Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CÂND
Rezultatele 391 - 400 din aproximativ 2514 pentru CÂND.
Grigore Alexandrescu - Miezul nopții
... cu mândre suvenire Privesc cum orizontul se umple de făclii, Cum luna în tăcere s-arată să inspire Gândiri religioase l-ai lui Apolon fii. Când tot doarme-n natură, când tot e liniștire, Când nu mai e mișcare în lumea celor vii, Deșteaptă priveghează a mea tristă gândire, Precum o piramidă se-nalță în pustii. Ai mei ... de moarte se precurmă; Trecu ea precum trece un fulger printre nor; S-a șters precum se șterge a vulturului urmă Când spintecă văzduhul în falnicul său zbor. De când pierdui părinții-mi trei ierni întregi trecură, Trei ierni, căci după ierne viața-mi socotesc, Căci zilele-mi ca iarna de viscoloase-mi fură, Copaci ...
Grigore Alexandrescu - Mormintele. La Drăgășani
... Grigore Alexandrescu - Mormintele. La Drăgăşani Mormintele. La Drăgășani de Grigore Alexandrescu Când vizitam odată locașurile sfinte, Mărețe suvenire din vremi ce-au încetat, Eu mă oprii pe valea bogată în morminte, Unde atâți războinici ai Greciei slăvite ... de dealuri Părea c-auz un sunet, un vuiet depărtat, Ca glasul unei ape ce-neacă-ale ei maluri, Sau ca ale mulțimii întărâtate valuri, Când din robie scapă un neam împovărat. Și ochii-mi s-ațintiră pe semnul mântuinței Ce singur se înalță în locul de suspin, Protector al durerii ... pe idoli în Capitol slăviți, Așa sângele-acelor ce-aicea se jertfiră Născu pe-ai libertății vestiți răzbunători; Parnasul și Olimpul cu fală se priviră Când flotele barbare zdrobite le zăriră, Și flacăra din ele suindu-se la nori. Sunt vrednici de vechimea din veacuri fabuloase, Sunt mari cum fu robia ... Iar Boțari, Miauli, colosuri fioroase, Se par ca demizeii eroi ai lui Omer. A! dac-a ta viață de lume admirată, Când nației gemânde veniseși ajutor, De asprele ursite nu ar fi fost curmată, De-ai fi văzut tu ziua în ceruri însemnată, Arold al deznădejdii sălbatic ... ...
Grigore Alexandrescu - Reveria
... ades le aflăm. Un clopot ce seara se-aude la turme, Ce stă, reîncepe, abia răsunând, Ca glas care moartea e-aproape să-l curme, Când viața-ncetează treptat înghețând; Un greier ce cântă, o iarbă, răsură, Stufoasa pădure, pierdute cărări, Adânca murmură ce-nvie natura, Ca geniuri tainici ascunse prin ... ca-n lumi de lumină, Sunt suflete, îngeri, ce cânt și ador; Ființi grațioase ce blând se înclină, Cătându-și în lume tovarășii lor. Și când, stăpânită de-a vieții mâhnire, Te plimbi tu pe câmpul tăcerii-nchinat, De simți o suflare, de-auzi o șoptire, E glasu-unui ... De ce însă gândirea-mi se-ntoarce cu durere Spre zilele acelea? timpi ce v-ați depărtat, Când pe urmele voastre tot intră în tăcere, Când ștergeți plăceri, chinuri, ce omul a cercat, Când inima sătulă de ură, de iubire, N-o mișcă nici un bine, n-o trage nici un dor, De ce singure numai a voastre ...
Grigore Alexandrescu - Tismana (Încheiere)
... de fiul său, Dan, și mult mai târziu se prefăcu de Neagoe Basarab, în semn de recunoștință că și-a găsit acolo scăparea când se afla gonit de Radu cel Mare, pentru găzduirea ce dăduse sfântului Nifon. Dar prietenul unui sfânt, religiosul și blândul Neagoe, n-avea trebuință de ... adus nici un bine statornic la nația în care au strălucit. Atât este de adevărat că calitățile personale nu pot aduce nici un folos temeinic, când toate lucrările se întemeiază pe voință, iar nu pe legi. "Când Marcu Aurelie muri, zice Chateaubriand  romanii se readânciră în relele năravuri cu o astfel de înfocare, încât i-ar fi luat cineva de oameni ... oamenii sunt siliți a intra vremelnicește în independență naturală; supunându-se pe urmă la legi, ei păstrează totdeauna pomenirea slobozeniei lor. În vreme când ne îndeletniceam a vizita biserica și priveam toate amănuntele, cu acel interes ce-l deșteaptă un monument istoric de care multă vreme ai ... are de gând să declare război. Îi răspunserăm că toate merg bine și împăratul se închină cu plecăciune, și-l rugarăm să ne spuie de când ...
Grigore Alexandrescu - Trecutul. La mănăstirea Dealului
... fi? E o fatală soartă? sau pe acest pământ Lăsă urmele sale blestemul unui sfânt [6] Dacă însă o țară, un neam ar fi dator, Când au greșit despoții, nelegiuirea lor A o plăti, atuncea orașul osândit Și numele-i din lume de mult ar fi pierit. Căci mii ... Așa în a mea râvnă, pe locul părintesc, Fiu al astor ruine, țărâna lor slăvesc. Încă mi-aduc aminte de groaza ce simțeam. Când la apusul zilei scheletul lor priveam. "P-aici, ziceau bătrânii, o boltă arătând, Intră tânăra doamnă, frumoasă și fugind De cetele tartare, când ele-acest palat, Lipsind oștirea noastră, în treacăt au prădat. Peștera, ce se-ntinde departe sub pământ, Prin drumuri rătăcite în loc necunoscut Își are ... în sânul ei găsești Averi nenumărate, comorile domnești; În preajmă-le ard focuri, căci ele se păzesc De iesme, tauri negri, ce iadul locuiesc; Și când vrun om aproape a merge-a cutezat, El la lumina zilei nu s-a mai arătat." Astfel ziceau, și ... nouă cârmă, coloana cea de foc, Coloana ce odată din țara de exil Pe calea mântuirii ducea pe Istrail! Note [1] Gh. Bibescu. [2] Pe ...
... 1885 Un negustor, umblând prin mai multe sate și orașe, ca să cumpere grâu, păpușoi și altele, într-o zi ajunse la un pod și când era să treacă văzu un om care se odihnea acolo: acesta era Pâcală. Negustorul, voind să afle ceva de la el, ca orice negustor, se ... Dar cum? zise Pâcală. — Eu îți zic: pe cine ascultați voi aici în sat? — I! ha! auzi vorbă! Ascultăm pe lăutarul moș Bran; când începe să cânte, tot satul stă cu ochii și urechile țintă la el. — Nu zic așa, măi nătărăule! Răspunde-mi odată cum te-ntreb ... te-ntreb de cine aveți frică aici în sat mai mult. — Văleu, maică! Ia, de buhaiul lui moș popa, mare frică mai avem, mămulică. Când vine sara de la păscut, fugim de el care încotro apucăm; că atât e de înfricoșat, de gândești că e turbat; când începe să mugească, sparie chiar și copiii din sat. — Mă!... da'! ce namilă de om ești tu? Nu cumva ești vrun duh rău, frate ...
Ion Heliade Rădulescu - Odă asupra aniversării de 2 sept. 1829
... va umplea pământul, și ne-ncetat va merge Din om, din loc, din veacuri așa cum răsună. II Stăpânul veciniciei, în fapta sa cea mare, Când soarta din voință-i pe univers a pus, D-atunci tu hotărâtă ai fost întru păstrare În sânul acel tainic vecilor făr'apus ... zi rară, ce-n veacuri cu anevoie vine! Din ceruri mângâierea să fie ea ca tine. Sau tu ale ei fețe viind te împrumuți? IX Când semnul judecății va trâmbița mărire, Când vremea se va strânge din vecinicul său zbor, Când veacurile-ntoarse și stând în mărmurire Destinse vor răspunde l-al lor judecător Ș-orice minut atuncea va fi în cercetare, Zi ce renaști noroade ... nu lingușesc. Dar gurile gheenei ș-asupra ta scrâșniră Și vorbele din ele ca șerpi ne îngroziră De-nveninarea lumii... Himere d-osândit! O, cer! când adevărul astfel de crud s-ar face, Cântarea-mi ar fi hulă și în uitare-ar zace, Și muza-mi... criminală! Dar tu ai dovedit ...
Ion Heliade Rădulescu - Vulturul și bufa
... rapace Da cam multă bănuială Bufniței de a se teme Pentru puișorii săi. (Avea, biet, și ea-ndoială Pe această de foc vreme , Când cei răi devin mai răi.) Vulturu-și dete cuvântul, și cuvânt de împărat, Că au să trăiască-n pace în paternul lor palat Puișorii aliatei ... o scuti." "Zău, nu poți a te-amăgi, Zise bufa, căci natura Pui pe lume mai frumoși Ca ai mei nu mai produse: când îi vezi, râde făptura, Sunt minune! ochi de soare, gentili, sprinteni, grațioși, Și când cântă te dezmiardă, vocea lor pătrunzătoare E mai dulce decât zisa voce de privighetoare." Nu trecură zile multe: după legea domnilor Și legea-mpăraților, Ieșind ... o dată-n unul, și-n celălalt iar cioc! Frumos, pe cum se cade, ți-i dumică pe loc. Nu-și terminase bine Imperiala cină, Când, iată, supravine Și muma, lină, lină. Ce vede, sărăcuța!... începe a țipa, De uiete, blesteme pădurea răsuna. Pe răul său confrate sperjur și ... și el cuvânt. Părinții, ca părinții, își amă fiii lor Și cât de sluți să fie îi cred de grațioși. Iar mai vârtos în carte,
Ion Luca Caragiale - Căldură mare
... F.: Nu pot, domnule. D.: De ce? F.: E încuiată odaia. D.: Bate-i, să deschidă. F.: Apoi, a luat cheia la dumnealui când a plecat. D.: Care va să zică, a plecat? F.: Nu, domnule, n-a plecat. D.: Amice, ești... idiot ... știi ce să-i spui, dacă nu ți-am spus ce să-i spui? Stăi, întâi să-ți spui; nu te repezi... Să-i spui când s-o-ntoarce că l-a căutat... F.: Cine? D.: Eu. F.: Numele dv.? D.: Destul atâta! mă cunoaște dumnealui... suntem prieteni... F ... înțeles? F.: Am înțeles. D.: A!... Spune-i că să ne-ntâlnim negreșit. F.: Unde? D.: Știe dumnealui... Da' să vie neapărat. F.: Când? D.: Când o putea. F.: Prea bine. D.: Ai înțeles? F.: Am înțeles. D.: A!... și dacă vede pe amicul nostru... F.: Care amic? D ... și el nu aflase încă, deoarece nu-i spusese nepotul cocoanei, cu care era afacerea ca și terminată, dacă mai avea răbdare până luni seara, când ...
Ion Luca Caragiale - Cazul d-lui Pawlowsky
... împrejurare, a tăcut fără să fie autorizat a tăcea. Aceste sunt inevitabilele urmări ale greșelei d-lui Pawlowsky. Mărturisesc că alaltăieri, când am auzit că d. Pawlowsky a vorbit, am avut un moment de îndoială. Deși știrea era oficială, mai presus, prin urmare, de orice ... o regretabilă confuzie de nume. Au trecut două zile. Să spun că uitasem de tot în vremea aceasta de Pawlowsky, n-aș spune adevărul. Din când în când și foarte des, îmi revenea în minte: Cum dracu! Pawlowsky! nu crez! Pawlowsky e altfel de băiat.. Dar. În fine... Pawlowsky... Altă dată iarăși gândeam ... una ca aceasta din partea lui Pawlowsky; îmi ziceam: nu se poate; trebuie neapărat să fie vorba de alt Pawlowsky — cine știe ce Pawlowsky! Când însă ieri mi s-a confirmat că tot Pawlowsky acela este și mi s-a dovedit că Pawlowsky a vorbit ... cum se poate?... Pawlowsky!... îți spui drept, nu m-așteptam la asta de la Pawlowsky. P. S. Tocmai acum, am văzut cât eram de greșit când ...
Ion Luca Caragiale - Grămătici și măscărici
... orice boier care se respectă mai avea încă un alt slujbaș intelectual, tot atât de neapărat unei curți boierești cu întinse relații sociale. Pe atunci, când nu se pomenea de viață publică și când elita socială și high-life se numea protipendadă, boierul, în loc de Capșa și de Bar, avea sindrofie și chefuri acasă, numa-n ișlicel și ... artistică, măscăricii, recrutați mai totdeauna dintre robi, pe lângă că mai făceau boierului și servicii intime la împrejurări sentimentale, aveau și o sarcină politico-socială. Când boierul avea necaz pe cineva, când era mahmur din cine știe ce pricină, când era scârbit până în suflet că l-a scos vodă de la ipolipsis, atunci punea pe măscărici la poarta curții să pândească pe ...