Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CÂT
Rezultatele 371 - 380 din aproximativ 1272 pentru CÂT.
Constantin Negruzzi - Disțărare șlicului
... ne-au ferecat în lanțuri întocmai cum să cuvine Unor dumnezei ca voi, făr de cuget și rușine." Mars s-aprinde, Vulcan strigă, Venus țipă cât ce poate, Că bărbat-o ocărăști și că e vrednic de moarte. Gâlceava era să înceapă, când iat-un lung țistuit I-au făcut pe ... cu a lumii glob ceva la rătunzire Și de-aș vrea pentru plăceri să va fac o potrivire, Când pe creștitul Ecatii se puni cât o planetă Și-o întunecă de-i eclips, așa are o plăcintă Și el pe vârfu său pusă, când mai mică, când mai mare, După ... cetitorii, c-am ieșit din șiru meu, Dar să îl mai spui o dată acestor îndărăptnici vreu Că nu-i frumos, nu-i cu cale, cât or trăi să tot cei, Mai aștepți pe datornici, când or avea să le dei. Sfârșind, Pluton gios să pune, Deci el lasă lucru baltă ...
Constantin Stamati - Înțelepciunea lui Solomon
... de a lui soartă! Inima lui plină de mârșave pofte, Și de răutate fără de măsură. Căci el dușmănește atât pe-ai săi dușmani, Cât și pe prieteni și pe sine însuși; Dar ș-a lui cruzime e deșertăciune. Acolo săracul amar lăcrimează, Aici în județe osândesc dreptatea ... mormântul, Căci ca un vis toate sunt deșertăciune. Dar oricât ne-nșeală lumea și chiar viața, Noi tot vroim încă să trăim în lume, Și cât de deșarte sunt pompele toate, Noi le dorim însă cu mare căldură, Făr-a ne pricepe că-s deșertăciune. Și ce nu se ... în vorbă, Iar când vezi pe ceruri luna mângâioasă Plutind printre stele către miez de noapte, Du-te de te culcă în trufașe brațe, Și cât ești pe ele uită înțelepții. Eu îți zic: iubește însă cu măsură, Căci sexul amabil ades ne înșeală, Deci iubind te-nvață a deziubi ...
Emil Gârleanu - Cine a iubit-o!
... nu o iubea, dar care totuși îi ținea cald și o avea aproape de trupul lui. Trecând din pustiul unui colț într-altul, se miră cât loc prinse în casă ființa ceea căreia, fiindcă nu era de aur, ca galbenii lui, nu-i zâmbise o dată mai binevoitor, căreia nu-i ... N-avea nici un copil, n-avea pe nimeni. Mai bine că nu avusese copii, deși ei nu i-ar fi răpit măcar o parte cât de mică din dragostea lui pentru bani, dar copiilor le trebuie hrană, foc, școală... Îi fusese de ajuns nevasta. Își amintea bine de nevastă. Fără ... fericită, mai mulțumită. Aș fi dat tot, și dacă ți-aș fi deschis ochii, dacă te-aș fi făcut să-ți înstrăinezi măcar o parte, cât de mică, din iubirea pentru bani, și să i-o dai ei, atunci nu ți-aș mai fi călcat în casă. Dar nu ți-am ...
Garabet Ibrăileanu - Viață și moarte
... pentru a înșela rațiunea rece și a o sili să se pună în slujba sa. 18. Viața înconjurătoare -- omenească sau cosmică -- cu cât e mai puternică, mai izbucnitoare, cu atât e mai puțin suportată de un obosit. E un contrast atunci prea mare între forțele noastre și cele ... dacă, pe lângă rea, e și inestetică. 21. Legea vieții este frica de moarte, adică evitarea a tot ce poate scurta timpul scurt cât mai avem încă de respirat. (Se poate dovedi că și preceptele moralei celei mai înalte și mai ,,dezinteresate" se reduc, în ultimă analiză, tot la ... morții este oribil, și orice semn de viață intensă este încântător. Și aceasta e o cauză pentru care gustăm și lăudăm în artă expresia vieții cât mai puternice. Dar viața împuținează viața. Materia nobilă și elastică se durifică cu vremea. Țesutul devine coajă. Pe partea sufletească -- aceeași anchilozare și scleroză, și ...
... vine curând Și vai, departe-s zorii! S-a dus de mult! Sărmana, din fapt de-amurg s-a dus, Aleargă cât e satul spre vale și spre sus; Ea cere lucru, cere și roagă să muncească, Nu-i trebuie pomană și nu vrea să cerșească, Nu ... La casa judecății ogrăzile-s prinsori: Sunt largi ogrăzi; în ele stă mama până-n zori, În gol, ca pe o luncă. Și-n ger, cât a fost noaptea, ea fuge prin ogradă, Nebună fuge, zbiară ș-aleargă prin zăpadă, Cu ochii roși și umezi, cu pieptul aburit Și ... sloi copilul, pielea pe-obrazu-i a crăpat, Tot trupul lui e vânăt, și supt și de-nghețat E rece ca pământul. Oh, cât e de sălbatic al iernilor înfrunt! Cum smulge mama plete din părul ei cărunt Și blastămă. Vai, Doamne, ferește-o de osândă! Pe prag acolo ...
... să fie mereÅ cu gândul îndreptatspre el, ca în tĂ³tă clipa să avem în vedere, că nu avem să suferim în mijlocul nostru de cât Ă³meni, care-și fac în tĂ³te împrejurările datoria, că fie-care dintre noÄ are să muncĂ©scă potrivit cu însărcinarea pe care a ... li se cuvine stăruitorilor ce-aÅ sciut să se ridice de asupra altora, ci celor ce nu scapă nicÄ o dată din vedere, că cu cât maÄ marÄ îțÄ sînt datoriile, și sînt neobosoțÄ în purtarea sarcinilor ce aÅ primit și neînduplecațÄ față cu ceÄ negligențÄ orÄ neoneștÄ. Aceia, carÄ fac ... nu ne-am schimbat firea și nu putem să suferim în mijlocul nostru Ă³menÄ, carÄ trăesc secând puterile de viĂ©ță ale altora. Cu cât maÄ mult ne ridicăm prin cultură, cu atât maÄ vîrtos iese în noÄ la ivĂ©lă firea cea adevărată a raseÄ nĂ³stre ...
Ion Creangă - Ioan Roată și Vodă Cuza
... graiul strămoșesc, de nu-i mai înțelege nimene; ba că "umblați cu șurubele, să ne trageți butucul"; ba că "face omul cu cineva o tovărășie cât de mică, și tot urmează învoială între părți, iar nu așa cu ochii închiși", căci, "dacă n-ai carte, n-ai parte", scurtă socoteală; ba ... după nepăsarea și risipa ce o facem, zvârlind banul pe lucruri de nimica, puțin mai avem de înstrăinat, și nu-i departe vremea aceea, pe cât văd eu. Întrebați pe bieții nemernici de săteni, să spuie ei dacă mai cunosc cine le e stăpân. Au rămas ca niște câini ai nimănui ... a fost cel mai scump lucru! Cuza-vodă a stat neclintit și s-a uitat țintă la moș Ion Roată, cât a vorbit el. Și când a isprăvit vorba, vodă i-a pus două fișicuri de napoleoni în mână, zicându ...
... el într-un loc, Doamne ferește, căci era duh neastâmpărat și neîmpăcat chiar cu sine însuși. Nici lacom de avere, nici de cinuri; mulțămit cu cât avea, cu cât n-avea, când te mieri ce nu-i venea la socoteală, ie-ți, popo, desagii și toiagul, și pe ici ți-e drumul! Vorba ceea ... După aceea se trage cu despreț din fața episcopului și, ieșind din biserică, își caută de drum. Iară ceilalți popi, înlemniți cu mânile la piept, cât pe ce să cadă amețiți din picioare, de frică și de rușinea arhipăstorului. Nu târziu după aceasta, mitropolitul face pe părintele Duhu arhimandrit cu mitră ...
Ion Luca Caragiale - Scrisoare (Caragiale)
... de spirit. Nedrept, bine! dar stupid... asta e rău! Căci ia să vedem ce este această furtună contra mea, această goanăal cărei scop se vede cât de colo a fi să nu pot eu nici începe lucrul. De la oameni din rândul publicului imparțial să vie aceasta? Nu e ... juca pe regele Lear, pe Fabriciu și pe Pascal Fargeau și alte prime roluri forți. Cunoscătorii de teatru și în general publicul amator vor înțelege cât e de avantajoasă această sistemă de a da drumul tutolor talentelor să-și facă evoluția complectă. Așadar, ne-am înțeles? N-aibă nimeni ...
Paul Zarifopol - Delicate lucruri vechi
... domnului Ibrăileanu [1] Un fin studiu moldovenesc, alcătuit din nuanțe savant șterse. Ni se arată întâmplările curioase ale unor suflete ce au fost și care, cât au fost, stăteau învăluite sub rafinate țesuturi de susceptibilitate, orgoliu, dominare de sine, discreție și politețe. Am numit curioase întâmplările acelor suflete: cuvântul l-am ... piciorul gol. De azi înainte demența mea a intrat în o altă fază, consemnează jurnalul, nu fără spirit de analiză. Acum cititorului, chiar cât de străin de lumea și timpul doctorului Codrescu, i se va fi deschis, credem, drumul limpede pentru a simți accentele și valorile acestui ... iar Adela douăzeci. Cu această deosebire de vârstă el nu o mai iartă pe fată; i-o repetă până ce o exasperează. Și doar fata, cât era de pudică și de bine crescută, face și spune tot ce era posibil pe acea vreme, ca să-l facă a pricepe ...
Petre Ispirescu - Numai cu vitele se scoate sărăcia din casă
... urgisit într-un colț din bordeiul Neagului, la care nimeni nu lua aminte, și acolo, pe dânsul, Sărăcia își făcuse culcușul. Sta grecește pe tron cât e ziulica și nopticica de mare, și din loc să se miște, ba. Pasămite tronul era gol, nu mai punea oamenii întrÂînsul nimic, atât ... la o vreme încoa, două în tei nu putea lega. Se spetise bietul om muncind, și să salte și el ceva, te-ași! câtuși de cât! ferita sântul! Ba până într-atâta ajunsese, încât să-l împingă păcatele să se gândească ca să-și facă seama singur, vezi că dracul n ... zvârlea omul și în dreapta și în stânga, noaptea o făcea zi, da și din mâini și din picioare, cum se zice, și folos nici cât negru subt unghie. Nevoile îl năpădea din toate părțile și el nu mai știa ce să facă. De câte ori intra în casă, de atâtea ...