Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru N.
Rezultatele 371 - 380 din aproximativ 3783 pentru N..
Vasile Alecsandri - Serile la Mircești
... câmpul înnegrit; Iar eu, retras în pace, aștept din cer să vie O zână drăgălașă, cu glasul aurit. Pe jilțu-mi, lângă masă, având condeiu-n mână, Când scriu o strofă dulce pe care-o prind din zbor, Când ochiu-mi întâlnește ș-admiră o cadână Ce-n cadrul ei se-ntinde alene pe covor. Frumoasă, albă, jună, cu formele rotunde, Cu pulpa mărmurie, cu sânul, dulce val, Ea pare zea Venus când ... frunte-i splendoarea din trecut. O lacrimă... dar iată plutind pe-a mărei spume O sprintenă corvetă, un răpede-alcyon; Și iată colo-n ceruri pribejile din lume, Cocoarele în șiruri zburând spre orizon. O! farmec, dulce farmec a vieții călătoare, Profundă nostalgie de lin, albastru cer ... zâne ce se scaldă în faptul zilei, cald. Prin fumul țigaretei ce zboară în spirale Văd eroi prinși la luptă pe câmpul de onor, Și-n tainice saraiuri minuni orientale Ce-n suflete deșteaptă dulci visuri de amor. Apoi închipuirea își strânge-a sa aripă; Tablourile toate se șterg, dispar încet, Și mii de suvenire ...
... Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah și spahii Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii; Răspândindu-se în roiuri, întind corturile mari... Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari. Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băț. Baiazid, privind la dânsul, îl întreabă cu dispreț - "Ce vrei tu?" - " Noi? Bună pace! Și de n-o fi cu bănat, Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat." La un semn deschisă-i calea și s-apropie de cort Un ... și pâlcuri risipite pe câmpie, În genunchi cădeau pedeștri, colo caii se răstoarnă, Când săgețile în valuri, care șuieră, se toarnă Și, lovind în față,-n spate, ca și crivățul și gerul, Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul... Mircea însuși mână-n luptă vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare; Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgâne trec rupându ... cu plugul și cu spada ați întins moșia voastră De la munte pân' la mare și la Dunărea albastră. Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer? ...
Mihai Eminescu - Scrisoarea III
... Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah și spahii Vin de-ntunecă pămîntul la Rovine în cîmpii; Răspîndindu-se în roiuri, întind corturile mari… Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari. Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vîrf de băț. Baiazid, privind la dînsul, îl întreabă cu dispreț: — Ce vrei tu? — Noi? Bună pace! Și de n-o fi cu bănat, Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat. La un semn deschisă-i calea și se-apropie de cort Un ... și pîlcuri risipite pe cîmpie, În genunchi cădeau pedestri, colo caii se răstoarnă, Cînd săgețile în valuri, care șuieră, se toarna Și, lovind în față,-n spate, ca și crivățul și gerul, Pe pămînt lor li se pare că se năruie tot cerul… Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare; Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgîne trec rupîndu ... cu plugul și cu spada ați întins moșia voastră De la munte pîn’ la mare și la Dunărea albastră. Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer? ...
... l-a-nțepat Și întîia sa plăcere ce asupra-i o avea I s-a-ntors în supărare, cu acel gust n-o privea; Cum și către grădinarul zise: — Iacă un cusur Care n-ar fi cuviință ca să-l aibă un răsur; Tu cam te pricepi la multe măestrii grădinărești, Ș-astă roză ghimpi să n-aibă n-ai putea s-o altuiești? — Ba să poate, împărate, — grădinarul a răspuns — Și grădinăria are cîte un secret ascuns. â ... S-o lovi, nu s-o lovi, Na-ț-o frîntă că ț-am dres-o. Unde chiorăște și unde lovește. Cel copilăros totdauna. Gîndește-n mintea-i adîncă Numai el pîine mănîncă, Și alții mănîncă paie Ca vitele din copaie. Dar însă Vorba-n colțuri și rotundă Fără cercuri se înfundă. Povestea vorbii Doi precupeți tineri se-ntovărășiră Și după negoțu-și prin țară ieșiră. Colindînd prin sate în ... o cu bunăvoință. Deși nu-s atîtă înțelept, cuminte, Dar tot poci a zice două-trei cuvinte. De sînteți tovaroși or frați, eu n ...
Ion Luca Caragiale - Cănuță om sucit
... alt mușteriu. Acuma era coșul foarte ușurel. - Măă! să vii degrabă. - Viu, jupâne. - Bagă de seamă să mai spargi ceva iar!... Peste câteva minute vine-n prăvălie o damă și târguiește fel de fel de trebuincioase pentru casă. - Să-mi dai un băiat să mi le ducă numaidecât cu mine și ... mult mai dureroase decât bătaia de deunăzi. Deunăzi, după atâta pisăgeală, se culcase fără să se plângă de șeale și dormise ca o buturugă; acuma n-a putut s-adoarmă de usturimea urechilor. A plâns înfundat toată noaptea pe mindirul lui până despre ziuă. Se împlinea acu ... bătea în geam la cocioaba bunică-sii, în fundul unei mahalale de la marginea orașului. Baba se deșteptase, își aprinsese candela la icoane și se-n-china. - Cine e? - Eu bunico. I-a deschis. - Ei! ce cauți tu până-n ziuă? - Am fugit de la jupânul. - De ce? a-ntrebat bunica încruntată de cine știe ce urât gând i-o fi fulgerat prin ... îndemne la supunere - ba, că așa bate stăpânul, să-nvețe băieții minte; ba, că trebuie să aibă copilul răbdare dacă e la stăpân: că dacă ...
... se mai sătura să se uite la ei, c-așa-i plăceau lui, neastâmpărați, hârjoneți și mâncăcioși — adevărați prichindei. — Sari, omule, îi zise-n cele din urmă femeia. Nu sta gură căscată! Nu vezi că azi-mâine n-o să-ți mai rămâie nici cenușă-n vatră?! — Lasă, că dă Dumnezeu! răspunse el. Că doară nu ai tăi sunt, ci ai lui, că făptură omenească sunt, și dacă-ți dă ... s-a dus — așa ducându-se -- până ce a dat de o casă cu multe marafeturi. Aici era cuibul zmeilor. N-a găsit acasă decât pe Mama Zmeilor. Cine n-o știe cum e? Rușine-ar fi să zici că n-ai umblat prin lumea aceea și n-o cunoști. — Bună ziua, mamă, îi zise el. Ea dete ursuză din cap. — Dar tu cine ești și ce cauți p-aici? îl ... scuipând în palme și suflecându-se. El n-aruncă însă buzduganul, ba nici nu-l ridică măcar de la pământ, ci rămase cu picioarele înțepenite-n ...
Duiliu Zamfirescu - Fiica haosului
... în zenit, Și coborâtă, virginală, Pe-un fund de pat închipuit De Auroră boreală, Cu forme albe omenești De fată-mare adormită, Era frumoasă ca-n povești Și ca-n povești, nesocotită. Frumoasă ca întâiul vis Al dragostei celei dintăi, Visa sub ochiul ei închis Bălane plete de flăcăi. Trăgea din firea-i de femeie ... ce-a fost înainte. Mergea cu gândul încordat În scăpărarea de lumine, Pe care ochiul speriat, Le scânteia el, de la sine. Când da-n urcuș cărarea grea, Fugea petrișul de pe prund; De cobora, i se părea Că valea nu mai are fund. Cădea, și se scula rănit, Și ... pentru orice vină. Dar vina lui nu sta în el, Ci vina lui era în fire: Mergând spre ea, avea un țel, Acum, mergând, umbla-n neștire. Și câteodată sta pe loc. I se părea că-i iese-n cale Un năzdrăvan de dobitoc Ce se-nchina măriei-sale, Purtându-și ochii pe-o tipsie În labele de dinainte, Și-n locul lor, în scăfârlie, Crescându-i câte-un colț de dinte. Sau întindea mâna să prindă Muscuțe albe pe sub gene, Ce în a ...
Ion Luca Caragiale - Despre cometă - prelegere populară
... Școlarul Ionescu: Eu am venit, dom'le, cu Popescu Ion și cu Otopeanu Marin, și-am stat de la două până la patru, și dumneata n-ai venit. Profesorul: Ha! Școlarul: Și când i-am spus mamii, a zis că n-ai venit de frica cometii. Profesorul (supărat, cu humor amestecat cu dispreț): Pe mine să mă-nvățați corajul, tu și cu mumă-ta, niște loaze ... la granatiri!... Voi! pe migne! Vezi numa! (Transportat, cântă cu mult avânt eroic:) „La Zolfărino ghe vale, Mere-un ghenăral călare Și tot strigă-n gura mare: ―Împărache înălțache! Pugne pașe, nu che bache, Că-ți perzi cătagnele toake! ...und zo waiter ..." (Copiii aplaudă și râd.) Profesorul: Nu larmă ... vorbim de tempratura comeatii și apoi de conzistenția ei, pentru ca mai apoi, la urmă, s-ajungem, mă rog, la concluziunea aceea, cum că nicicând n-avem să ne temem de sfârșitul lumii, carele nu se poate. No! temp'ratnra! (cu multă volubilitate:) Vremea, mă rog, se-mparte, după cum au ... Țelzius, în două părți, cari se despart una de alta la acel fixum, carele se cheamă zero-graduri sau nul... De-acolo, aceea care mere-n ...
Ion Luca Caragiale - O zi solemnă
... mai puțin decât capitala Ialomiței, dacă nu a Buzăului sau a Prahovei, a rămas până astăzi același - partidul său n-are un membru mai nestrămutat și mai devotat. Toate stăruințele lui Leonida pentru a face din Mizil capitala unuia dintre cele trei județe ... perspectiva unui măreț oraș, care să fie cu vreme fala regatului. - Sire, tot s-a făcut pentru alte orașe; pentru Mizil, nimic! Noi n-avem reședință de județ, n-avem tribunal, n-avem episcopie, n-avem regimentul 32, n-avem liceu, n-avem facultate de medicină, n-vem teatru național, n-avem pod peste Dunăre - n-avem nimic, nimic, sire!... Rugăm pe maiestatea-voastră să ni se dea și nouă ceva din toate astea. Să nu se uite că Mizilul este ... putem pentru ca să zicem alt decât că este o persecuțiune! Suveranul a promis că va recomanda atențiunii guvernului stăruințele energicului primar, și-n adevăr, cum a văzut pe președintele consiliului, i-a vorbit despre Mizil și despre Leonida. Președintele consiliului a surâs ... ...
Vasile Alecsandri - Român Grue Grozovanul
... Care zice din psaltire În cea sfântă mănăstire; Dacă vedea și vedea, Grue vreme nu pierdea, Două cruci numai făcea, Doamne-ajută! el zicea, Bardă-n mână apuca Și-n tătari se arunca Ca un vânt înviforat Într-un lan de grâu uscat. ,,Aman!" ei cu toți răcneau [11] Și din fața-i toți piereau ... grabă se ducea Chiar la grajdul hanului, Hanului tătarului. Când la grajd el ce zărea? Un bahmet ce tot sărea, Un căluț cam pătrărel, Ieșea-n vară cincărel. Grue mi-l apropia; Mâna-n coamă că-i punea Și-n podele-l azvârlea, Așa cal nu-i trebuia! Dar colo, cât colo,-n fund, Iată-un negru cal rotund, Care soare n-a văzut De când mă-sa l-a făcut. [12] La el Grue se ducea, Mâna-n coamă că-i punea, Din loc nici că mi-l clintea! Așa cal îi trebuia. El afară mi-l scotea, Frumușel mi-l înșeua, Înșeua ... unul Și din fugă vă cosește Și vă taie chip snopește [18] Și de-averi vă curățește Și de boală vă scutește Și vă lasă-n ...
Anton Pann - De cînd ploaia cu cîrnații
... stea de față, Să văz, care-mi sînt dușmani? Pîra cere și dovadă, Oameni buni de crezămînt, Că așa pot o grămadă Să vorbească numa-n vînt. Atuncea zapciul pune Pe pîrîșul la mijloc Și către el zise : -Spune, Cum l-ai văzut ș-în ce loc? - Eu nu-l văzui ... Începu cu tremurare Înaintea-i a jura Cum că numai o căldare Au fost scoa ei din pămînt De mai mult ea știre n-are Și sa nu dea crezămît, Zapciul îi zise: -Bine, și el tot așa mi-a spus, Eu mă-ncredtnțez pe tine. Dar ... pat, ea răspunse. Și zapciul trimețînd, Peste tot locul străpunse, Cu sapele căutînd. Și negăsind, chemă iară, Pe bărbatul ei aci, Zicînd: -Te voi pune-n fiara Și așa te voi munci; Nevasta ta dreptu-mi spuse Și tu tot tăgăduiești? Omul zicînd îi răspunse: - Coconule, să trăiești, Muierea mea e ... a văzut, Și face pe am să crează La ce nu e de crezut. Fiind ea aci afară, Fără să aibă habar, De față-n grab-o chemară Ca să o întrebe iar. Dragă ! i-a zis, nu te teme, Tu nu încapi în nevoi, Numai spune în ...