Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ��AN��O��
Rezultatele 391 - 400 din aproximativ 726 pentru ��AN��O��.
... om, se strîngea timid, parcă ar fi vrut să-și piardă trupul și să devie imaterial, scîrbit de închisoarea de humă în care fusese condamnat. O licoare opalină, ca o apă lunară, se strevedea în paharul pus dinaintea lui, și el sorbea necurmat dintr-un pai otrava care poate îl făcea să uite cine era ... lui pagini, că un poet infim plîngea poema unui Lucifer. Licoarea opalină sorbită încet, încet, îl făcea poate să mai creadă posibilă viața, să întrevadă o renaștere, căci nu e cu putință ca acel ce a fost stăpîn pe o așa splendidă comoară s-o fi cheltuit pîn' la fund. Pietre scumpe trebuie să mai fi rămas în el, și desigur că în orele aceste tulburi își mai aruncau strălucirile ... se strecura în mulțime și pornea iarăși singur, înalta lui statură se încovoia ca de greutatea aripelor ce le purtase odată și se pierdea ca o umbră rătăcită. Și apoi, ce preț are viața față cu atîta strălucire și ce poate moartea contra celui ce a învins-o. Steaua spre care și-a ridicat harfa Wolfram va răsări totdeauna, și cine va ști s-
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Văduvele
... cârcă și cu altul în troacă, și bunico, încoa, bunico, încolo, mai înțelegi, capule, dacă-ți dă mâna! — Să dea Dumnezeu! — Că de-o lege suntem, doar n-o să ne legăm pe pricopseală cu greci, cu bulgăroi, cu turci și cu hantătari. — Ferească Dumnezeu, cumătră! Într-o zi, ca niciodată, mama Ghira, după așa vorbă bună, o aduse cam în sfârcul biciului, fără vrun gând rău: — Leliță Iano, da' ce-ai pățit să lași pe peretele alb ca laptele o pată de pământ galben? Nițel var stins, nițel nisip cernut, nu e a treabă. Că și casa, ca și noi, are obraz. Ce ... strigă "aoleo". — Poi, să-i mai crezi și d-ta, că la paisprezece ani nimeni n-a avut douăzeci de ochi. — O dată să crezi lenei, a doua oară îi crezi fără să vrei. Lenea e ca porcul... scarpină-l o dată pe burtă, a doua oară dai în el, și el intră în casă. — Vezi d-ta, aici ai vorbit cu păcat ... ...
Alecu Donici - Autorul și hoțul
... Și bieții vinovați în ele au intrat. Dar sub tălhari au pus un munte-ntreg de brad, La care singură Alecto** foc au dat, Stârnind o flacără atâta de grozavă, Cât bolțile la iad Mai toate au crăpat; Iar către autor părea asprime slabă. Sub el la început Ardea un focușor ... de au scris ceva Cam slobod, cam ghimpos, * Dar n-au crezut cândva A fi mai păcătos Decât un rău, un hoț! Atunci, o furioasă zână, O sor' din cele trei a iadului surori, Cu cozi împodobită de șerpi otrăvitori, Cu bice sângerate-n mână, Viind drept autor, au zis ... fost descrisă bine, Cu dezveliri că viața e vis amăgitor? De cine-i încântat nemernicul amor? De tine! Simțirea tinerimii de tine-i ațâțată Prin o îmbrobodire de adevăr înalt Și răzbunarea urii de tine-nfășurată În scutece de sânge de om din om vărsat. Aceste fapte toate, Prin scrieri înfocate ...
Alexandru Macedonski - Prietenie apusă
... Alexandru Macedonski - Prietenie apusă Prietenie apusă de Alexandru Macedonski I Moara ta zăcea-ntr-o vale liniștită — printre ulmi -- Pitorească o zărirăm printre plante urcătoare, Și era prietenie între noi, și zi cu soare, Zi de vară-apunătoare spre poeticele culmi. Într-o vale liniștită moara ta dormea în pace Și pârâul fără zgomot o scălda și se ducea, Nici o șoaptă omenească adierea n-aducea, Ci abia ieșea un freamăt de sub frunzele opace. Moara ta zăcea-ntr-o vale liniștită — printre ulmi, -- Și era pârâul neted ca un luciu de oglindă; Însă soarele de vară își sfârșise-a lui colindă ... luminoasă și voioasă... Avea dafini la intrare și năuntrul ei cânta Visul clar al poeziei, voce-n veci armonioasă, Când e-n taină-nsuflețită de-o simțire ca a ta. Luminoasă și voioasă ți-era casa părintească... La intrare verzii dafini o-nfloreau fermecători, Avea aer împrejuru-i, soare cald s-o poleiască Casa ta ce-adăpostise anii tăi surâzători. Casa ta privea-ntr-o stradă luminoasă și voioasă, Și puteai să dormi năuntru de restriște neatins; Însă, — soarta e pe bunuri pământești invidioasă... Când un vis ne nălucește ...
... ș-a iernii vijelii Cutrieră cu zgomot pustiele câmpii. Pe cea savană-ntinsă și cu sălbatic nume, Lung ocean de iarbă necunoscut în lume, O cumpănă se-nalță aproape de un puț, Și-n orizon se-ndoaie ca gâtul unui struț. Un car cu bivoli negri a stat ...
Garabet Ibrăileanu - Caracterul specific național în literatura română
... mai des de rezolvarea unor "probleme" --, autorul trebuie să cunoască cât mai variat și mai adânc realitățile ce are de zugrăvit, adică pe cele naționale. O bună parte însă din poezie, și anume cea lirică, nu are de zugrăvit realități obiective decât într-o mică măsură (aspecte de natură, farmecele femeii etc.), realități cu puțin ori fără de nici un caracter specific național. Și chiar poezia obiectivă -- balada istorică ... tot atât de puțin din sentimentul ori atitudinea specific românească față de acea viață. Pentru probă, vom observa că Alecsandri (care nu strălucea doar printr-o deosebită putere de a crea imitând viața), chiar când localizează o comedie ori o farsă franceză, pune în ea atât de mult din relațiile noastre, o atitudine atât de națională și o limbă atât de românească și caracteristică personajelor, încât comediile lui localizate sunt documente indispensabile pentru cunoașterea concepției de viață (noi l-am utilizat pentru a ... aspecte ale vieții românești): Slavici, Agârbiceanu, Rebreanu și, dacă am adăuga și pe scriitorii secundari, de pildă un Pop Reteganul etc., constatarea noastră ar căpăta o ...
Mihai Eminescu - Povestea magului călător în stele
... marea cea albastră se cufundau ades; Când basmele iubite erau înc' adevăruri, Când gândul era pază de vis și de eres, Era pe lumea asta o mândră 'mpărăți Ce - avea popoare mândre, mândre cetăți o mie. Domnea în ea atuncea un împărat prea mare, Bătrân, cu ani o sută pe fruntea lui de nea Și mâna lui sbârcită, uscată însă, tare, A țărilor lungi frâuri puternic le ținea. Și țările 'nflorite ... Se uită 'n stele, 'n lună, ce ca un vis de-argint Cu fața ei cea blondă lungi nourii sfâșie Și visuri lungi gândirea i-o 'mbată și i-o mint. Aripa unui înger el simte că-l mângâie Și neteda lui frunte o-atinge tremurând — Și gâtul ăstui înger ar vrea ca să-l cuprinză, Cu el să sboare 'n țara steloasă și întinsă. Spun mite â ... lui suflet aripele și-a 'ntins Și renturnând în ceruri pe drum steaua a stins. Dar ce e acea steauă? E-o candelă aprinsă, De-a cerului mari valuri e dusă pe-al ei drum? E-o ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Sorcova
... chemase fusese cald. Ca și vântul se pierduse în depărtare, deși venise de aproape. "Nică!.. Nică!..." Iar? Și acest glas, care ieșea ca de sub o copaie răsturnată, era slab, năbușit, tăiat de tuse, bolborosit într-o hârâială care-l îngheță până la măduva oaselor. — E mama! șopti copilul clănțănind, și se repezi la ușă. Pe când se lupta să deschidă ... Nică deschise sperios ochii săi albaștri, înecați în lăcrimi, sări de lângă sobă și strigă, neputându-și stăpâni plânsul: — Dadă Irină, nu vreau s-o dați popii!... De ce s-o bage în groapă?... Mama e a mea, nu e a popii!... Nu vreau să-i dea țărână în ochi... N-a ... făcut nimic... Dacă e săracă... când m-oi face mare o să fie bogată... O să-i cumpăr scurteică, rochie și șorț... Să nu mi-o dați popii!... Nu s-a dus la biserică c-a fost bolnavă, dadă Irină... dumneata știi cum se ducea înainte... dumneata ... a rugat, a plâns, a țipat, că popa n-a voit să-l asculte. Pe mă-sa au pornit-o cu picioarele înainte. Degeaba le-a zis tuturor: "Lăsați-
... briliant în valoare de 3—400 de lei. Cel ce o va găsi să o aducă la d. Stasache Panaiotopolu, strada... numărul... unde va primi o recompensă de 20 de lei. â€� După ce citesc: — Te pomenești că se găsește! zice omul meu. — Tot ce se poate — zic ... a publicat nenea Stasache în jurnale... poate că se găsește. — Ei, aș! — De unde știi d-ta că nu? întreabă bărbatul. — Cum o să se mai găsească? — Se poate, coniță, zic eu. — Fac prinsoare'— zice râzând doamna — pe ce poftiți, că nu se mai ... bătându-se cu palma pe frunte. Vezi, cu istoria inelului, ce-am uitat? — Ce? — Lui Mișu nu i-am luat nici un cadou... O să se supere băiatul. — Ei, aș! zice iar râzând madam Panaiotopolu. D. Mișu intră; e foarte elegant... o fundă de cravată șic, și-n fundă, înfipt un ac cu o pietricică foarte strălucitoare. — Mișule dragă, să mă ierți; pe tine te-am uitat, zice d. Panaiotopolu. — Cum, nene Stasache? — Nu ți-am ... ...
... Mița... Avocatul: Care Mița...? Cocoana (râzând, dând fum pe nas și făcând cu ochiul): Ei! nu te mai face acu... Mița, de! care ai devorțat-o dumneata... Avocatul: ...? Cocoana: Care ai devorțat-o dumneata de Pricopoiu de la Ciulnița. Avocatul (după o prefăcută sforțare a memoriei): A! madam Zaharidi... Cocoana: Ei, da! așa te-nvață... Zaharidina... ( Se apleacă la urechea avocatului și-i ... mult succes; apoi, râzând, cătră avocat): Destul! Tânărul: Și, pe urmă, să vă spun drept... nu-mi mai dă nici mâna pentru ca să țiu o nevastă fără zestre... Avocatul: N-ai luat zestre? Cocoana: Zestre? de la cine? de la popa Petcu?... să-i rămâie clironomie, când o muri bețivul, căldărușa și datoriile de la "Moartea vânătorului", unde bea toată ziua și toată noaptea pe catastif și joacă tabinet cu ginere-său și ... l-a suplimatără; cu o sută cinzeci de lei a lui o să se procopsească statul! În mațe să le stea ăi o sută cinzeci de franci! L-a suplimatără, că l-a-nsemnat Ampotrofagu, suplima-le-ar Dumnezeu luminițile ochișorilor din cap, s ... ...
Ion Luca Caragiale - Bietul Ion
... feri! De-or hi mojici, de-or hi boieri; Că a pornit ca un netot, Și dă-i la cap și strică tot! O zi întreagă a sbierat Și val-vârtej a alergat Pe toți în spaime i-a băgat... Când tocmai seara ... scărpinat a doua zi Bietul Ion când se trezi Se duse drept acasă — și, De necazul satului, Rupse furca patului. (Convorbiri critice, an