Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DUS
Rezultatele 371 - 380 din aproximativ 1165 pentru DUS.
Ștefan Octavian Iosif - Când a fost să moară Ștefan
Ştefan Octavian Iosif - Când a fost să moară Ştefan Când a fost să moară Ștefan de Ștefan Octavian Iosif Când a fost să moară Ștefan, Multă jale-a fost în țară: Câte brațe-n deznădejde Către cer nu se-nălțară? Câte jertfe la altare, Câtă smirnă și tămâie, Pentru ca viteazul Ștefan Viu și teafăr să rămâie! Se părea că nici pământul Nu se-ndură să-l primească, Pe acel ce-a fost preavrednic Peste tot să-l stăpânească. Și de groază și durere S-a cutremurat pământul, Ca în ziua răstignirii Celui ce-a vestit cuvântul... Când a fost să moară Ștefan, Multă jale-a fost în țară. Cine ar putea să spună Câte inimi sângerară? Iarnă grea ca niciodată Și o foamete cumplită Se-abătură-n anul cela Peste țara lui iubită. Însă nici pe patul morții Nu putea s-o dea uitării Cela ce pe drept fusese Poreclit: Părinte-al Țării... Lângă patul său chemându-i, Mângâie pe toți sărmanii, Plâng și îi sărută mâna Văduvele și orfanii. Plâng și-l binecuvântează, Și se-ntorc pe la căminuri, ...
Ștefan Octavian Iosif - Cântec de leagăn
Ştefan Octavian Iosif - Cântec de leagăn Cîntec de leagăn de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (dezambiguizare) Aceasta este o pagină de dezambiguizare — un ajutor pentru navigare care cuprinde lucrări purtând același nume. Dacă o legătură dintr-un articol v-a adus aici, vă rugăm să mergeți înapoi și să reparați legătura astfel încât să ducă direct către pagina menită. Cîntec de leagăn ( O grădină îngeri meșteri... ), de Ștefan Octavian Iosif Cîntec de leagăn ( Hai, odor, hai, păsărică... ), de Ștefan Octavian
Ștefan Octavian Iosif - Cîntecul
... Gîndu-i se preface-ncet Într-o doină legănată. Trece-așa, cîntînd, în sus Și dispare la răscruce. Dar izvorul murmurînd Mai departe doina-i duce, Pînă unde, sub stejar, Se deșteaptă vînătorul, El repetă fermecat Doina ce-o cînta izvorul ; Echo ce dormea-n păduri Îl aude și-i răspunde ...
Ștefan Octavian Iosif - Cîntecul lui Sa%C3%AFdjah
Ştefan Octavian Iosif - Cîntecul lui Sa%C3%AFdjah Cîntecul lui SaĂ¯djah de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Sămănătorul , 27 iunie 1904 După Multatuli Eu nu știu unde am să mor. Văzui marea cea mare la țărmul mării, Cînd tatăl meu m-a dus acolo Să facem sare. De voi muri pe mare Și de m-or azvîrli în apa-adînvă, Veni-vor chiții lacomi, Vor înota în preajmă-mi și vor întreba: Care din ei să-nghită leșul Ce cade către fund? Eu nu voi auzi. Eu nu știu unde am să mor. Văzui arzînd căsuța lui Pa'ansu, — El însuși puse foc. Și-a fost ieșit din minți. De voi muri în flăcări, Cădea-vor bîrne-aprinse Pe leșul meu, Și-afară vor fi țipete grozave De oameni cari aruncă apă Ca să omoare focul. Eu nu voi auzi. Eu nu știu unde am să mor. Văzui căzînd pe micul Si-unah din pom, — El culegea un rod al pomului Să-l ducă maicei sale. De voi cădea din mărul cel înalt, Zăcea-voi mort lîngă tulpina lui, Ca Si-unah, Dar mama nu va plînge, ea e moartă, Ci alții ...
Ștefan Octavian Iosif - Cocoarele
Ştefan Octavian Iosif - Cocoarele Cucoarele de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (dezambiguizare) Aceasta este o pagină de dezambiguizare — un ajutor pentru navigare care cuprinde lucrări purtând același nume. Dacă o legătură dintr-un articol v-a adus aici, vă rugăm să mergeți înapoi și să reparați legătura astfel încât să ducă direct către pagina menită. Cucoarele , de Vasile Alecsandri Cucoarele , de Ștefan Octavian
Ștefan Octavian Iosif - Credințe...
Ştefan Octavian Iosif - Credinţe... Credințe... de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție De-a pururea m-ați urmărit, Învăluite-n ceață. Cu farmecul nețărmuirit Al dragostei de viață. Mi-ați dat nădejde ca să lupt Cu griji și cu necazuri, Ce-și grămădeau neîntrerupt Noianul de talazuri, Și-adesea de cădeam înfrînt De trudă și durere, Gseam la voi și crezămînt, Și leac de mîngîiere, Înveselind cărarea mea Cu-alai de sărbătoare : Copil îndrăgostit de-o stea, De-un cîntec sau de-o floare... Și-acum vă duceți rînd pe rînd — Ieri una, astăzi una... Mă părăsiți așa curînd, Pieriți pe totdeauna ?... Dar eu atunci al cui rămîi, O, dragi credințe moarte ? Pe drumuri, fără căpătîi, Vai, cine-o să mă
Ștefan Octavian Iosif - Despărțire (Iosif)
Ştefan Octavian Iosif - Despărţire (Iosif) Despărțire de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Voința națională , 19 noiembrie/12 decembrie 1903 Daină din Litvania O, uite, draga mea copilă, La poartă cine stă și scrie? Sunt ofițeri cari vin să-l ducă Pe fecioraș în cătănie. Cu păr bălai, cu-obrajii rumeni, Cînd îl vedea, rîdea cîmpia; Și, ridicîndu-se-n văzduhuri, Cînta voioasă ciocîrlia. Și ce-i stă acum alături? Stă mîndra. Plînge și suspină: — Nu suspina și nu mai plînge, Tu, mîndră floare de grădină. Ți-oi scrie un răvaș, mîndruțo; Rămîi acasă tu și toarce, Căluțul meu ți-l va aduce, De cumva nu m-oi întoarce. În ladă să-mi grijești răvașul, Drăguța mea, frumos mi-l strînge, Și-ades cînd vei deschide lada, Gîndind la mine, tu vei
Ștefan Octavian Iosif - Eroul de la K%C3%B6niggr%C3%A4tz
Ştefan Octavian Iosif - Eroul de la K%C3%B6niggr%C3%A4tz Eroul de la Königgrätz de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Umblam și eu, ca tot ciobanul, Cu fluierul pe lîngă oi, Cînd ne ochiră cu arcanul Pe mine ș-încă pe vreo doi — Și cătăniți — nu trece anul — Se face între nemți război. Departe, peste munți și ape, Cu oaste mare ne-am pornit, Și-n țara Praisului [1] , aproape De Cîne-Creț [2] , m-am pomenit. Chitea p-acolo să mă-ngroape Al naibii neamț... Dar ți-ai găsit ! Umblam fugar de-o săptămînă Prin codrii Praisului, flămînd ! Și uite-așa... Stam într-o rînă Subt un stejar și, îngînînd O doină, mă gîndeam la stînă, La munții mei... ce-o fi făcînd ! Era în nămiez... Da să m-adoarmă Foșnitul leneș din frunziș... Tresar... aud deodat-o larmă P-aproape, colea-n ștejeriș : Pun mîna repede pe armă Și iau pădurea-n curmeziș... Măi ! ce stau ochii să-mi privească ! Un vălmășeag de nemți luptau Pe-o pajură împărătească... Erau cîțiva de-o apărau, Și mulți voiau să le-o răpească ! Ajută-mi, Doamne, să le-o iau ! Ca ...
Ștefan Octavian Iosif - Fîntîna vrăjită
... fost găsiți Acolo, la fîntînă, Și cal, și călăreț, zdrobiți De goana cea păgînă. — Voi, fetelor, și voi, feciori, La apă cînd v-eți duce, Suflați asupră-i de trei ori Și faceți sfînta cruce, Căci la fîntîna dintre plopi Stă baba blestemată, Și nu dezleagă zece popi Ce leagă ...
Ștefan Octavian Iosif - Furtuna (Ștefan Octavian Iosif)
... un vîrtej acum, Și eu pornesc a plânge... Alerg în jos, alerg în sus : Am rătăcit, și urme nu-s Oriîncotro m-aș duce ! Un fulger ! — repede mă-nchin... Ah, mii de duhuri negre vin Și vor ca să m-apuce... Cad în genunchi, prins de fior... Răzbubuind ...
Ștefan Octavian Iosif - Glontele
... albe , — la piept îi sîngera a treia... Și-un vis acum mi-arată însă același glonte ucigaș Cum șuieră zburînd departe, se duce șuierînd în zbor, Străbate munți și văi, ajunge departe-n nordicul oraș, Și-n mijlocul unei căscioare Din ulița plină de soare, Atinge-o inimă ...