Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AL OCHIULUI
Rezultatele 381 - 390 din aproximativ 1206 pentru AL OCHIULUI.
Alexandru Vlahuță - Liniște (Vlahuță)
... te admire! În dezordinea vieții înecând a ta gândire, Și spărgând smalțul de forme și de amăgiri ce-ascunde Miezul urilor eterne ș-al durerilor profunde, Vei vedea cât de fatală-i dușmănia celorlalți, Când deasupra lor talentul ți-a dat aripi să te-nalți Și când ... de-a pururea de setea formelor nepieritoare, Cu dorința ta maestrul neputând să se măsoare, Câte visuri nu-ți întuneci tu, cinstit, preot al artei, În discurajarea tristă de-a vedea cât de departe-i Strofa ce-ai purtat-o-n minte de cea scoasă la lumină ... în care își scriu proza nesărată, Toaca bunelor silabe, și duioasa-ncredințare Că-nsemnați cu stemă-n frunte, ce-au scris ei e lucru mare! Al acestora-i triumful: vecinic fețele senine, Drepți, înfumurați, c-un zâmbet protector privesc la tine. Ei sunt veseli: au o gloată de naivi ca să ... de sus privesc la tine Toți neghiobii ce-ți dau mâna socotind că-ți fac onoare! Și mai vii să-nfrângi disprețul nesimțirii zâmbitoare Ș-al biletelor de bancă cu ce-ai scris cu ce-ai gândit? Cine vrei să te-nțeleagă, saltimbanc nenorocit?... A, nu-ți tăvăli talentul ...
Grigore Alexandrescu - Zugravul și portretul
... cum orcui l-o vedea portretul meu să placă; Căci am un mare interese, voi ca-n streinătate, Ș-anume-n Franța mai ales, la ochi să poci eu bate, Fiind acum de măritat o fată foarte rară, Ș-ai ei epitropi căutînd un bărbat în astă țară. „Prea lesne ... face alb; ești slab, te îngraș bine, Numai vezi de portret departe a te ține.“ Vorbind așa, mă zugrăvi, și daca al meu nume Jos la portret n-ar figura, nici un creștin pe lume N-ar putea crede că sînt eu, atît sînt de schimbate Trăsurele ... ticăloși, Crez că nu rău vă potriviți cu omul ce m-a zugrăvit, Sau cu vestitul Carcalechi, redactor care a trăit, Al cărui jurnal fabulos Era destul de mincinos, Dar care cel puțin spunea Acelor care nu-l credea Că adevăru-adevărat Este prea lesne de aflat ...
... la tăcere, le vezi? cârdul de gâște se înșiră, una după alta, ca și când cea din capăt ar fi înghițit un mosor de sfoară al căreia capăt l-ar fi hăpăit, pe rând, toate celelalte. Dincolo, lângă teuca de apă, sunt rațele; parcă-s totdeauna văduve, așa-s de ursuze ... îndrepta trupul încotro s-apuce, știu numai să-și desfacă lopățelele pliscului, să se linciurească-n apă. Dar bate soarele tare. Pune-ți mâna la ochi, să poți privi mai bine. Colo, sub tufișul cela de agrișe, sunt cloștile. Înfoiate, gata să sară în capul oricui s-ar apropia, ele scurmă ... cum se repede, cum se pune mijlocitor între ei, cum îi desparte; pe cel mai vajnic îl ciupește și-l urmărește până în celălalt colț al curții. Iar dacă a făcut pace, e și dreptul lui; se-nrotește, își atârnă șiragurile de hurmuz și mărgele la gât și, ca ...
... le scrii cum cere lumea, vro istorie pe apă? Însă tu îmi vei răspunde că e bine ca în lume Prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume, Să-mi atrag luare-aminte a bărbaților din țară, Să-mi dedic a mele versuri la cucoane, bunăoară, Și ... a lucrurilor peteci căutând înțelepciune? Cu murmurele lor blânde, un izvor de horum-horum Câștigând cu clipoceală nervum rerum gerendarum ; Cu evlavie adâncă ne-nvârteau al minții scripet, Legănând când o planetă, când pe-un rege din Egipet. Parcă-l văd pe astronomul cu al negurii repaos, Cum ușor, ca din cutie, scoate lumile din chaos Și cum neagra vecinicie ne-o întinde și ne-nvață Că epocile se-nșiră ... Confundam pe bietul dascăl cu un crai mâncat de molii Și privind păinjenișul din tavan, de pe pilaștri, Ascultam pe craiul Ramses și visam la ochi albaștri Și pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pildă Către vreo trandafirie și sălbatecă Clotildă. Îmi plutea pe dinainte cu al timpului amestic Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic. Scârțâirea de condeie dădea farmec astei liniști, Vedeam valuri verzi de grâne, undoiarea ...
Cincinat Pavelescu - Ce este o epigramă și cum se face%3F
... cele mai mici și mai interesante amănunte. S-a zis de Voltaire că a fost cel mai mare magazin de idei al secolului său. Tot așa Martial a fost imensul rezervoriu de spirit al tuturor veacurilor. N-a existat scriitor celebru să nu împrumute de la Martial o aluzie, o idee sau o formă: MoliÄ�re, Goethe ... lui Martial se leagă de unul din cele mai interesante fenomene ale istoriei literare romane și ale limbii latine. Grecia în secolul lui Cicerone și al lui Virgiliu exercitase o influență suverană asupra spiritelor romane. Acești învingători ai lumii fuseseră subjugați, la rândul lor, de farmecele și arta lirei grecești. Dar ... lui August, iar când subiectul îi îngăduie, el se ridică până la tonul epic. Și hexametrul lui, cum a observat Erasm, reamintește pe al lui Virgiliu. Vă cer voie să vă citesc numai 3 versuri de Martial, care ne interesează pe noi, românii, în special: Cornu Sarmatici ter perfida ... subtil a adoptat epigrama și a împământenit-o, dar a rămas influențat mai cu seamă de Martial. Încă din secolul ...
Ion Luca Caragiale - Abu-Hasan
... Ion Luca Caragiale - Abu-Hasan Abu-Hasan de Ion Luca Caragiale Era odată la Bagdad, sub domnia strălucitului calif Harun-al-Rașid, un neguțător bogat, care avea o nevastă bătrână și un fecior, Abu-Hasan, crescut pînă la vreo treizeci de ani strîns de aproape în ... bine mi-ai spus tu: în loc de prieteni am găsit niște ticăloși nerecunoscători. S-a isprăvit ; să nu-i mai văz în ochi! Abu-Hasan s-a hotărît dar să se ferească de acu-ncolo de orice galantomie. După ce și-a socotit venitul ... ți vezi și de treburile dumitale... Umblă cu Dumnezeu! într-o seară, cînd ședea după regula lui la capătul podului, iată că trece califul Harun-al-Rașid, îmbrăcat tiptil așa ca să nu-l cunoască nimeni. Stăpînitorul acesta, deși avea destui slujbași foarte pricepuți și strașnici, tot voia să cunoască el ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Apus de soare
... ȚUGULEA: Iacă o vorbă. REVECA: De unde știi?... Șterge-te la nas... Uf! și ai și sabie... Multe urzici ai tăiat... ȚUGULEA: Sunt moldovean... Țugulea al lui Moghilă... Să nu râzi de mine... Măria-sa doamna m-a pus să-nvăț slujbă domnească... Pân la sabie... REVECA: Sât!... Vine ... Mie nu-mi plac oamenii smeriți... Veniți să vă blagoslovesc. (Fetele se apropie sfioase.) Împrejurul meu... așa... așa... ca ierburile crude de pe bătrânul turn al Sucevei... Da... da... sărută mai bine, nu te sfii, Ilinco... mai bine, fata pârcălabului Dajbog... Da... da... pe rând... Ileană, erai mică când pieri Hrâncu ...
Cincinat Pavelescu - Curtezanei
... Cincinat Pavelescu - Curtezanei Curtezanei de Cincinat Pavelescu Innominata Nu sărutările perfide... Dă-mi ochi-ți sumbru labirint În care patima deschide Neantul viselor ce mint. Dă-mi ochii tăi, adânci ca marea, Peste-al lor haos să m-aplec, Să sorb dintr-înșii nepăsarea Și amintirile să-nec. A mea privire când străbate Adâncul lor mă înfior ...
... de încet mișcă din buze, rostind nestrămutatele sale hotărâri, și cu ce respect îl privesc supușii lui. Sau să ieșiți la obor, adunătura măruntului negoț al Valahiei, unde pentru o legătură de ceapă, pentru o bucată de carne de miel, strigă o sută de glasuri; panerele și coșnițele se primblă printre ... și cinstirea domnului; cucoanele îl iubeau ca pre un bărbat frumos și delicat; cetățenii nu puteau să nu-l respecte ca pe un geniu păzitor al liniștii obștești. Mulțime de anecdote se povesteau prin oraș despre curajul lui la focuri și la prinderea furilor în vreme de noapte. De aceea, să ... gânditor. El rareori se primbla pe la Herestrău și Colentină; a contenit a vizita cucoanele, pare că ele nu mai aveau ochi înfocați, nici sprâncene negre; ciubucciul arnăut însemna, că cu toată frumusețea chihlimbarului, curățenia ciubucului și bunul miros al diubecului, ciubucul agăi se stingea nefumat. El nu mai cerea nici cafe, nici dulceți. Se închidea în cabinetul său și sta pe gânduri nopți întregi ... a capitaliei Valahiei; a străbătut până în divan; a tulburat cele mai puternice capete și cele mai lungi barbe. Întâiul apărător ...
Ion Heliade Rădulescu - Cutremurul
... plesnește. Zguduie iar, răstoarnă; trosnet, țipăt s-aude, Spontaneu lumea se-nchină. Domnul trece-n mânie. Și crima se ascunde, păcatu-ncremenește; Tot păcătosu-așteaptă al lumii, al său finit; Pământul îl înghite și cerul îl strivește, Iar dreptul la cer cată, și Domnul s-a-mblânzit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ce spaimă fu aceasta ... pân' la cer. Se va deschide cerul, Cuvântul iarăși vine, De vii și de morți jude. Și mii de cherubimi Pe palmele de flăcări p-al omului fiu ține, Și lauda răsună prin mii de serafimi. Cea cu ochi mulți știință sunt iuții cherubimii, Ce va mări pe omul și-l va reîntregi; Și caritatea, pacea sunt blânzii serafimii, În care cel ce geme ...
Nicolae Filimon - Rașela și Ristori
... lipit în toate colțurile uliților afișul teatrului: „Astă-seară la Teatrul francez HORACES pentru reintrarea d-lei Rachel“ Toată lumea se freacă la ochi, crezînd ca visează. Ei bine! Rașela este în Paris? N-a plecat în America? S-a cufundat America? Nimeni nu știe ... Ristori? De unde vine? Ce voiește? Ea este muza Melpomena! Vine din patria lui Dante, din razele solare ale lui Tasso, din templul de porfir al lui Ariosto, din galeriele lui Michel Angelo, Leonardo da Vinci și Rafael d’Urbino. Ce voiește ea? Nimic mai mult decît să vă puie pe ... Gloria Ristorii, ovațiunile, laudele și entuziasmul parizianilor pentru dînsa străbătură pînă în sanctuarul tragedienei franceze, în cabinetul Rașelii, calea Trudhon nr. 4. La întîiul răsunet al trompetei jurnalistice, Rașela surîse de comizerațiune; la al doilea, surîse cu dispreț și la a treia cu amărăciune. Dar cînd văzu că toate jurnalele aplaudă unanim pe Ristori, atunci Rașela, dînd ... nimeni. Și văzu pe Mira , jucată de Ristori. Dar cînd văzu pe Ristori în toată sublimitatea și maiestatea sa, atunci o coprinse spiritul cel rău al ...