Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ��N
Rezultatele 3701 - 3710 din aproximativ 3783 pentru ��N.
Veronica Micle - De ce-ți mai numeri anii...
... Și ce-ți mai folosește să știi azi cum mai ești Când simți că tu pe lume de mult nu mai trăiești; Purtând cu moartea`n
Veronica Micle - Drag mi-ai fost...
... Drag mi-ai fost... Drag mi-ai fost... de Veronica Micle Drag mi-ai fost, mi-ai fost odată, Dar ce-a fost n-a fost să mai fie, Am văzut c-această lume Făr-de tine nu-i pustie. Și luceafărul pe ceruri Place mult cum ...
Veronica Micle - Lumea mare...
... de Veronica Micle Lumea mare și pustie înaintea mea se-ntinde, Nici cu ochii, nici cu mintea nu încerc a o cuprinde; Și-n ist haos fără margini, fără de-nceput și rost Mi-ai dat tu, ființă dragă, sufletului adăpost. Și de-aceea, mult iubite, când la tine ...
Veronica Micle - Mater dolorosa
... din a Ta 'nălțime Supui o lume c'un cuvînt... Durerea morții cu cruzime Plecat-a fruntea-Ți la pâmînt. Și 'n locul mantiei regale Ți-a pus un negru văl de doliu, Și-asupra bucuriei Tale Un alb și trist, etern lințoliu. Și făr ...
Veronica Micle - Nu ești tu...
... mi-ai dat inimei mâhnire; Nu te măguli cu gândul că te-am plâns sau te-am iubit, Ai fost numai întruparea unei clipe ce`n neștire Mișcă sufletul și-l leagă de un dor nemărginit. Și dacă a fost durere și dacă mai sufăr încă, Nu ești tu ...
Veronica Micle - Să pot întinde mâna...
... iubire la care să mă-nchin. Dar tu ca un luceafăr departe strălucești, Abia câte o clipă în cale-mi te ivești, Apoi dispari; și-n
Veronica Micle - Sunt lăcrimioarele-nflorite...
... Când înflorite lăcrimioare Cu drag îmi trimeteai tu mie, Și când era în orice floare Un semn de-amor, de bucurie. Ah! florile atunce date N
Victor Hugo - Balade (Negruzzi)
... Balada XI: Vânătoarea Burgrafului Balada XII: Pasul de arme a Regelui Ioan Balada XIII: Domnului L. Boulanger. Cazania călugăriței Balada XIV: Domnului Charles N
... Voltaire - Vasile Pogor Vasile Pogor () [[Image:|200px]] n. 20 august 1833 , Iași d. 20 martie 1906 , Bucium, jud. Iași Om politic, publicist și poet român. Biografie în limba română Citate în limba română ...
Constantin Negruzzi - Pirostia Elenei
Constantin Negruzzi - Pirostia Elenei Pirostia Elenei de Jean-François Marmontel traducere de Constantin Negruzzi După stricarea Troadei, în vreme ce rămășițurile zidurilor, a capiștilor și a palaturilor sale încă abureau și când supt aceste năruiri văpsite de sânge, Priam, norodul și copiii săi erau îngropați, când femeia și fiicele sale se duceau în robie să slujească pe niște biruitori fuduli și când acești însuși biruitori erau să pieie, unii în palaturile lor, alții pe mări, unde cu ticăloșii să umble din țărm în țărm, în voia valurilor, a vânturilor și a furtunilor, — în sfârșit, când pe câmpii Troadei, Ahilevs, Hector fiul lui Telamon erau culcați în țărnă și că o mulțime de eroi amestecau dușmănească lor țărnă într-un singur mare mormânt, Elena și cu Menelau, împăcați împreună, se întorceau cu liniște și cu chef la Lachedemonia și, jăluindu-se cu dulceață că el au putut-o crede necredincioasă, el cerându-și iertăciune că au crezut niște arătări înșelătoare și făgăduind că nu se va mai îndoi de dragostea, nici de credința sa, amândoi, în sfârșit, trăind cel mai frumos al lumii, părându-le puțin numai rău că pentru ...
Jean-Fran%C3%A7ois Marmontel - Pirostia Elenei
Jean-Fran%C3%A7ois Marmontel - Pirostia Elenei Pirostia Elenei de Jean-François Marmontel traducere de Constantin Negruzzi După stricarea Troadei, în vreme ce rămășițurile zidurilor, a capiștilor și a palaturilor sale încă abureau și când supt aceste năruiri văpsite de sânge, Priam, norodul și copiii săi erau îngropați, când femeia și fiicele sale se duceau în robie să slujească pe niște biruitori fuduli și când acești însuși biruitori erau să pieie, unii în palaturile lor, alții pe mări, unde cu ticăloșii să umble din țărm în țărm, în voia valurilor, a vânturilor și a furtunilor, — în sfârșit, când pe câmpii Troadei, Ahilevs, Hector fiul lui Telamon erau culcați în țărnă și că o mulțime de eroi amestecau dușmănească lor țărnă într-un singur mare mormânt, Elena și cu Menelau, împăcați împreună, se întorceau cu liniște și cu chef la Lachedemonia și, jăluindu-se cu dulceață că el au putut-o crede necredincioasă, el cerându-și iertăciune că au crezut niște arătări înșelătoare și făgăduind că nu se va mai îndoi de dragostea, nici de credința sa, amândoi, în sfârșit, trăind cel mai frumos al lumii, părându-le puțin numai ...