Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru RECE
Rezultatele 351 - 360 din aproximativ 664 pentru RECE.
Mihai Eminescu - Pe gânduri ziua...
...  Va vrea natura oare să se plece La ruga mea  să-mi deie ce i-oi cere? Nimic nu-i cer decât mormântul rece, Repaos lung la lunga mea durere  Decât să port iubirea-mi în tăcere, Mai bine ochiu-mi moartea să mi-l sece. Căci lumea ...
Mihai Eminescu - Prin nopți tăcute
... tăcute Prin nopți tăcute de Mihai Eminescu Prin nopți tăcute, Prin lunce mute, Prin vântul iute, Aud un glas; Din nor ce trece, Din luna rece Din visuri sece, Mă scutur treaz.. Lumea senină, Luna cea plină Și marea lină Icoană-i sunt; Ochiu-mi o cată În lumea lată, Cu ...
Mihai Eminescu - Să fie sara-n asfințit
Mihai Eminescu - Să fie sara-n asfinţit Să fie sara-n asfințit de Mihai Eminescu Să fie sara-n asfințit Și noaptea o să înceapă; Răsaie luna liniștit Și tremurând din apă; Și să împrăștie scântei Cărărilor din crânguri, În ploaia florilor de tei Să stăm în umbră singuri. Și capul meu de grije plin De brațul tău se culce Sub raza ochiului senin Și negrăit de dulce, Ca iar cuminte să mă fac, Căci tu îmi prinzi tot gândul, Ca cerul ce privește-n lac Adâncu-i cuprinzându-l. Cu farmecul luminei reci Simțirile străbate-mi: Revarsă liniște de veci Pe noaptea mea de patemi Și de asupra mea rămâi Durerile de-mi curmă Și fii iubirea mea dentâi Și visul meu din
Mihai Eminescu - Sătul de lucru... (după Shakespeare)
Mihai Eminescu - Sătul de lucru... (după Shakespeare) Sătul de lucru... de Mihai Eminescu (după Shakespeare, Sonete, XXVII) Sătul de lucru caut noaptea patul, Dar al meu suflet un drumeț se face Și pe când trupul doarme-ntins în pace, Pe-a tale urme l-au împins păcatul. E noapte neagră-n ochi-mi, totul tace, Dar mintea-mi vede  genele holbate; Ca și un orb mă simt în întuneric Și totuși înainte-mi zi se face. E chipul tău, lumină necrezută De frumuseți, de taină, curăție, Ce nopții reci lucire-i împrumută. Din cauza ta, bălaia mea soție, Cât ziulica trupu-odihnă n-are, Iar noaptea sufletul în cale
Mihai Eminescu - Sătul de lucru
Mihai Eminescu - Sătul de lucru Sătul de lucru... de Mihai Eminescu (după Shakespeare, Sonete, XXVII) Sătul de lucru caut noaptea patul, Dar al meu suflet un drumeț se face Și pe când trupul doarme-ntins în pace, Pe-a tale urme l-au împins păcatul. E noapte neagră-n ochi-mi, totul tace, Dar mintea-mi vede  genele holbate; Ca și un orb mă simt în întuneric Și totuși înainte-mi zi se face. E chipul tău, lumină necrezută De frumuseți, de taină, curăție, Ce nopții reci lucire-i împrumută. Din cauza ta, bălaia mea soție, Cât ziulica trupu-odihnă n-are, Iar noaptea sufletul în cale
Mihai Eminescu - S-a dus amorul...
... S-a dus amorul, un amic Supus amândurora Deci cânturile mele zic Adio tuturora. Uitarea le închide-n scrin Cu mâna ei cea rece, Și nici pe buze nu-mi mai vin, Și nici prin gând mi-or trece. Atâta murmur de isvor, Atât senin de stele, Și un ...
Mihai Eminescu - S-a dus amorul
... S-a dus amorul, un amic Supus amândurora, Deci cânturilor mele zic Adio tuturora. Uitarea le închide-n scrin Cu mâna ei cea rece, Și nici pe buze nu-mi mai vin, Și nici prin gând mi-or trece. Atâta murmur de izvor, Atât senin de stele, Și un ...
Mihai Eminescu - Sarmis Sarmis de Mihai Eminescu Mijește orizonul cu raze depărtate, Iar marea-n mii de valuri a ei singurătate Spre zarea-i luminoasă pornește să-și unească Eterna-i neodihnă cu liniștea cerească. Natura doarme dusă, tăriile în pace. Din limpedea nălțime pe-alocuri se disface O stea, apoi iar una; pe ape diafane Iși limpezesc în tremur pe rând a lor icoane. Tot mai adânc domnește tăcerea înțeleaptă Â Se pare cum că noaptea minunea și-o așteaptă. Deodată luna-ncepe din ape să răsaie Și pân- la mal durează o cale de văpaie. Pe-o repede-nmiire de unde o așterne Ea, fiica cea de aur a negurei eterne. Cu cât lumina-i dulce pe lume se mărește. Cresc valurile mării și țărmul negru crește Și aburi se ridică din fund de văi spre dealuri. O insulă departe s-a fost ivind din valuri, Părea că s-apropie mai mare, tot mai mare, Sub blândul disc al lunii, stăpânitor de mare. Din umbra de la maluri s-a desfăcut la larg O luntre cu-a ei pânze sumese de catarg. Tăind în două ...
Mihai Eminescu - Sonet satiric
Mihai Eminescu - Sonet satiric Sonet satiric de Mihai Eminescu Pișcată-ți este mâna ta de streche, De miști în veci condeiul pe hârtie  Durează-un șir sau fabrică o mie: Cuvinte-nouă-or fi, dar blaga veche. Ce are-n gând un om, aceea scrie, Nimica nou tu n-ai de spus, Ureche, Cu Pantazi fiind pe veci păreche, Tu izvodești, cel mult, ce dânsul știe. Ți-asamăn fruntea unei vii paragini Și vânt și pleavă sunt a tale scrieri, De zei lipsite, vai! a tale pagini. Zadarnic paiul sec al minții-l trieri, Drapându-i golul ei cu reci imagini: Nimic nu iese dintr-un dram de
Mihai Eminescu - Stai deasupră-mi (N. Lenau)
Mihai Eminescu - Stai deasupră-mi (N. Lenau) Stai deasupră-mi de Mihai Eminescu N. Lenau Stai deasupră-mi, ochi de întuneric, Cu putere mă pătrunde-acu  Serioasă, blândă, visătoare, Neadâncit de dulce, noapte, tu! Cu-al întunecimii tale farmec Risipește ceața lumii reci, Să te simt plutind deasupra vieții-mi, Singuratic, tu, în veci de
Mihai Eminescu - Sunt ani la mijloc
... și incă mulți vor trece Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm, Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm, Minune cu ochi mari și mână rece. O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi, Privirea ta asupra mea se plece, Sub raza ei mă lasă a petrece Și cânturi nouă ...