Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FACE SĂ TACĂ
Rezultatele 381 - 390 din aproximativ 538 pentru FACE SĂ TACĂ.
... sfântă uimire Ce-n suflet revarsă fiori de iubire. Spune-mi dar acuma, tu, ce ești poet, Ce poezii cântă inima-ți încet? Dacă vrei să afli taina ce mă-ncântă, Iată poezia ce inima-mi cântă: De este vreo ființă, de este vreun nume La care să se-nchine un suflet omenesc, Cu tot ce e mai nobil, mai iubitor pe lume, Cu tot ce-n omenire e mai dumnezeiesc, Tu ești ... a mea cale de însuși Dumnezeu! Și sufletul meu vesel la tine se închină, O! scumpa mea Elena! o! drag îngerul meu! Când soarta vru să intru în rai de fericire, Când ochii mei pe tine zâmbind te-au întâlnit, Un fulger, o scânteie de vecinică iubire, Din ochii tăi pornită ... natura-ntreagă, zâmbindu-mi cu plăcere, Își puse pentru mine coroana sa de flori; Și glasul maicii mele, curmând a mea durere, Veni să mă dezmierde din cerul fără nori. Căci fața ta iubită mi s-arăta oriunde, În vis, în flori, în stele, în dulcele senin; Și inima ... cu tine astfel prin tainicu-i suspin: Ferice de acela a căruia privire, Trezind în al tău suflet un fraged, dulce dor, Ar face ca
Titu Maiorescu - Beția de cuvinte în "Revista Contimporană"
... mijloace de beție, e, pănă la un grad oarecare, un stimulent al inteligenței. Consumat însă în cantități prea mari și mai ales preparat astfel încât să se prea eterizeze și să-și piardă cu totul cuprinsul intuitiv al realității, el devine un mijloc puternic pentru amețirea inteligenței. Efectele caracteristice ale oricărei beții sunt atunci și efectele ... este cuprins dl Sion. Cele următoare vor fi mai tari. La pagina 15 ni se citează câteva versuri din Psaltirea lui Dositei, d. e.: Limbele să salte Să strige-n tărie Cu cântece nalte, Glas de bucurie. Simpla citare a acestor versuri este foarte nevinovată, deși versurile sunt urâte, dar nevinovăția ... sub ferestrele Dulcineei; sau, dacă era poet ca Conachi, făcea versuri, pe care... nu le da la gazete, nici la tipar, ci punea pe lăutari să le cânte. Nu voiu să zic că cu moduri atât de prozaice Conachi făcea curte nobilei sale amante; nu e însă mai puțin adevărat că de la 1812—1828 versurile ... teamă că vom crede adolescentul bătrân! Tot acolo ne spune că „țara era în convulsiunile cele mai înflăcărate“, și la pagina următoare vrea să examineze cartea lui Conachi și ...
Vasile Alecsandri - Mănăstirea Argeșului
... meu! Aici aleg eu Loc de mănastire Și de pomenire. Deci voi, meșteri mari, Calfe și zidari, Curând vă siliți Lucrul de-l porniți, Ca să-mi ridicați, Aici să-mi durați Mănastire naltă Cum n-a mai fost altă, Că v-oi da averi, V-oi face boieri, Iar de nu, apoi V-oi zidi pe voi, V-oi zidi de vii Chiar în temelii!" II Meșterii grăbeau, Sferile-ntindeau, Locul măsurau ... apropia. Manea mi-o vedea, Inima-i plângea, Și iar se-nchina, Și iar se ruga: ,,Suflă, Doamne,-un vânt Suflă-l pe pământ, Brazii să-i despoaie, Paltini să îndoaie, Munții să răstoarne, Mândra să-mi întoarne, Să mi-o-ntoarne-n cale, S-o ducă de vale!" Domnul se-ndura, Ruga-i asculta Și sufla un vânt Un vânt pe pământ Paltini ... Vesel se mândreau Ș-apoi răspundeau: ,,Ca noi, meșteri mari, Calfe și zidari, Alții nici că sânt Pe acest pământ! Află că noi știm Oricând să zidim Altă mănăstire Pentru pomenire, Mult mai luminoasă Și mult mai frumoasă. Domnu-i asculta Și pe gânduri sta, Apoi poruncea Schelele să strice, Scări să le ridice. Iar pe cei zidari, Zece meșteri mari, ...
George Coșbuc - Blăstăm de mamă
... Și suspine-l năpădea; Dar Lenuța-l cunoștea Și de nou l-a întrebat: Spune-mi, frate,-adevărat De mă chemi la veselie, Să mă-mbraca bucurie, Să-mi pun struț roșu și dalb Și cai suri la hinteu alb; Dar de mă chemi la jelane, Eu să-mbrac de jale haine; Să iau cai și hinteu negru Să pornim, frate, pe-ntregu! Ba io-ți spun drept, soră, ție, Că te chem la veselie. Și ea mândru s-a gătat, Haine ... aproape-au fost de sat, Constantin a cuvântat: Lenuță! Cu-al tău căruț Vină mai câtelenuț, Căci eu cu-al meu călușor O să merg mai tărișor, Ca să dau mamei de știre Să-ți facă bună primire, Să-ți deschiză porțile, Să-ți aștearnă mesele, Să-ți umple paharele! Și el frâu calului da, Calul își împintena Și-ntr-o fugă alerga, Nu la mă-sa, pe cuvânt, Ci de-a ... ar fi traiul mai ușor Și mi-aș mai uita de dor; Tu m-ai ajuta pe mine, Eu m-aș bucura de tine! Dar să fie blăstămat Cine mi te-a-ndepărtat: Pământul să ...
... meșteri la ochit, de cei care nu dau dos la față. Este vorbă că omul cum și-o face singur nici dracul nu i-o face. Tocmai așa am pățit-o și eu. Ca să nu mă arăt fricos, deși cam cu sfială în inimă, m-am prins al 7-lea tovarăș și mi-am dat apoi întâlnire cu ceilalți ... venea într-o cumplită tiharaie , în gura unei văgăuni, era cu deosebire fioros. — Dacă e urs în pădure, îmi zise pristavul , pe aice trebuie să iasă, că n-are pe unde cotigi. N-are pe unde cotigi, repetai eu în gând. Vra să zică, trebuie să mă țin bine să nu-mi dau pielea ursului în loc să mi-o deie el mie. Și cum stam așa în așteptarea pornirei haitașilor, fără să vreu îmi veniră în minte cei trei urși a lui Catrințaș. Auzi, trei urși!... Unul înțeleg... doi, treacă-meargă... dar trei, fără șagă ... se clătina vreo creangă pe copac, un fior rece mi se strecura prin trup și părul mi se ridica măciucă în vârful capului. Dacă vrei să știi, iubite cetitor, ce va să zică a aștepta
Constantin Negruzzi - Alexandru Lăpușneanu
... vii, numai frica morții îi mai ține, dar cum vor vedea că măria-ta vii cu putere, îndată vor alerga și-l vor lăsa. — Să deie Dumnezeu să n-aibi nevoie a face ceea ce au făcut Mircea-vodă la munteni; dar ți-am mai spus, eu îi cunosc pre boierii noștri, căci am trăit cu dînșii. â ... mă vei putea înșela, și îți făgăduiesc că sabia mea nu se va mînji în sîngele tău; te voi cruța, căci îmi ești trebuitor, ca să mă ușurezi de blăstemurile norodului. Sînt alți trîntori de care trebuie curățit stupul. Moțoc îi sărută mîna, asemenea cînelui care, în loc să mușce, linge mîna care-l bate. El era mulțămit de făgăduința ce cîștigase; știa că Alexandru-vodă a să aibă nevoie de un intrigant precum el. Deputații erau porunciți de Tomșa, ca neputînd înturna pre Lăpușneanul din cale, să-și urmeze drumul la Constantinopol, unde, prin jalobe și dare de bani, să mijlocească mazilia lui. Dar văzînd că el venea cu însuși învoirea Porții; pe de alta, sfiindu-se a se întoarce fără nici o ... ...
... îmi zise în chip de mângâiere: "Nu te mâhni; toate acestea vor trece. Supărarea nu este de nici un folos... la astfel de împrejurări trebuie să faci ce-i face, ca să te uite lumea... Când cu Zavera , un turc, bănuit cum că avusese amestec cu răzvrătitorii, fusese surghiunit pe țărmurii Asiei Mici. Trei ani se petrecură ... slujba lui, turcul se prăpădea cu firea. În sfârșit, rudele acestuia, prin deosebite uneltiri, ajunseră până la vizirul și-i dară o jalbă, rugându-l să ierte pe osânditul și să-i dea drumul a se-napoia acasă. "Mohamet să trăiască! — zise vizirul , — ce? n-a murit câinele acela? Îndată să meargă să-i taie capul!" La turci, unde-i vorba, acolo-i și fapta... Peste trei zile însă, vizirul fu mazilit și altul veni în locul său ... și dau peste o invitație de la aga; contrastul era ciudat... dar fie!... Intru în trăsură și mă duc la domnul aga, deși nu știam să fi avut vreo daraveră cu pristavii agiei... Nu-l găsesc însă acasă... dar crezând că poate să ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Hagi-Tudose
... dragă cutare?..." "Atât"... "Scump, scump de tot la așa vremuri. Vremuri grele!" Și pleacă... Intră peste drum. Șterpelește icrele de cosac. Rupe o bucățică, îi face vânt. Pleasc, pleasc... "Cum petreceți icrele?"... "Atât"... "Scump, scump. Vremuri grele!" Și pleacă... Se duce la pastramagiul din colț. "Ia să vedem, vericule, cum ți-e marfa, că nu mai dau pe la cutare"... Ia o feliuță, îi face de petrecanie. "Cum o dați?" "Pe parale și atât." "Aș, v-ați scumpit de tot! S-au dus vremurile alea... Vremuri grele!" Și pleacă. Îi ... A mea era!... era a mea!" Paracliserul știa de la nepoata Hagiului că Hagiul de zece ani taie din turul pantalonilor ca să-i cârpească pe unde se cosesc. Scurteica fusese încă p-atât de lungă, dar o scurtase mereu din poale, ca să încăputeze mânecile. III Fum pe coșul Hagiului nu s-a pomenit. Ridice viscolul nămeții până la ștreșini. Apele să înghețe tun. Treaba lor! Hagiul nu vrea să știe de crapă pietrile la gerul Bobotezei, nici dacă în iulie turbează cânii de căldură. Iarna tremură, vara gâfuie. Toată viața lui, de câte ori ... ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Asupra esteticii metafizice și științifice
... îndreptate în contra mea. Această cinste excepțională, precum și faptul că unul din articole a fost iscălit de dl Maiorescu, ar fi trebuit să mă facă să răspund imediat, cu atât mai mult cu cât în general n-am obiceiul de a tăcea când mi se fac observații critice. Meseria de scriitor, ca orice meserie, are și ea obligațiile sale, și una din aceste obligații mai de căpetenie ... adevărate, iar dacă te-ai convins că sunt false, atunci să-ți recunoști sincer și cinstit greșeala. Se înțelege, sunt cazuri când cel care-ți face observări polemice nu merită nici un răspuns, și în acest caz datoria de a răspunde se preface în datoria de a tăcea ... pentru a ilustra ignoranța mea în chestia esteticii platoniene, ne aduce exemplu pe un individ care nu știa cine e Shakespeare, atunci ce poți să faci decât să întrebuințezi propria frază a dlui Maiorescu: ,,Ce poți să faci cu asemenea lucruri? Le constați și treci mai departe." Să trecem și noi mai departe și să ajungem la fondul articolului. Dar mai înainte ...
Ștefan Octavian Iosif - Către lună
... Taină a nopții, vrajă, mister, Cântec în somn ce suspină! Tu, ce ningi floare de-argint pe alei Și argintoase prin ramuri, Faci ca să picure ploi pe scântei, Pui poleială pe geamuri. Tu, ce-n frumoasele nopți de florar Și-n drăgăstoasa lui lună, Când își recapătă versul ei ... Tu, ce pe vârfuri de brazi îți strecori Horbota, albă podoabă, Duci în genune albastrele flori Care pălesc prea degrabă. Tu, care rătăcitoare năluci Faci să umble-n portaluri, Negre fantome aduci la răscruci, Farmec urzești peste valuri. Tu, care tremuri pe ape ușor Horbotă albastră și fină, Faci un palat ...
Cincinat Pavelescu - Dublu catren
... ministrul Ion G. Duca Poetul, singur, sta sub plapumă. Mâncase-n seara aceea un fistic Și chema muza, ce-i zicea: Taci, mă, Pot eu să mă cobor la un calic? N-ai nici măcar un corn pe farfurie Și nici cărbuni în soba cu mangal! Și, totuși, o să