mii de valuri a ei singurătate Spre zarea-i luminoasă pornește să-și unească Eterna-i neodihnă cu liniștea cerească. Natura doarme dusă, tăriile în pace. Din limpedea nălțime pe-alocuri se disface O stea, apoi iar una; pe ape diafane Iși limpezesc în tremur pe rând a lor icoane. Tot mai adânc domnește tăcerea înțeleaptă Â Se pare cum că noaptea minunea și-o așteaptă. Deodată luna-ncepe din ape să răsaie Și pân- la mal durează o cale de văpaie. Pe-o repede-nmiire de unde o așterne Ea, fiica cea de aur a negurei eterne. Cu cât lumina-i dulce pe lume se mărește. Cresc valurile mării și țărmul negru crește Și aburi se ridică din fund de văi spre dealuri. O insulă departe s-a fost ivind din valuri, Părea că s-apropie mai mare, tot mai mare, Sub blândul disc al lunii, stăpânitor de mare. Din umbra de la maluri s-a desfăcut la larg O luntre cu-a ei pânze sumese de catarg. Tăind în două ...