Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru MI��CA

 Rezultatele 381 - 390 din aproximativ 2023 pentru MI��CA.

Ion Luca Caragiale - Hatmanul Baltag (Caragiale-Negruzzi)

... sunt bărbații, să-ți spun eu ce-i sentimentul. Nr. 3 CUCOANA ARGHIRIȚA (Rondo) Sentimentul, nepoțică, Pentru noi e un păcat; Te pândește la potică, Ca un hoț, orice bărbat Te ochește, Te-amețește, Te uimește, Te vrăjește, Până când deodată, haț! Ți-a prins inimioara-n laț! Îl ... Că odată chiar și eu Am avut visuri nebune Pentr-un mândru paraleu. Mă pândise, M-amețise, Mă uimise, Mă vrăjise, Până când deodată, haț! Mi-a prins inimioara-n laț! L-am iubit Și m-am jertfit; Însă... pace! N-ai ce-i face Bărbatul cel mai de ... marțafoi! ZULNIA Așa o fi fost cu paraleul d-tale, dar cu cavalerul meu nu-i tot așa! ARGHIRIȚA Ești o copilă fără minte; toți ca unul! ZULNIA El ca toți! Peste putință! Un erou! ARGHIRIȚA Ca și paraleul meu! ZULNIA Un mare vânător, un Nemrod[i] ! ARGHIRIȚA Ca și paraleul meu, un nerod! ZULNIA Frumos! ARGHIRIȚA Ah! ZULNIA Mândru! ARGHIRIȚA Ah! ZULNIA Sentimental! ARGHIRIȚA Brutal, senzual, desigur un marțafoi! ZULNIA Delicat, duios!... O ... Credincios, supus, niciodată nu spera! ZULNIA Sunt sigură... ARGHIRIȚA Ai să vezi!... ZULNIA Poate paraleul d-tale, dar el... Nr. 4 (Dueto) ARGHIRIȚA Ia dă-mi ...

 

Mihai Eminescu - Făt-Frumos din lacrimă

... să spintece nourii, de cădea departe tot cale de-o zi. Văile și munții se uimeau auzindu-i cântecele, apele-și ridicau valurile mai sus ca să-l asculte, izvoarele își turburau adâncul, ca să-și azvârle afară undele lor, pentru ca fiecare din unde să-l audă, fiecare din ele să poată cânta ca dânsul când vor șopti văilor și florilor. Râurile se ciorăiau mai în jos de brâiele melancolicelor stânce, învățau de la păstorul împărat doina iubirilor, iar ... talgerele toate săpate din câte-un singur mărgăritar mare; iar boierii ce ședeau la masă în haine aurite, pe scaune de catifea roșie, erau frumoși ca zilele tinereții și voioși ca horele. Dar mai ales unul din ei, cu fruntea-ntr-un cerc de aur, bătut cu diamante, și cu hainele strălucite, era frumos ca luna unei nopți de vară. Dar mai mândru era Făt-Frumos. — Bine-ai venit, Făt-Frumos! zise împăratul; am auzit de tine, da' de ... unde trece ea, fața pământului se usucă, satele se risipesc, târgurile cad năruite. Mers-am eu asupra ei cu bătălie, dar n-am isprăvit nimica. Ca să nu-

 

George Bariț - Inimile mulțămitoare

... tun și mulți dintre tovarășii noștri viteji mușca țărâna... iar alții, cu capete sângerate sau cu mădularele tăiate cădea supt picioarele cailor... Pentru nimini nu-mi era mai groază ca pentru domnul tatăl dumneavoastră, care pe acea vreme era căpitan la scadronul nostru. Oh, cum sta bărbatul acesta nemișcat ca zidul, în mijlo­cul grindinei de glonțuri! CORNELIA: Oh, bunul nostru tată! Doamne păzește-l și de aci înainte de toate primejdiile! DION[ISIE]: Să ... bani și m-a băgat în spital. Iar mai pe urmă m-a trimis aici, la curte, spre a-mi petrece în odihnă zilele vieții mele, câte mi-au mai rămas îndărăpt. Cu toate acestea, una îmi lipsește. De câte ori văz trecând câte un scadron de călăreți, mă apucă suspinuri, pentru ce ... eu îmi hotăresc a păzi cumpătul, dar tovarășii... tovarășii... soție­tatea!... Oh, aceasta fu pricina și în zilele trecute, când încărcasăm cam multișor!... Mi-aș da o palmă eu însumi și aș ședea la profontă trei zile, de aș putea face ne-ntâmplat lucrul acela. D[umnea]voastră știți ... ...

 

Titu Maiorescu - Asupra poeziei noastre populare

... aflăm multe în cântecele din Basarabia și în doinele din Transilvania. Frunză verde de măslină, Trecui Nistrul, apă lină, Să vedem pânea de-i bună Ca și-n țara mea străbună. Fie dulce ca și mierea. Mie-mi pare că-i ca fierea. (pag. 405) Când eram la mama fată Purtam rochii de bucată, Dar de când m-am măritat C-un moscal din cela sat, Nici ... ai mei pe-acest pământ, Sau dacă i-a omorât Ungureanul cel urât? De-or fi vii, să mă răpăd Într-o fugă ca să-i văd, De-or fi morți, să mi-i răzbun Cu-o măciucă de alun Ce-i bună de descântat Și morții de răzbunat. (pag. 317) Cu toate aceste, autorii și publicul â ... ai faguri de miere, Eu ți-am dat buzele mele; Cerut-ai o viorea, Ți-am adus inima mea. — Dacă vrei dragoste-aprinsă, Adă-mi gură neatinsă, Și o inimă fecioară Ca apa de la izvoară. (pag. 309) Sus în vârf de brăduleț S-a oprit un șoimuleț, El se uită drept în soare Ea ... pag. 113): Rămâi, soro, sănătoasă, ...

 

Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. V., autorul "Primăverii amorului"

... sânge câmpii. Felurile-s osebite, și voiesc osebit dar: Cine-n mai multe se cearcă, osteneala-i e-n zadar. Eu dar, ce din cruda-mi vârstă, de când ochii am deschis, Când a-nceput pentru mine al vieții amar vis, Am iubit deopotrivă tot ce mi-a părut frumos, Tot ce sufletul înalță și e minții de folos; Poet cum pot a mă crede, când al lirei ... știe care e adevărat. Pleacă, se întoarce-ndată, se pornește iar pe loc, Pierde vremea prețioasă și aleargă-ntr-un noroc. Astfel sunt și eu; ca dânsul totdeauna rătăcit. Ca să nu-l pierd, lăsând drumul, poate când l-am nimerit. Apoi nu ajunge-atâta, ci și chiar când mă pornesc A lucra ... și apoi la crin alerg. Depărtarea cea mai mare, și ocolul cel mai lung Un ceas nu mă zăbovește, fac trei pasuri și ajung. Mărunțișurile-mi scapă, și ideile ce-mi vin, Dacă-ncep cu o zâmbire, se sfârșesc cu un suspin. Aplicarea îmi lipsește, și n-am darul însemnat A strica și a ... ...

 

Emil Gârleanu - Ucigașul

... trecu repede, prin fața noastră, un condamnat, urmat de santinelă. Condamnatul, un domn foarte bine îmbrăcat, ținea batista la ochi și plângea cu sughițuri. Prietenul mi-l arătă și-mi zise: — Uite-l, a dat foc, pentru ca apoi să fie despăgubit, a lăsat pe drumuri nu știu câte familii, și acuma, când se duce pe un an la pușcărie, plânge ... gură, își potrivi mijlocul în chimir, se uită pe sub gene la mine, apoi vorbi: — I-am dat cu barda, pentru că, după ce mi-a înjunghiat purcelul, s-a ținut și țantoș și mi-a tras o palmă. Mi-a înjunghiat un purcel, purcelul de două luni, și l-am prins, că l-am văzut cum îl pârlea disde-dimineață. Și aista ... se întoarse către mine: De-acu pot să spun: eu l-am omorât. Că tătuca nu credea să moară Dămian, așa, dintr-o lovitură, și-mi spusese, acolo, pe loc, să-l las pe dânsul să facă cele câteva luni de gros, că el tot îi bătrân și eu muncesc mai ... ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Sorcova

... o basma roșie. Chipul ei, gălbejit de boală și de sărăcie, începuse a da în vânăt; ochii, pironiți asupra copilului, pierduseră luciul vieții ca și cum i-ai fi răzuit c-o gresie. — Mamă, mi-e frig lângă tine, tu ești prea rece, îngână copilul dârdâind, lasă-mă să mă dau jos. — Bine, Nică, fă cum vrei, șopti Bălașa ... Să te sărut o dată înainte de-a pleca. — De ce sa mă săruți, mamă, înainte de-a pleca? — Ca să-ți fie cu noroc, ca să câștigi parale, ca să te primească cu bine la casă de oameni. Și după ce-l sărută pe frunte, pe obraji și pe ochi, copilul se uită lung ... pe tâmple și-i strigă c-un glas între râs și plâns: — Vrei să te sorcovăiesc? Așa cum m-ai învățat tu, mamă?... "Tare ca fierul, iute ca oțelul..." Nu vrei?... "Să înflorești, să mărgărești!", "Nu zic bine?"... "Ca un măr, ca un păr!"... Bălașa, după ce zgârci de trei-patru ori din mâini și din picioare, își veni în simțire ...

 

Alexandru Vlahuță - D-șoarei G.

... Alexandru Vlahuță Publicată în Lyra română , an I, nr. 11, 22 februarie 1880 Te-ador, ș-a mea gîndire în veci neadormită Veghează ca o mamă la gingașul tău sîn, Și-n noaptea cea adîncă, cînd tu dormi liniștită, Cînd trec visuri frumoase prin sufletu-ți senin, Cînd îngerii ... un crin. Dar iarba se apleacă alene după vînt Și pare că-i șoptește ceva misterios, Dar roze, crini s-alintă și capetele-și scutur Ca lebedele-n apă, și tainic șoptesc firei Că-i dulce sărutarea zburdalnicului flutur, Că simt și ele focul și farmecul iubirei. Iar tu să nu ... ca-ntr-o mreajă în gratiele tale, Tu nu șoptești nimica ființei fermecate, Pribeagă ca un Cain pe-a lacrimilor vale. Din inima-mi făcut-ai o arpă plîngătoare Și-n veci-i zis să sune a moarte ș-a pustiu, Ai prins gîndu-mi ... pot să știu. În ochii tăi văzut-am și cer și Dumnezeu, Dar sufletul tău n-are nici Dumnezeu, nici cer. Frumoasă ești și crudă ca îngerul călău — Și te iubesc, crud înger, și sum nebun, și sper... ........................................ Dar a speranței lampă se sparge

 

George Coșbuc - Ceas-rău

... se-ntoarce Pe sub degete cu drag. N-are Nina scumpă salbă, Nici înauriți cercei, Că-s săraci părinții ei, Dar ea are față albă, Ca tăiată-n flori de nalbă, Oblu trup ca bradu-n plai Ea mai are; păr bălai Ea mai are. Și-apoi doi ochi, pentru care Doua-mpărății să dai! Blândă ea, ca faptul sării, Vara când e cer senin, Visator, cu un suspin, Ea privește-n latul zării Cum, din negrul depărtării, Vine-un nor, privind la ... și sora, Noi în ciuda tuturora Stăm cu glume, râzători Până-n noapte; și din zori Până-n noapte, Purtăm vorbe tot în șoapte Nu mi-l las, să mă omori! Vai, ș-aseară-n șezătoare El de mine s-a ferit, Mamă! Parcă-i otrăvit, Ori drăguță alta ... pe laiț, Mai la foc, mai la opaiț Ochilor de lucru dând. Dar dușmancele-s, măicuță, Tot dușmance cum văd eu; Căci știind necazul meu, Mi-a zis Fira lui Sulcină: Ce ți-ai pus de gând tu, Nină? Poate-n râs te-a supărat Sandru doară ... ...

 

Miron Pompiliu - Ultimul dor

... Cu-a nucilor verdeață, Ferice-acolo am trăit A vieții dimineață. Bisericuța cea de lemn Și azi e vie-n minte-mi; Căsuța cu doi plopi la drum O văd parcă nainte-mi. Și parcă din grădină ies S-apuc pe ulicioara Ce duce la ogor, țiind De mână surioara. Ah! cugetul mi-e ne-mpăcat Căci am pornit în lume, Căci am fost surd la tristul plâns Al iubitoarei mume! Ca roua s-au topit, s-au dus Iluziile toate, Și sufletu-mi înstrăinat De jale nu mai poate. Și dacă din atâtea flori Nici una nu-mi rămâne, Un singur gând, un singur dor De suflet se mai ține... De n-am putut ca să trăiesc De scumpul sat aproape, La cea biserica de lemn Când oi muri mă-ngroape. S-ascult prin somnul cel de veci Cetaniile sfinte ...

 

Vasile Alecsandri - Român Grue Grozovanul

... ferecat Ca un mare vinovat. Român Grue Grozovanul, Român Grue moldovanul Care-a sărăcit pe hanul. Doi tătari țeapa-i gătesc, Doi amar mi-l chinuiesc, Dar el cântă-n nepăsare Parcă-ar fi la masă mare, Și dă semn de veselie Parcă-ar fi la cununie!.. Iată mârzăcițele ... cel hamger la sân Și-mi dă moarte de român, Nu-mi da moarte de păgân, Las' să mă mărturisesc [9] Și de suflet să-mi grijesc La un popă creștinesc Care zice din psaltire În cea sfântă mănăstire, Că mult sunt eu vinovat, De păcate încărcat; C-am curvit cu ... De când mă-sa l-a făcut. [12] La el Grue se ducea, Mâna-n coamă că-i punea, Din loc nici că mi-l clintea! Așa cal îi trebuia. El afară mi-l scotea, Frumușel mi-l înșeua, Înșeua și-l înfrâua Și pe ochi îl săruta Și pe dânsul s-arunca. Trei dezbinuri că mi-i da, Scântei verzi din ochi îi da, [13] Și deodată s-arăta Chiar la ușa cortului Sub stejarul mortului. Ghirai han cât îl vedea ... boală vă scutește Și vă lasă-n urma lui

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>