Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru TOT
Rezultatele 361 - 370 din aproximativ 2348 pentru TOT.
Ion Luca Caragiale - În Nirvana
... și posomorît, vorbea foarte puțin și contradicția îl irita. În zadar l-am rugat să-mi mai arate vreo poezie sau să mi-o citească tot pe aceea care o cunoșteam. A plecat să se culce devreme, și dimineața, la amiazi cînd m-am dus la el, l-am ... žIdeal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este...â€� Eminescu își ținea făgăduiala: copilul creștea om mare. Mai în urmă, l-am întîlnit tot aici pe Eminescu, cu un frate al lui, ofițer. Plecau amîndoi în străinătate — el la Viena, celălalt la Berlin. Militarul era frate mai mare ... s-a mai închis în odaie să se culce și să mai facă ce făcea mai-nainte Luceafărul. A pornit înainte, tot înainte, pînă ce a căzut sub loviturile vrăjmașului pe care-l purta în sînu-i încă din sînul maicii sale. Copil al unei ... germenul distrugerii finale a rasei — geniul cu nebunia. Lupta a fost groaznică. Încercarea, drumul către Nirvana, a fost tot așa de dureroasă cît și de strălucită. În capul cel mai bolnav, cea mai luminoasă inteligență; cel mai mîhnit suflet, în trupul cel mai trudit ...
Ion Luca Caragiale - Între Stan și Bran
... știu ? a zis martorul. - Cum să nu știi ? Trebue să știi, dacă ai fost acolo. - Și daca am fost acolo, parcă trebue să știu tot ? - Cum să știu daca am venit când era începută sfada ? - Bine, sfada era începută; dar cine a dat, întâiu ? - Cum o să știu ... a 'nțeles și badea Bran; că, dacă nu le 'nțelegea la vreme, ar fi dus acuma în cârcă pe nenea Stan drept acolo, sus de tot, unde vrea s'ajungă nenea d'a călare, ca vătaf deplin împuternicit al unei lumi aiurite de potopul vorbelor late, să trateze... cumva ... Ťspiritul modern ?Å¥ Aci, la Ťspiritul modernÅ¥, firește, lumea rămâne absolut tâmpită... Dar unul, Oancea, om fără carte, întreabă pe prietenul său, Ion, tot om de rând, nedat la slovă: -Mă, nație, ai înțeles tu ceva din câte spuse Domnul ăsta ? - De 'nțeles, răspunse Ion, e greu, că e ... un țigan de vreo câteva nopți cu o potcoavă 'n mână și căuta pe 'ntunerec, ba pîn sat, ba pe lături, la pășune, încoaci, încolo, tot căuta... Paznicul satului l-a 'ntrebat: - Ce tot ...
Ion Luca Caragiale - Greu, de azi pe mâine... sau unchiul și nepotul
... datorește părinților d-tale care l-au ajutat pe vremuri să ajungă așa de sus. — M-am dus de trei-patru ori; dar mă tot amână; și, drept să-ți spun, o dată... nici n-a vrut să mă primească; nu mai îndrăznesc. — De ce nu se ... noi!... Potlogăriile foastei administrații!... Mișeliile se dau la lumină!... Jaf în avutul public!... În sfârșit!... Jos masca!... Hoții la pușcărie!..." Citim apoi în Glasul țării, tot mic, tot ebdomadar, tot din urbea X..., titlu tot mare și tot pe prima pagină: „Mișeleasca înscenare!... Goana infamă contra cetățenilor onorabili!... Regimul proscripțiunilor și al terorii!... Cetățeni fruntași închiși ca tâlhari în ajunul alegerilor!... Ministrul ...
Ion Luca Caragiale - Leac de criză
... paralelă între starea actuală economică și starea în care se afla țara noastră până în ajunul marelui război. Știu însă că lumea toată se plângea tot așa de amar ca și astăzi de lipsa banilor pe piață. O sumă de negustori mari scrâșneau, văzându-și apropiata cădere; iar cât despre negustorii ... cu totul altul decât al mâhnirii. — Atâta ne mai trebuia! nene Matache, îi răspunsei eu. Război ne mai trebuia, ca să ne prăpădim de tot. — Las că-i bine, adăogă omul cu tonul și mai accentuat, frecându-și palmele cu multă satisfacție. Iei ceva? fac eu cinste. A ... mult peste vreo patru-cinci zile trebuie să-i vedem. — Să te-auză Maica Precista!... Apoi nici nu mai mergea, domnule!... Ne prăpădeam de tot!... Să vezi dumneata ce-o să curgă peste câtăva vreme în Bucureștiul ăsta pârlit: lapte și miere drăguță! Mai nainte de cinci zile, primele regimente ... Cliquot, Xeres șcl. șcl. Și așa toți litografii și tipografii. Pe când ei trăgeau etichetele, căruțașii cărau în goană sticle la pimnițele cârciumarilor, prefăcute în tot atâtea laboratorii pentru prepararea conținutului: mii și sute de brațe nu biruiau să pritocească șampaniile, vinurile, cognacurile și licorurile fine, în vederea cărora lucrau presele ...
Ion Luca Caragiale - Monopol...
... în Pașcani - cam prea mult!... Dar ce pitoresc! Ce glodăraie și colbăraie!... Ce abdomene de copii malarici! și se joacă și râd - cam trist, dar tot râd!... Ce grav municipalul care ține ordinea la fântâna din piața gării, unde se-mbulzesc multe vite însetate!... Ce jigăraie de câni costelivi cu ochii ... domol în sus spre Ruginoasa, și ne apropiem de culme. Soarele, aplecându-se către piscurile Ceahlăului, se ascunde după grămezi uriașe de nouri, cari se tot ridică una peste alta venind dimpotrivă, pe când largile adâncături din dreapta urcușului nostru se-nvăluiesc treptat în umbră. Blânda melancolie a țarinelor ... de vreme; 2) ad locum: se spală Iașii; nu-i vorbă, Iașii sunt un târg tare curat; dar orșicât, cineva, cât de curat să fie, tot nu strică să se și spele din când în când; măcar dacă nu se spală singur, să se lase spălat, și 3) ad personam: servitoarea ... inspirație să pună la gurile zgheaburilor toate cofele și putinile din casă... Las să se premenească umplutura de mai multe ori până curge limpede de tot, și mă spăl bine cu apă de ploaie - excelentă pentru pieliță. Din adâncul sufletului zic: Domnul fie lăudat! el, care ne trimite răcoare după călduri ...
Ion Luca Caragiale - O zi solemnă
... mare parte importanța sa activității, energiei și devotamentului lui Leonida Condeescu. Se poate oare zice Termopile fără a zice Leonida? Nu, desigur. Ei! tot astfel, cine zice Leonida, zice Mizil. Mizilul nu se poate concepe altfel; dar nici Leonida. Ce a făcut Leonida Condeescu pentru urbea lui ... un motiv destul de puternic: Ploeștii se făcuseră vinovați de o crimă contra unității statului; acest oraș se proclamase odată ca republică independentă; statul avea tot dreptul să pedepsească Ploeștii și să declare Mizilul capitală a Prahovei. La această argumentare zdrobitoare a lui Leonida, i s-a ... acest gând și-a îndoit energia. A cerut o audiența la rege. La această audiență, Leonida și-a așternut tot programul său de dezvoltare a Mizilului, arătând în culori vii suveranului perspectiva unui măreț oraș, care să fie cu vreme fala regatului. - Sire ...
Mihai Eminescu - Împărat și proletar
... ce vă rămâne? Munca, din care dânșii se-mbată în plăceri, Robia viața toată, lacrimi pe-o neagră pâne, Copilelor pătate mizeria-n rușine... Ei tot și voi nimica; ei cerul, voi dureri! De lege n-au nevoie - virtutea e ușoară Când ai ce-ți trebuiește... Iar legi sunt pentru voi ... de ninsori; Ele stârnesc în suflet ideea neferice A perfecției umane și ele fac să pice În ghearele uzurei copile din popor! Sfărmați tot ce ațâță inima lor bolnavă, Sfărmați palate, temple, ce crimele ascund, Zvârliți statui de tirani în foc, să curgă lavă, Să spele de pe pietre ... traiul și-a trăit. Și boale ce mizeria ș-averea nefirească Le nasc în oameni, toate cu-ncetul s-or topi; Va crește tot ce-n lume este menit să crească, Va bea pân-în fund cupa, pân' va vrea s-o zdrobească, Căci va muri când nu va ... uscată - Moșneagul rege Lear. Uimit privea cezarul la umbra cea din nouri, Prin creți ai cărei stele lin tremurând transpar, I se deschide-n minte tot sensul din tablouri A vieții sclipitoare... A popoarelor ecouri Par glasuri ce îmbracă o lume de amar: "În orice om o ...
Mihai Eminescu - Mușatin și codrul
... De ochește-o căprioară, Șoimul pe deasupra-i zboară; De-și întinde mâna-n sus, Șoimu-n palmă i s-a pus; Și tot vine chiuind Și din frunză tot pocnind, Și când prinde a cânta, Codrii-ncep a răsuna: Â Auzi dragă, auzi mamă Pe Mușatin cum te cheamă? Nime ... suflet mă apucă Dor de cale, dor de ducă, Și deși mi-așa de jele De plânsul măicuței mele, Eu m-aș duce, m-aș tot duce, Dor să nu mă mai apuce. Și m-aș duce-n cale lungă, Dor să nu mă mai ajungă. În zadar în vânt mă ... sunt: Să-mi fac cale pe pământ, Să-mi întind cărările, Să cutreier țările, Țările și mările. Fire-ar tare glasul meu, Ca să treacă tot mereu De oriunde oi fi eu: Peste ape, peste punți, Peste codri de pe munți, Să ajungă pân-acasă, Unde mama-mi stă de țasă ... muntelui apucă Până-n vârfuri să se ducă, Pân-ce noaptea l-au ajuns În cel codru nepătruns. Dar cu noaptea-n cap pornește, Se tot ...
Nicolae Filimon - Ghibelini și guelfi sau diferite partide muzicale
... Cît despre mine, răspunse unul, nici compozițiunea, nici reprezentarea ei nu mi-a produs cea mai mică impresiune. Primadona are o voce de tot slabă, tonurile nu sunt egale unul cu altul, iar estențiunea vocei ei e cu totul în contradicțiune cu ceea ce se cere de la o ... ale operilor lui Verdi. Orchestrul, afară de vro cîțiva artiști, nu e decît o adunătură de individe necapabile și fără disciplină. Corul e compus de tot ce are mai puțin muzical Italia și Transilvania. Manevrarea decorațiunelor, anacronismul în costume, în fine într-actele cele prea lungi și lipsa poliției de scenă ... zice adio muzicii, artiștilor și gustului celui bun. Verdi, domnilor, vă declar, și-mi susțin declarațiunea, este un scamator muzical și de se va urma tot așa, Italia, care pierde preeminența sculpturei, picturei, literaturei și a tutulor științelor, va pierde prea curînd și primatul muzical, singura glorie ce i ...
Paul Zarifopol - Artă și virtuozitate
... între zugrăveala mută și cuvintele negre. E meșteșug iritant ca nealtul. Cântecul vorbelor cântecul fizic e o scăpare. Dar nu e toată scăparea. Muzica suie tot mai sus, geometria gândului rămâne în urmă, ciudată ca râpile oarecum simetrice pe o planetă moartă... Trebuie să vie spiritul. Astfel: Avuzul. Copilul bolnav face ... codri îndesați și întrecuți peste munți. Uite doruri blestemate, păreri de rău, nenoroc, zădărnicii și semne de moarte. Răspântia rătăcirilor fără scăpare... și singurătăți ce tot nu aduc liniște până la urmă. Un stol mic de corbi poate că se mai răsucește deasupra unei spânzurători așa e scris! altceva ce să ... pentru a pune capăt unei impaciențe intime a meșterului de cuvinte în plină generare de imagini. * * * Maniu are o naivitate de simțuri tot atât cât nu are noroc! naivitate de spirit. Se vede această putere naivă și în efectele de percepere pură, și acolo unde impresia simplă se ... întuneric, omizi brune se desprind, se încovoaie, se ridică tremurând, pipăitoare, și încleștându-se se agață înaintătoare, și vibrarea lor e cu toată odaia, în tot întunericul... O mână, cinci omizi unite de același gând. Și vibrarea lor solfegiază în noapte. Fiecare deget soarbe sprijinul în zid și suie urmat de ...
Paul Zarifopol - Delicate lucruri vechi
... până ieri, provincia conservării elegante. Sfioasele umbre ce joacă în romanul acesta ne apar desigur familiare nouă, moldovenilor; ne apar însă ca amintiri de demult, tot așa cum de demult ne sună numele eroinei Adela! Locale și trecute, figurile acestea și mișcările lor captivează prin un farmec amestecat din răsfrângerile unui ... felul acesta de greutăți face cu atât mai ispititoare încercarea. * * * Emil Codrescu, medic și om de cultură generală neobișnuită, trebuie să fi fost tânăr de tot prin anii când se așezase bine stăpânirea poeziei lui Eminescu. Lectura de bază a generației sale o formau neapărat Schopenhauer și Darwin. În ... Codrescu strașnic se bat gândurile. În însemnările lui, sânul Adelei, de exemplu, este tratat cu o impresionantă atenție. Ceva mal slab, șoldurile și umerii. De tot tulburătoare pare a fi importanța piciorului, precis: a botinei, a vârfului botinei. Despre rolul rochiilor lungi, gelos acoperitoare, în ... mai iartă pe fată; i-o repetă până ce o exasperează. Și doar fata, cât era de pudică și de bine crescută, face și spune tot ce era posibil pe acea vreme, ca să-l facă a pricepe că bărbatul acesta, în vârstă dospită, îi place ca nici un ...