Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru FĂRĂ VIAȚĂ

 Rezultatele 361 - 370 din aproximativ 975 pentru FĂRĂ VIAȚĂ.

Emil Gârleanu - Furnica

... după horn. Cunoștea pricina dușmăniei dintre câinele lui și cel al vecinului. Nu era frunză care să cadă, nu era creangă care să se usuce, fără ca moșneagul să nu se întrebe și să nu cerceteze cum și ce fel se întâmplase lucrul. Și din pricina asta îi știau cu toți ... a făcut chef strașnic. Cum Almașu stătea tot ca picat din cer, Cuhulea dădu mai de-a dreptul: — Dă, când mănânci o viață-ntreagă borș cu știr, și sai deodată la ciorbă de găină... Apoi se lepădă: Dă, eu nu zic... Numai ți-am spus, că omul, dacă ... dea loc celuilalt rând de lacrimi, urmă: Mai bine m-oi vârî slugă undeva, să-mi câștig o bucată de pâine, s-o pot mânca fără bătăi... Iacă, te-oi sluji pe dumneata, moș Cuhulea. Zău te-oi sluji, numai pe mâncare. Moșneagul tresări, măsură femeia din cap până-n picioare ... întâiași dată îi venise gândul acesta. De când știa că ar putea să aibă un ajutor, parcă îi mai slăbise hotărârea de până acum în viață. A doua zi dimineață, când veni femeia, o întrebă: — Da bărbatu-tău ce-o să zică? — Ce să zică? — Îl ...

 

Nicolae Gane - Privighetoarea Socolei

... I Eleonora era o fată frumoasă cu ochi negri, fărmăcători, care se furișau pe nesimțite în inimă. Fața ei era întotdeauna veselă și sufletul ei fără grijă. Nimene nu știe istoria ei de la început. Unii zic că ea a fost măritată cu un negustor bătrân și gelos, într ... cum trec nourii zburători pe un ceri vecinic senin. Între inima și simțurile ei nu era nici o legătură; ea cheltuia pe cele din urmă, fără să știe că posedă pe cea dintăi, și numai cântecul îi destăinuia uneori că este ceva în pieptul ei, mai presus de simțiri care n ... roșața din față, nici veselia din ochi. S-ar fi zis că în fiecare dimineață ea reîntinerește. Pieptul ei nu cunoștea suspinul. Ea plutea în viață cum plutește scoica fragedă pe mare, ale cărei valuri o mână orișiunde, dar nu o cufundă. Ea intrase pe poarta cea mare a lumii ... a fi primit în salonul ei și o datorie de a-i face curte. Dar dintre toți cel mai îndărătnic curtezan și mai fără noroc era Iancu, un tânăr nalt și uscăcios, cu părul lins, cu ochelari pe nas, foarte duios în vorbe și foarte îngrijit în îmbrăcăminte. Dacă ...

 

Alecu Donici - Autorul și hoțul

... se umple Și unde merge omul de fapte osândit, Sosiră totodată La aspra judecată Un hoț răutățit, În sânge încruntat Care au și murit, Pe viață spânzurat, Și un autor vestit, Puternic în condei, Care au dezvelit Mult slobode idei, Ce-ntocmai ca Sirene* Era la glas duios, Dar, potrivit cu ... Cât pe pământ erai! Și tu te socotești Mai bun decât un hoț? El răul au urmat, el au făcut și morți Cât au avut viață. Iar tu... Ea au deschis lui lumea ca să vază: Privește, uită-te la faptele-ți cumplite, Vezi fiii ce-au otrăvit pe mumă, pe ...

 

Ion Creangă - Prostia omenească

... copilașul meu, copilașul meu!" Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă, zvârli fusul din mână și furca din brâu cât colo și, sărind fără sine, o întrebă cu spaimă: — Ce ai, draga mamei, ce-ți este?! — Mamă, mamă! Copilul meu are să moară! — Când și cum ... Și de-oiu găsi mai proști decât voi, m-oiu mai întoarce acasă, iar de nu, ba. Așa zicând, oftă din greu, ieși din casă, fără să-și ieie ziua bună, și plecă supărat și amărât ca vai de om! Și mergând el bezmetic, fără să știe unde se duce, după o bucată de vreme, oprindu-se într-un loc, i se întâmplă iar să vadă ceva ce nu mai ... — Da' nu s-a irosi?... — Nu fi scump la tărâțe și ieftin la făină. Atunci omul ascultă și vaca scăpă cu viață. — Bine m-ai învățat, om bun! Pentr-un lucru de nimica eram cât pe ce să-mi gâtui vaca! Așa, drumețul nostru, mirându-se ...

 

George Coșbuc - Faptul zilei

... râpele munților suri, Zac zmeii cu trupul de aburi, Și ceața prin noapte-nchegată Stă-n hainele morții-mbrăcată    Pe-albastrele păduri. Dar vântul cel fără de pace Începe să cânte-n brădet - Și tot mai lumină se face; S-albește strâmtoarea cărării, Pe rând depărtările zării    S-apropie-ncet. Văd ... ceață Și-n cale s-adună cărunte Târându-se-alene spre munte    De-a lungul prin văi. E-n flacără bolta senină, Și fără-ntrerupere-acum Se varsă tăcută lumină, Se varsă grăbită, se-ntinde Pe dealuri, pe coaste, s-aprinde    Pe șesuri, pe drum. Și parcă străbate-o ... cântă și codrul și vântul    Și-o mie de guri. Ici oameni cu coasa pe umăr, Și fete cu secerea-n brâu, Iar gloata cea fără de număr A celor de-o sută de neamuri Se joacă-n arinii cu ramuri    Întinse pe râu. Și care, și turme-n ...

 

Ion Luca Caragiale - Norocul culegătorului

... a prefăcut călugăriță și i-a ieșit înainte când bătea el hoinar drumurile. "Mă băiețele, ce tot umblu tu, de colo până colo, fără rost? Uite, o să vie iarna; tu n-ai părinți, adapost n-ai, haine nu, n-ai de nici unele. Vrei tu să te procopsești ... însurase - nevastă-sa aprinsese o sumă de lumânări și țopăia pân odaie singură. "Ce e femeie? zise omul; ce! ai înnebunit de joci tontoroiul singură fără flașnetă măcar?" Aș! femeia n-aude, n-avede: dă-i nainte! ba încă sare și-l ia de gât și pe el și-l târăște ...

 

Vasile Alecsandri - Briar

... Căci ghioaga păzitoare le stă în ochi și-n cale. Știu încă și tătarii din Crâm și din Bugeac De groaznica-i lovire de moarte, fără leac. O știu de când o ceată păgână, rătăcită, Scăpat-au peste Nistru amar jumătățită, Și-acum, în tremur, zice năprasnicul tătar: "Allah să te ... sucind-o să-l răstoarne, Iar bivolul rămase pe iarbă neclintit... Atunci copila dulce i-au zis cu glas uimit: "Voinice! să ai parte în viață de iubire!" Ș-au dispărut din ochii-i precum o nălucire. IV Briar din acea clipă trezit, transfigurat, E dus cu mintea-n visul ce ... unde-i cea minune sosită de la rai Ce-n inimă-i vărsat-au o mult fierbinte rouă Și l-au făcut să treacă din viață-n viață nouă? Dar iarba îi răspunde pe câmp îngălbinind, Izvorul viu și rece prin iarbă șerpuind, Și vulturul sub ceruri nălțându-se-n rotire, Și vântul ...

 

Alecu Russo - Contra latinizanților ardeleni

... o slăbăciune cunoscută a coteriilor politice, științifice și literare. Dar tocmai pentru că Termenul "ideologii" este folosit aici cu sensul de idei fantastice, fără suport real. Toată românia a început deodată a fi o coterie, pedantismul s-a încuibat între noi, și ne ... și a criticilor. Orice se publică, gramatică, istorie, manuale, poezie sau filozofie, este proprietate nemărginită a criticii, ori de unde vin și fără osebire de laturile unde sunt născuți; jurnaliștii și criticii moldoveni nu vor lipsi a întrebuința dritul lor de proprietate asupra scrierilor în toată ... vadă ce au făcut pedanții, și se uită înainte, să vadă ce vor mai face pedanții și în care râpă de ridicol ne vor arunca; fără dânșii românia ar fi o adunătură de pedanți de tot soiul, ce s-ar socoti oameni mari, care s-ar sui în toate zilele la ... e o închipuire moartă, pentru că a trăit afară de societate și s-a luat în dragoste cu sisteme afară de viață. Dar oare zărneștenii nu caută astăzi cum ar ridica și ei o fruntășie să o opuie fruntășiei ungurilor și fruntășiilor altor neamuri; oare ilustrațiile literare ...

 

Duiliu Zamfirescu - Tănase Scatiu

... auzea stăpânul înjurând: — Mă bețivule, mă, nu te-ai mai trezit! ?... Mă! Și la fiecare "mă", răsuna câte un ghiont în spinarea vizitiului, dar fără nici un câștig: pe dinafară cojocul gros, pedinăuntru rachiul tare, îl puneau mai presus de pumnii"boierului". În cele din urmă, Tănase Scatiu pierdu răbdarea ... el vreme să rostească. Furia lui Scatiu nu mai cunoscu margini. Crucile, dumnezeii și toți sfinții părinți îi trecură prin gură, ca la un surugiu. Fără a mai sta mult la gânduri, dete bici cailor șiplecă, lăsându-și vizitiul în noroi. Când ajunse în oraș, se înnopta de-a ... cele mai frumoase din târg. De îndată ce se auziră clopotele cailor, slugile ieșiră toate, ca de obicei, întru întâmpinarea boierului. Când îl văzură singur, fără vizitiu, cu fața înnorată, nu îndrăzniră să-i zică nici pis, ci se apucară să deshame caii întăcere și să ia lucrurile din trăsură. El ... înveți pe cine ai mai învățat, nu pe mine. Feciorul aștepta. — Adu-mi, băiete, pantofii. Tincuța se uită la dânsul, de sus în jos, fără să zică nimic; apoi luă fata de mână și voi să treacă într-altă odaie. Elchemă fata înapoi: — Zoițico, să stai aici. Fata nu ...

 

Ioan Slavici - Mara

... cu doi copii; cui, Doamne, ar putea să-i lase când se duce la târg?cum ar putea dânsa să stea de dimineață până seara fără ca să-i vadă?cum, când e atât de bine să-i vezi?! Umblă Mara prin lume, aleargă sprintenă, se târguiește și se ceartă cu ... nu poate s-o știe aceasta mai bine decât dânsa, care ziua toată vede mereu copii și oameni și nu poate să vadă ființă omenească fără ca s-o pună alătureade copiii ei. Mulți sunt sănătoși și rumeni, voinici și plini de viață,deștepți și frumoși, răi sunt, mare minune, și e lucru știut că oameni de dai-Doamne numai din copii răi se fac. Mai sunt și ... cei trei ciorapi: unul pentru zilele de bătrânețe și pentru înmormântare, altul pentru Persida și al treilea pentru Trică.Nu e chip să treacă zi fără ca ea să pună fie și măcar numai câte un creițar în fiecare din cei trei ciorapi; mai bucuros se împrumută pentru ziua de mâine ...

 

Vasile Alecsandri - Alecu Russo (Alecsandri)

... este un bienfait des cieux.“ Adio! Mă duc să gust plăcerile vieții contemplative a sfinților apostoli și mă despart de lume fără amărime în contra oamenilor, fie domn sau... creditori! Singura mustrare de cuget ce cearcă a mă munci în acest moment este că bieții ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>