Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru AVEȚI SĂ

 Rezultatele 371 - 380 din aproximativ 2615 pentru AVEȚI SĂ.

Alecu Donici - Dorința românului din 1862

... Alecu Donici - Dorinţa românului din 1862 Dorința românului din 1862 de Alecu Donici fie România de-acum în veci unită Și propășind în toate fie ea menită, La răsărit -nalțe pavilionu-i sus, Ca cele de apus. aibă România industrie și arte, Școli bune, răspândite în orișicare parte; Încât românii toți fie luminați Ca cei de stat bărbați. fie România întinsă, mare, lungă, Ca cei ce o aspiră la sânu-i n-ajungă, turbe alungând-o și rătăcind în dar, piară la hotar. aibă România puternică armată, În numele lui Ștefan ș-al lui Mihai chemată, Ca orișicând prudența o luptă-ar rândui, știe birui. fie România tot binecuvântată, Ca țară mult mănoasă, ca țară-mbelșugată; Străinul -i aducă a sale bogății, Pe-a ei producte vii. aibă România comori asigurate, aibă navigații, -și facă căi ferate; Comerțul ei fie activ și răspândit, Ca mijloc de-nflorit. fie Domnitorul de Dumnezeu lăsat, Ca

 

Ioan Slavici - Gura satului

... Mihului" fiindcă... așa-i lumea! Când oamenii nu au ce face, ei scormonesc o vorbă și își petrec vremea cu ea. te ferească Dumnezeu nu cazi pe gura satului. Pentru aceea, când Safta începe facă gură, nenea Mihu își pune mâinile în cap și-i zice: — Nevastă! nu mă da pe gura golanilor. Iar apoi caută -i facă pe plac, numai scape de urechile veci- nilor. Astfel, cam într-un chip și cam într-altul, Safta face treacă de stăpână în casă. Dar se zice că nu-i stăpân fără stăpân. E cineva și mai presus de Safta. Nenea Mihu are doi ... Așa umblă gura satului. Nici visezi din ce scornește o poveste. Pentru ca vorbim drept, Toderică e Toader, ba chiar Tudoroiu. Lasă că avea din cine iasă fiindcă și tatăl său, Cosma Florii Cazacului, seamănă cu dânsul. Fecior și tată, când calcă, puntea le scârțâie sub picioare. La joc, Tudoroiu se ... se înțelegea. Cine nu ar fi dorit asculte cântecele lui Miron și care fată nu ar fi dorit -i fie în apropiere și ...

 

Ioan Slavici - Pădureanca

... făcută: n-avea decât pună caii la câteva căruțe, plece la păduri ca -și aducă oamenii, și apoi ar fi vrut el știe care-i acela, un om din Curtici, care ar îndrăzni facă gură. - Măi taică, eu zic mă duc eu, grăi Iorgovan, iar Iorgovan era feciorul tătâne-său. Busuioc nu prea stetea de vorbă cu oamenii, și unul dintre oamenii cu care ... inimii se bucura de ceea ce știe. Iorgovan umblase cinci ani de zile la școlile din Arad; era vorba se facă „domnâ€�, fiindcă avea pe ce, și Busuioc visa nopți întregi la domnia feciorului său și nici n-avea de ce nu viseze, fiindcă feciorul său era bun școlar. Într-o bună dimineață se pomenește însă cu el acasă. - Taică, eu m-am gândit mă dau și eu la plugărie, îi zisese el atunci. Busuioc s-a uitat lung la el, a mai stat pe ... însurat, el unul și cu nevasta doi, iar nevasta lui îl avea frate pe popa din Socodor, o avea soră pe preuteasa din Otlaca, mai ...

 

Ion Luca Caragiale - Pomada fermecată

... încet-încet, tot dând cu pomadă, s-ajung și genial. Nu-i decât idealul social în artă! Dar ceva mai mult, nici nu se poate fie talent sau geniu fără fi întrebuințat pomada mea. — Ba se poate, zici d-ta. — Ba nu se poate, răspund eu. — Dar Anacreon, dar Shakespeare, Machiavelli, MoliĂ ... aceasta recentă. — Așa? strig eu, fără -mi pierz cumpătul. Ia stăi, vezi! Și pun mâna în borcanul meu cu pomadă și-ncep -i frec si pe Anacreon, și pe Machiavelli, și pe toți, și-i frec, și-i năclăiesc, și iar îi frec, pân’ le scoț și ... sociale, chinurilor sociale, năzuințelor sociale, avânturilor sociale, idealului social. Astfel, am împăcat, într-un chip ingenios, reputația rețetei mele infalibile [sic], care trebuie de acuma fie o religiune, cu reaua deprindere și rutina îndărătnică a societății vechi: orice religiune proaspătă trebuie, la apariția sa, fie politicoasă și știe face oarecari concesiuni vechilor credințe ruinate, pe cari vrea le dărame. Așa, așa, tinere! încrede-te în rețeta mea — ea singură te poate scăpa de chelia interioară. Nu trebuie

 

Neagoe Basarab - Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie

... le bune și ne-au alcătuit trupul cu toate mădularile: cu gură, cu urechi, cu picioare, cu ochi și cu mâini, ca acĂ©stea toate le întindem și le lărgim în lauda lui Dumnezeu, iar nu spre lucruri spurcate și scârnave și făr’ de lĂ©ge, carile nu cad. Drept acĂ©ia, cinstim și slăvim pre ziditorul nostru și -i mulțămim ca celuia ce ne-au făcut și ne-au cinstit. Trup ne-au dat, ca cu dânsul slujim Dumnezeului celui putĂ©rnic și bun și întru nimica nu lăsăm soarta diavolului, vrăjmașului lui Dumnezeu și pierzătoriul sufletelor noastre, nu-l lăsăm ne stăpânească el, ci totdeauna rugăm pre Dumnezeul cel milostiv, pentru că a lui făptură și zidire suntem. Gură ne-au dat ca o desfacem și o deschidem și cu mare glas lăudăm mărirea și putĂ©rea lui, iar nu în cuvinte spurcate și în vorbe scârnave, care nu cad, nici cuvin, de care apoi vom da și seamă la zioa cea mare și înfricoșată a judecății, la a doao venire a ... ...

 

Grigore Alexandrescu - Tismana (Încheiere)

... acolo scăparea când se afla gonit de Radu cel Mare, pentru găzduirea ce dăduse sfântului Nifon. Dar prietenul unui sfânt, religiosul și blândul Neagoe, n-avea trebuință de acestă nenorocire ca înnoiască biserica. Oricum va fi, el a fost unul din prinții cei mai buni; dar virtuțile lui au pierit cu dânsul și n ... nemuritoare a sfântului Nicodim, care se află egumen al Tismanei. Călugării și locuitorii de primprejur vorbesc multe despre minunile acestui sfânt; și negreșit trebuie fi făcut, de vreme ce putea locuiască așa de sus, pe un perete de piatră, fără aibă aripi. Un singur călugăr, un tânăr frate, s-a deprins se suie acolo. L-am văzut înșine agățându-se de pietre cu unghiile ca o pisică sălbatică, intrând în chilie și scoțând cenușă din vatra ... am primit". Acest nebun este unul din cei mai fericiți ce am văzut vreodată; el ține o corespondență ideală cu toți suveranii Europei, care au pornească curând un război obștesc pentru drepturile lui. Îndemnați de bunii părinți, noi plecarăm ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de septembrie

... În sufletu-mi de tânăr era-ntuneric mare, Eram ca și o barcă lipsită de cârmaci, Veniși, făcuși lumină! Suflași, și c-o suflare Făcuși -ntindă pânze vâslașul nedibaci! Prin funii, făcuși vântul treacă-n armonie, Și fiecare notă zbura pe câte-un val, Priveam... și fermecată, cereasca Poezie Îmi surâdea voioasă șezând pe-un verde mal! În ... fi putut chiar cerul atuncea a-l desfide, Cu cerul eram însă, și cerul mi-era blând! Zâmbeam la orice rază venea mă mângâie, Eram senin și vesel și Orient și-Apus, Și sufletu-mi întocmai ca fumul de tămâie Pe-o notă de-armonie se ridica ... rău, și nici în bine... În portul disperării furtuna m-a băgat! În lume de-am fost, însă, ursit de-o crudă soartă, am sfârșitu-acesta, de- face orișice, Mai bine-ar fi fost poate -mi lași simțirea moartă... Când poți vorbi cu vorba, cu inima de ce? Ai dat tu oare viață la inima-mi copilă Spre a ... pentru-a place, Bacanta despletită l-al traiului banchet? Și facla unor gânduri atâta de funebre, Pe loc ce se aprinse de ce

 

Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Streteniia Domnului nostru Iisus Hristos

... râduise Dumnezeu, pentru multa milostivire și îndurare ce avea cătră noi, au venit însuș și au împlinit pentru iubirea de oameni, cĂ©ia ce i cuveniia lui. Pentru care lucru adevărat au răsunat dumnezeiasca trânbiță, fericitul Pavel, zicând: Cele vechi au trecut, iată s-au făcut toate noao. Drept acĂ ... carele iaste născut din Tatăl mai nainte decât luceafărul și-l aduce astăzi la bisĂ©rică, ca pre un cap ce iaste al bisĂ©ricii, -l închine Domnului, celuia ce i închină toată făptura și i pleacă tot genunchiul. Că pentru bunătatea lui cea de margine suppune legii, cela ce au dat lĂ©gia lui Moisi în muntele lui Horiv. suppune poruncii cela ce numai cu porunca au făcut toate cĂ©le văzute și nevăzute. smerĂ©ște cela de carele cutremură toată zidirea. PrimĂ©ște ca un milostiv, de pune în brațele dreptului Simeon, cela ce iaste numai însuși drept. Duce poclon la besĂ©rică cela ce sunt toate ale lui, duce poclon la ... zice nu preacurvim, iară noi facem altele mai rĂ©le și mai spurcate, carele nu le poci grăi. A șaptea poruncă zice

 

Dimitrie Anghel - Nicolae Iorga (Anghel)

... hotărît nu mai doarmă și facă din noapte zi, iar din zi noapte, ca biruind somnul oprească și timpul din mers și și-l supuie voinței lui... Capricioasa vreme însă le schimbă toate și mi-a schimbat și silueta cea dintîi, pe care am cunoscut ... întovărășia pretutindeni și pe care-l mînuia cu destulă dexteritate... Și silueta aceea de normalist juvenil, încă romanțios, care atrăgea luarea-aminte și care deja avea un început de popularitate, o întîlneai pretutindeni. Parcurgea spațiul, grăbit, totdeauna, înfloritele alei de tei ale Copoului trebuie și-l aducă aminte, străzile și bisericile vechi, pe care avea le închidă în cuprinsul atîtor cărți mai tîrziu, de asemenea rafturile librăriilor în fața cărora cetea neobosit între filele cărților, precum și toate priveliștile fugare ... se asemănau cu ale lui și că frumosul, pentru unii din noi, era poate altfel decît acela pe care îl vedea el. Apoi, gruparea, dacă avea -l urmeze, trebuia meargă unde merge și rîul, și rîul își tîra imperios afluenții, acolo unde dau toate rîurile țării noastre, adică în politică. Aceasta ar fi fost ... ...

 

Dimitrie Anghel - Oglinda fermecată

... știind că voi putea schimb fața naturii și că voi putea păși printre arbori și flori ca un dezrobitor. Albă, luna se ridicase căutînd furișeze o rază piezișe în oglinda mea, dar eu o țineam strînsă cu grijă la piept, ferind-o de lumini, pînă ce am ajuns pe ... unei candeli ardea ca un iris de aur : o ușă deschisă, plină de un întunerec albastru, sta căscată parcă de mirare ; și împrejmuirea toată neputînd -și vină locului față de atîta schimbare, se cumpănea căutînd -și așeze liniile. Ridicîndu-mi ochii din nou după isprava aceasta ciudată și văzînd sărmanii duzi din fundul grădinii, ce stăteau de atîta vreme ca ... acoperi. Iar așa, întunecat, peisagiul rămase și mai straniu. Eu însă simțeam frumosul și în acest fel și mă gîndeam cu bucurie ce surprinși o rămîie vecinii cînd se vor deștepta și vor vedea toate acestea. Schimbasem ordinea firească și mă bucuram de puterea mea, eram fericit ca un copil ... al oglinzii făcătoare de minuni și, strîngînd-o la piept, am pornit singur în lume ca s-o izbăvesc de urît și s-o fac ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Dumnezeu (Hasdeu)

... un om cu Dumnezeu!" Extazul.... ce-i extazul? O clipă seculară, În care vezi atâtea trăite și trăind, Încât un veac îți pare, nu vrei crezi, și totuși Știința-i nevoită murmure: așa-i! Când omul cade-n apă și-i gata se-nece— Trecând în panoramă pe denaintea sa Întreaga-i viață, viața-i întreagă d-amăruntul O simte-n clipa ceea, o clipă, nu mai ... închină miresme iubitoare.... Mă-ntrebi: ce-s Eu? iubire. Mă-ntrebi: ce fac? iubesc, De n- urzi, pe cine Mi- revărsa iubirea? Ca iubesc, Mă sfâșii, urzind din Mine lumi..." Și când vorbea, Cuvântul, urnind acele puncturi, Le răspândea din suflu-i, și fiecare punct Lua câte-o ... Poetul se deșteaptă. Mai luminos se simte: și-n el, și-n preajma lui. Frânturi din amintire în creieru-i s-așează, Și gândul, ca toarcă, apucă noul fir. Materie și forță! Din Forța cea supremă Ce-i numai forță, una, monadă fără țărm, Orice se desfășoară, orice se desdrumează ... sus; Și el, plăpândă harpă, vibrează totodată Cu Dumnezeu-iubirea și cu iubirea-om... Un cântec, numai unul și cel mai de pe urmă, Voind ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>